Mi-e silă!

Claudiu Matei
claudiu.matei @ scandaldegorj.ro

Am mai trecut de o campanie electorală şi ne-am ales stăpâni noi sau, după caz, i-am păstrat pe cei vechi, satisfăcuţi de cele prestate de ei în interesul comunităţii. Însă votatul la români a rămas, în majoritatea cazurilor, tot un ritual lipsit de sens care se repetă o dată la patru sau la cinci ani. Românul nu s-a responsabilizat într-atât încât să ignore cei 50 de lei întinşi de candidatul însetat de putere şi ameninţările făcute, subtil sau nu, de trepăduşii din jurul celui care speră să obţină ciolanul cel mare. La ţară este terenul cel mai propice pentru astfel de practici atunci când comunitatea îşi alege primarul. Candidaţii îşi formează o haită din oameni de afaceri imorali, îi transformă în sponsori sub promisiunea că vor avea ce îmbuca timp de patru ani, bântuie împreună uliţele satului la miezul nopţii şi împart la ţărani bani şi angajamente deşarte. Încântaţi de cei câţiva gologani primiţi, oamenii sunt dispuşi să-şi vândă şi sufletul fără să se gândească măcar o secundă că nu le va fi bine patru ani cu un hoţ în fruntea comunei. Unii din cei care ajung primari au furat şi până acum din posturi cheie deţinute la primăriei, cetăţenii i-au înjurat printre dinţi de câte ori au trecut prin faţa vilelor lor pompoase, sau de câte ori şi-au zdruncinat creierii în maşină trecând pe şosele reparate doar în acte, dar uită imediat ce primesc câţiva marafeţi numai buni pentru o seară petrecută la bufetul din sat. După o perioadă când se dezmeticesc şi văd că păşesc pe aceleaşi drumuri distruse şi beau apă cu nămol, deşi teoretic s-au investit zeci de miliarde în alimentarea cu apă, se consolează spunându-şi că oricum nu aveau pe cine vota, măcar cel la care i-au acordat votul i-a cinstit în campania electorală. După patru ani, atât cetăţenii, cât şi candidaţii repetă figura, iar pentru cei mulţi şi uşor de dus de nas viaţa bate pasul pe loc în timp ce, pentru cei deveniţi „şefi de trib” şi pentru hienele care i-au susţinut când a fost momentul, începe ospăţul din banul public. Există vreo speranţă în ceea ce priveşte schimbarea mentalităţii? Se va întâmpla vreodată ca oamenii să nu-şi mai aleagă primari hoţi, viceprimari şi consilieri analfabeţi? Puţin probabil. Până când lucrurile vor lua, poate, o altă turnură, rămâne să ne scăldăm în mocirla corupţiei celor pe care i-am ales şi pe care-i merităm de altfel.

  24.06.2008. 08:05

Comentarii

Acest articol n-are nici un comentariu.