La “urgenţe” ca la cofetărie

Nu deranjati ! La UPU e ora prânzului

Claudiu Matei

Nimeni nu vrea să fie bolnav, dar nici nu îşi poate programa îmbolnăvirea în funcţie de programul medicului de familie, de ora din zi sau noapte ori de ziua din săptămână, astfel încât dacă ai ghinionul să ajungi la “urgenţă” când medicul n-are chef de muncă şi de tine ai încurcat-o.

Unitatea de Primire a Urgenţelor (UPU) Tg-Jiu este o unitate medicală, dotată cu echipamente de ultimă generaţie şi utilată după toate rigorile şi standardele sanitare în vigoare la această dată, pentru înfiinţarea acesteia cheltuindu-se aproape 10 miliarde de lei vechi, numai că, incompetenţa unor medici şi lipsa de interes a acestora pentru bolnavi este frecvent reclamată de către pacienţi.

Am fost pacienţi la UPU

Iată cum poţi fi “tratat” la UPU Tg-Jiu dacă nu eşti vreo pilă a cuiva, vreo cunoştinţă a doctorului, sau dacă n-ai cotizat de cum a-i intrat pe uşă.

Duminică, 29 iunie, ora 12.00

Termometrul o ia uşor peste 30 de grade.

În salonul “urgenţe uşoare” din cadrul UPU e linişte şi răcoare! Doctoriţa şi asistentele stau în jurul biroului. Sorb o Cola rece şi mănâncă napolitane cu ciocolată. Pe unul din paturi e un bolnav cu faţa în jos, am impresia că e mort şi cadrele medicale aşteaptă Medicina Legală să-l ducă la morgă. E singur.

Apare o pacientă în crize de hernie de disc. Asistentele îi spun să se întindă pe unul din paturile libere. Doctoriţa întreabă cine e de gardă la “balneo” şi, după ce îşi mestecă napolitana, sună să cheme medicul de acolo. Una din asistente se ridică şi-i face masaj unei colege aflate pe scaun. Cea masată icneşte orgasmic de plăcere.

Pacienta cu hernia îşi muşcă degetele de durere. Nu scoate nici un sunet. Au trecut deja zece minute. Balneologu’ nu mai vine. Au mai rămas câteva napolitane. Asistentele îşi potoliseră pofta de dulciuri. Vine un copil cu mâna luxată. Un nene îl ia si-i înfăşoară mâna şi corpul cu un bandaj. Doctoriţa continuă să înfulece tacticos. Rujul e încă acolo.

Un alt copil este adus pe un cărucior pentru internare. Are piciorul rupt şi dimineaţă va fi operat. Un brancardier le spune părinţilor copilului să vină a doua zi. Sunt din Băleşti iar doctorul le-a spus să se interneze duminică pentru că luni la 8 va opera copilul. Doi inşi se încurcă în hârţogării. Până la urmă îi trimit la etajul 3. Pacienta cu hernia de disc e în continuare întinsă. Balneologul nu mai apare. Un brancardier iese cu o plasă cu sticle goale. Cândva în ele fusese bere.Asistentele vor să se caute reciproc de purici. În salonul de “urgenţe imediate” paturile sunt goale. Nu e nimeni. De după paravanul unui pat se aud voci. Încă un copil ţipă de durere. Deodată se făcu linişte. Cred că a leşinat. Brancardierul se întoarce cu plasa cu sticle. Nu mai sunt goale dar, parcă mai puţine. Pacienta cu hernie se ridică sprijinindu-se de pereţi şi pleacă. Balneologul nu mai venise. Trecuse deja o jumătate de oră.

Afară e zăpuşeală. E Sfântul Petru. Oraşul e pustiu. Cred că s-au dus cu toţii la plajă. Sau la bâlci. La o fereastră de la parterul spitalului e zarvă. Fereastra e deschisă. Dă în salonul de “urgenţe imediate”. Mai multe cadre medicale, fete şi băieţi, se ridică de pe un pat şi pleacă. Paravanul din jurul patului fusese tras. Doar una rămăsese mai în urmă si-l întreba pe unul de lăţei.

Pacienta cu hernia revine susţinută de un ins. Aproape leşinase. O preia unul cu căruciorul. Doctoriţa lipsea din salon. Cred că avea probleme cu digestia. De la napolitane. E luată la întrebări de către asistente. De ce a plecat? Cineva cheamă balneologul. Acesta vine surprinzător de repede şi preia pacienta. Îi înfige urgent furtunul de oxigen în nas. După 5 minute îi administrează şi două medicamente. Pe reţetă. O îndeamnă să se calmeze. Doctoriţa revine în salon. Pe faţă i se citeşte uşurarea. Deodată se întunecă. Probabil se întreabă: “Da asta nu plecase dracului odată, ce-i cu ea aci?”. Vorbeşte cu balneologul. Se uită spre patul ăleia cu furtunul în nas. Asistentele se împrăştiaseră. Balneologul îi spune pacientei să ia unul din medicamente cum pleacă de aici. Îl va găsi la farmacie. Doctoriţa îşi dă cu părerea că şi de la căldură i s-a făcut rău pacientei. Pacienta se ridică. Vrea să plece. E un pic mai bine. O asistentă îi spune să mai stea puţin cu furtunul. Oxigenul oricum nu se simte. Balneologul insistă să ia medicamentele. Unul cum ajunge la farmacie şi unul seara. Pacienta le mulţumeşte. Bine că nu i-au făcut vreo injecţie. N-o intrebaseră dacă mai luase ceva înainte.

Ultimele două napolitane. Doctoriţa mănâncă...

  30.06.2008. 23:53

Comentarii

dj cioby
15.02.2011. 23:44

sunt absolut scarbit de sistemul medical din romania personalul de acolo te trateaza ca pe ultima scursura. Sunt satul de figurile asistentelor care tot timpul te iau tare si de doctorii care pentru a salva viata cuiva asteapta spaga. URAT, RUSINE