Cariera Roşiuţa, sub teroarea inginerului Claudiu Popescu – omul care aduce moartea

Destinul mai multor oameni ce i-au ieşit în cale de-a lungul vremii sau i-au fost colegi şi subordonaţi la Cariera Roşiuţa, a fost infuenţat invariabil şi, în unele cazuri tragic, de către intersectarea cu inginerul şef  secţie mecanică Claudiu Emil Popescu, individ de numele căruia se leagă două ucideri din culpă, un accident cu urmări dramatice, sclavagism , zeci de plângeri penale şi acţiuni judecătoreşti faţă de oricine are impresia că-l neîndreptăţeşte în vreun fel. Şi-a dat în judecată colegii, foştii subordonaţi, şefii, pe managerul CE Oltenia şi lista rămâne mereu deschisă.

Sclavagismul în era modernă

Inginerul şef secţie mecanică Claudiu Emil Popescu, liderul unui sindicat obscur de la Cariera Roţiuţa, e notoriu în zona minieră motreană nu prin prisma funcţiilor pe care le deţine ci, mai ales, a demersurilor sale în instaţele de judecată, la poliţie şi Parchet, iar colegii, şefii şi subordonaţii n-au cum să-l uite vreodată.

Mai ales subordonaţii, obligaţi după cum susţin chiar ei să muncească fie în curtea şefului, fie pe pământurile cultivate de către acesta ani de-a rândul.

Sever Grivei este unul dintre cei care şi-au slugărit şeful, ani la rând, pentru a-şi pune la adăpost locul de muncă, asta până în 2013 când mai mulţi angajaţi ai Carierei Roşiuţa au dat declaraţii despre modul cum erau folosiţi la diverse munci de către Popescu, cum erau înjuraţi şi ameninţaţi de către acesta şi cum câştiga un ban în plus de pe urma vânzărilor ilegale de fier vechi şi motorină, sustrase din carieră. 
Conducerea carierei miniere a decis desfacerea contractului de muncă iar Claudiu Popescu a rămas şomer. Motivul oficial: „Salariatul Claudiu Emil Popescu se face vinovat de înstrăinarea mai multor materiale din patrimoniul unităţii, manifestarea unui comportament necorespunzător, agresiv faţă de salariaţii din subordine, injurii aduse acestora, folosirea personalului din subordine la diferite munci acasă în timpul programului de lucru”.

Cu toate astea, instanţa a decis reîncadrarea sa pe funcţie ceea ce i-a mărit curajul inginerului şef care se află în prezent în conflict cu toată lumea, ameninţă şi agresează, mai abitir ca oricând.

În prezent cel puţin 10 persoane  de la Cariera Roşiuţa sunt acţionate în judecată de către Popescu, de la directorul Ion Ghiga şi până la ultimul lăcătuş din secţie. De mânia lui Popescu n-a scăpat nici managerul CE Oltenia, Laurenţiu Ciurel, care trebuie să dea cu subsemnatul la Poliţia Motru.

Sever Grivei şi alţi colegi ai săi ce au pus umărul la concedierea sa au fost cercetaţi pentru mărturie mincinoasă şi fals în declaraţii în ideea că au spus minciuni când  au povestit conducerii carierei la ce au fost supuşi de către şeful lor. Plângerile lui Popescu împotriva muncitorilor au efectuat întreg circuitul juridic şi s-a dovedit că ei nu se fac vinovaţi cu nimic, lucru care nu l-a mulţumit pe inginerul şef care a făcut din nou plângeri şi uite aşa poliţia şi justiţia din Motru, dar şi alte instituţii, îşi ocupă bună parte din timp cu nemulţumirile deloc justificate ale inginerului şef. Atitudinea sa de mare procesoman şi exploatator al subordonaţilor nu sunt, însă singurele păcate ale lui Claudiu Popescu, existând altele cu mult mai grave.       

Mort în timp ce muncea pentru tatăl şefului său

Inginerul şef de secţie Claudiu Popescu este o figură aparte în cadrul Carierei Roşiuţa, din păcate pentru el însă lucrurile povestite de cei cărora le-a influenţat viaţa dovedesc fără drept de tăgadă că este un om care nu ştie ce înseamnă scrupulele nici măcar la nivel de termen de dicţionar, calcă pe cadavre la propriu dacă e nevoie şi singurul lucru care-l preocupă e doar interesul propriu.

Când vine vorba despre ceea ce au păţit de pe urma inginerului şef, „victimele” lui Popescu se consolează doar la un singur gând – „Dumnezeu e sus şi vede!” pentru că, în majoritatea cazurilor, este cu mult prea târziu ca oamenii să mai facă dreptate.
Pentru Dumitru Benga, din comuna Samarineşti, timpul s-a oprit în 2006 când singurul său fiu, Dumitru, în vârstă de 32 de ani a murit după ce a fost lovit de un lemn aruncat de un coleg în timp ce tăiau şi stivuiau lemne pentru tatăl ingierului Popescu, în subordinea căruia lucrau.

Neoficial, toată lumea ştie că Benga şi doi colegi ai săi, Laurian Ciubotariu şi Andras Szente, munceau în ziua respectivă în pădurea de la Runcurel, în timpul programului, pentru  Gheorghe Popescu, tatăl şefului lor de sector, Claudiu.
Szente a aruncat un lemn fără să se asigure că Benga nu e în drumul său şi l-a strivit pe acesta povocându-i decesul.

Opt ani de durere

Oficial, muncitorii îşi luaseră liber în ziua respectivă şi lucrau pentru tatăl lui Claudiu Popescu, culmea, fără ca acesta să ştie, sau cel puţin asta reiese din documentele aflate la dosarul cauzei.

Cererile de liber au fost scrise, chipurile cu o zi înainte, de către secretara Carierei Roşiuţa, Daciana Dăescu, iar cea a lui Benga a fost şi semnată de către aceasta pentru că, potrivit rechizitoriului întocmit de către procurori, tânărul miner „era murdar pe mâini şi n-a avut cum să-şi pună semnătura”.

Deşi cusută cu aţă albă această poveste extrem de forţată i-a făcut pe magistraţi să nu considere accidentul ca fiind de muncă, să-l absolve pe Claudiu Popescu de orice vină şi implicare şi să-l incrimineze doar pe Szente care a primit doi ani de închisoare cu suspendare şi obligaţia la 17.000 de lei despăgubiri faţă de familia lui Dumitru Benga.

Cazul, la prima vedere, pare tratat superficial. Moartea unui om şi împrejurările în care s-a produs sunt cuprinse în trei pagini dintr-un document denumit pretenţios rechizitoriu, iar prima hotărâre judecătorească are cu o jumătate de pagină mai mult. Totul e lapidar, nimic în amănunt, de parcă ar fi murit o găină.

De pe urma acestei întâmplări tragice a rămas doar poza tânărului ce încă atârnă pe casa părintească luminată de un bec, semn al jalei care n-a încetat niciodată, şi durerea nemărginită a tătălui acestuia ce spune cu disperare în glas că îşi începe fiecare zi şi o sfârşeşte plângându-şi copilul, chiar dacă au trecut 8 ani de la accident.
Faptul că lui Claudiu Popescu, şeful fiului său, responsabil moralmente pentru moartea lui Dumitru pentru că el l-a trimis la lemne, n-a plătit niciun fel, dar şi lupta inutilă dusă prin instanţe ani de-a rândul i-au creat bătrânului o serie de frustrări care l-au făcut să nu depăşeşască niciodată drama morţii copilului său. Zi de zi, ceas de ceas retrăieşte la infinit momentele care i-au curmat brusc viaţa unicului său fiu, iar pe-a lui au transformat-o într-un coşmar continuu.

Popescu şi-a îngropat mama înainte de a muri

În septembrie 2011, Claudiu Popescu şi-a pus amprenta pe viaţa unei alte fiinţe. O bătrână din acelaşi sat cu inginerul şef a trecut pe stradă tocmai când acesta executa nişte manevre cu o maşină de teren a carierei şi a accidentat-o grav. Din septembrie până în decembrie, femeia a stat tot prin spitale şi până la urmă a murit.

În tot acest timp, Popescu , de voie de nevoie, i-a purtat bătrânei de grijă, iar în ziua morţii sale s-a gândit să mai scutească din bani trântind la sindicat o minciună halucinantă ca să poată beneficia de alimentele ce se dau în astfel de cazuri la de unităţile miniere, alimente ce ar fi ajuns pentru hrănirea a aproximativ 400 de persoane. Popescu a susţinut că i-a murit mama aşa că are nevoie de ajutor pentru pomană şi înmormântare, ajutor pe care l-a şi primit de altfel.

Câţiva dintre subordonaţii săi, nevoiţi la momentul respectiv să-i cânte în strună pentru a nu avea probleme la locul de muncă, susţin că cel mai probabil mâncarea primită de la carieră şi nici banii de la sindicat n-au ajuns la familia femeii decedate pentru că rudele acesteia au asigurat totul deoarece lucrau în străinătate şi aveau resurse financiare.

Accident sfârşit în scaunul cu rotile



După ce a mai bifat încă un nume pe lista celor cărora le-a influenţat în mod tragic soarta, Popescu a recidivat în 2012, pe data de 4 octombrie, când se întorcea de la un meci de fotbal . Pe atunci era nedespărţit de un tănâr, Vasile Onescu, subordonat al său şi om de încredere. Cu el a plecat de la meciul de fotbal, fiecare cu maşina personală iar pe drum Onescu a suferit un accident rutier în urma căruia a rămas paralizat şi îşi trăieşte viaţa într-un scaun cu rotile.

Şi în acest caz există o poveste oficială şi alta neoficială, cu mari şase ca cea veridică să fie cea care nu se regăseşte în actele oficiale.
Onescu, tip volubil şi deschis la orice dezvăluire când vine vorba despre furturile de fier vechi şi motorină în care a fost implicat Popescu, vorbeşte cu jumătate de gură despre accident. Varianta lui este că rulând pe drum, după ce băuse un singur pahar cu bere, a avut impresia că un câine traversează strada, a frânat, a intrat în derapaj şi s-a lovit de un parapet pe marginea drumului.  În rest nu-şi prea aminteşte mare lucru. Despre Popescu spune că era şi el în zonă atunci dar n-a avut nicio legătură cu accidentul.

Varianta neoficială este cu mult mai limpede, mai credibilă şi susţinută de toţi cei care erau la vremea respectivă în anturajul lui Popescu. Cei doi, după ce şi-au făcut curaj cu ceva alcool, s-au urcat la volan, fiecare în autoturismul său, şi s-au luat la întrecere pe şosea. La un moment dat Popescu i-a tăiat calea lui Onescu acesta a intrat în derapaj şi până la accident a mai fost doar o fracţiune de secundă.
Cu toate că acum relaţiile dintre cei doi sunt reci, mai ales că, după cum susţine Onescu, inginerul şef  l-a uitat imediat după accident, nu i-a dat niciun ban de la sindicat deşi a ridicat peste 8.000 de lei, tânărul refuză să prezinte lucrurile aşa cum s-au întâmplat pentru că, la momentul accidentului a declarat altceva deoarece era convins că prietenul şi şeful său Claudiu Popescu îi va fi mereu alături, aşa că n-a vrut să-i creeze probleme. 

Am încercat în ultimele două zile să luăm legătura cu inginerul Claudiu Popescu pentru a-l întreba dacă are pe conştiinţă moartea lui Dumitru Benga şi dacă se simte responsabil pentru celelalte incidente în care a fost implicat, însă în tot acest timp a avut telefonul închis.

Cu siguranţă că în următorul număr al Scandal de Gorj vom putea reda şi punctul de vedere al lui Claudiu Popescu dar şi răspunsul unor alte întrebări referitoare la ultimele reclamaţii întocmite de acesta, la apropiaţii săi din poliţia şi justiţia motreană şi când a fost surprins ultima oară conducând sub influenţa băuturilor alcoolice. 

Neli Matei

  01.07.2014. 05:24

Comentarii

un om
01.07.2014. 15:49

mai intrebati la rosiuta daca are vreun coleg prieten ,daca e dorit de colegi.cine il sprijina pe acest dement in complex altfel s-ar sesiza cineva.e bagat in fata de oameni politici care vor sa dezbine?conducerea complexului sta cu mainile in sin?Ce trebuie sa mai faca acest om bolnav ca sa se ia o masura?Suntem la mana justitiei corupte.

ion
01.07.2014. 13:33

Muvkvvuyfkuygi

daniel
01.07.2014. 13:26

dupa c a omorat un om a mai lasat pe unul in carucior si mai are nesimtirea sa spuna ca el este abuzat dar nu se gandeste la familiile celor doi pe care ia nenorocit pe viata

popi
01.07.2014. 13:22

El a crezut ca, Cariera Rosiuta este a lui si ca totul i se cuvine, asa a fost obisnuit de conducerile trecute care de frica sa nu ii dea in git cu smecheriile care le faceau sau complacut, dar a venit si ziua "Z"cind cei care au venit la conducerea Carierei Rosiuta nu i_au mai facut jocul .Bravo ati avut curaj si ne_ti scapat de scirnavia asta

sever
01.07.2014. 13:15

Este condus din umbra de M S , care ia impuiat capul numai cu timpenii, chipurile ca o sa ajuga mare director si prostul a pus si pune botul in continuare

dre
01.07.2014. 13:11

In sfirsit scrie cineva un adevar despre acest nenorocit care a facut numai rau oamenilor lui si nu numai acuma sa vada si altii care il manipuleaza si la ora actuala cine este acest popescu , va rog d le ziarist sa mai scormoniti si alte lucruri , cum ar fi:vinzarea fierului vechi rezultat din dezafectarea liniei de halda Bujorascu, bilete de tratament luate de la angajatii din subordine care aveau accidente de munca, si multe altele

de mineru
01.07.2014. 13:05

asa-i trebuie nenorocitului ca si-a batut joc de vietile oamenilor. E un dobitoc.