BANII „VÂNZÃTORILOR DE ILUZII“ DIN CAMPANIA ELECTORALÃ!

prof. Vasile Gogonea
redactie@scandaldegorj.ro

Stimaţi cititori, s-a vorbit şi se vorbeşte mereu despre „mita electorală”, despre sumele exorbitante pe care le folosesc partidele politice şi politicienii de toate culorile, într-o campanie electorală, dar nu se gândeşte nimeni la faptul că asemenea „practici” ale fariseilor politici ne demonstrează discrepanţa care există şi care se adânceşte mereu între bogaţi şi săraci, că asemenea metehne au la bază rolul mefistofelic al banilor, acest „ochi al diavolului” care clipeşte seducător şi ne umileşte sfidător, care este atât de necesar traiului nostru precar de la o zi la alta, dar care ne subjugă în labirintul acestui demon care maculează sentimentul iubirii şi care dezumanizează ceea ce ne place să credem că înseamnă condiţia umană!

În fond, fără a face prea multă teorie, banii reprezintă un acord, o convenţie socială prin care se convine asupra instrumentelor general acceptate, de mijlocire a schimburilor şi de strângere a datoriilor persoanelor fizice şi juridice, iar fiecare dintre aceste instrumente poate fi definit, schimbat pe bunuri sau pe alte monede naţionale, împrumutat, conservat. Natura banilor poate fi mai uşor înţeleasă, pe baza trăsăturilor esenţiale ale evoluţiei lor în calitate de instrument general al economiei de schimb, întrucât au caracterul obiectiv necesar instrumentului monetar acceptat de atâtea generaţii, iar natura banilor nu este dependentă de structura lor materială, ci, de funcţiile sociale îndeplinite. În multe privinţe, definirea, transferul sau conservarea puterii lor de cumpărare se bazează pe încrederea pe care o au în „demonul” banilor posesorii efectivi sau potenţiali ai acestui „diavol seducător”, devenit panaceu universal. În situaţii dintre cele mai diverse, instrumentele monetare au caracter nedeterminat, general şi imediat!

În evoluţia lor istorică, dar în unele privinţe „isterică”, banii au îmbrăcat mai multe forme: forma marfă-bani (troc), forma de aur sau argint (lingouri sau monede), forma banilor de hârtie (bilete de bancă, bancnote şi titluri de valoare). Biletele de bancă sunt convertibile la prezentatori şi la purtător, se bucură de încredere maximă, sunt emise pe baza unor garanţii certe şi reale ce reprezintă bunurile economice. Banii de hârtie sunt înscrisuri care, în procesul circulaţiei, înlocuiesc banii cu acoperire în bunuri reale. Ei au o serie de trăsături specifice care se referă la faptul că hârtia-monedă nu este convertibilă, circulă în virtutea unui curs oficial decretat de către stat, nu este acoperită cu metal preţios, deci, sunt bani care se emit pentru finanţarea cheltuielilor neproductive, militare sau a bugetelor economice, inclusiv pentru campaniile electorale. Alături de capital şi de ceea ce înseamnă specializarea operaţiunilor financiare care sunt făcute publice, banii constituie, poate, cel mai important aspect al vieţii economie moderne, deoarece fluxul de bani dirijează şi conduce funcţionarea unui sistem social şi furnizează, de asemenea, etalonul de masură al valorilor. Rolul banilor, importanţa lor în organizarea şi în desfăşurarea vieţii economice a unei ţări, ies mai bine în evidenţă prin analiza funcţiilor pe care aceştia le îndeplinesc. Banii sunt un instrument vital de stimulare a activităţii economice şi îndeplinesc trei funcţii esenţiale, două în spaţiu şi una în timp. În spaţiu, banii sunt un instrument al circulaţiei mărfurilor şi un etalon de măsurare a activităţii pe care o desfăşoară agenţii economici, dar şi o formă de contracte de garanţii. Banul convertit în „mită electorală” este în esenţă, „banul satanic”, banul parazitismului, este banul speculaţiilor (însă nu şi al jocului de noroc, care este de natură demoniacă). Fără îndoială, este vorba de banul impalpabil, al “bursei electorale” febrile până la isterie, iar acest flagel mondial a dezechilibrat economia şi ameninţă echilibrul ecologic, echilibrul moral şi cultural, împingând la exploatarea iraţională a conştiinţelor, la pervertirea naturii umane, la comitera abuzurilor şi a şantajelor şi la declanşarea şi desfăşurarea campaniei electorale “murdare”! V-aţi întrebat, de multe ori, de ce unii oameni atrag banii precum magneţii, iar alţii trebuie să se agaţe de orice bănuţ muncit cu sudoare? Pentru cei mai mulţi dintre noi, munca şi banii merg mână în mână, deoarece unii trăiesc pentru a munci, iar alţii, pur şi simplu, muncesc pentru a avea din ce trăi! Am putea conchide că banii reprezintă o energie pasională având ca suport şi vehicol bunurile, bancnotele, titlurile de valoare, iar această energie nu este deloc abstractă, ci foarte reală, pentru că ea acţionează asupra psihicului uman într-o manieră asemanătoare stimulentelor, excitantelor sau drogurilor, desigur, în funcţie de caz şi de natura banilor pe care italienii îi numesc “sporco denaro”!

Să precizăm faptul că problema transparenţei finanţării partidelor politice şi a campaniilor electorale a fost pusă pentru prima dată în România de către Asociaţia “Pro Democraţia”, în cadrul proiectului “Transprenţă, încredere, democraţie”, prin care au fost şi sunt monitorizate cheltuielile partidelor, legate de alegerile locale, parlamentare şi prezidenţiale. Şi la ultimele alegeri locale din iunie 2008, rezultatele monitorizării au arătat că există diferenţe foarte mari între ceea ce partidele au cheltuit în campaniile electorale şi ceea ce au declarat ca venituri din donaţii, iar datele prezentate opiniei publice au avut un impact deosebit asupra populaţiei, prin aducerea în dezbaterea publică a importanţei asigurării transparenţei în finanţarea partidelor politice. Asociaţia “Pro Democraţia”, împreună cu alte organizaţii ale societăţii civile au realizat o campanie de “lobby”, pentru a dezvolta cadrul legal necesar în domeniul finanţării partidelor politice, care a avut ca rezultat apariţia Legii 43/2003 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale. Cele mai recente informaţii date publicităţii demonstrează că în comparaţie cu 2004, PD-L a luat locul PSD la capitolul cheltuieli electorale, deoarece reprezentanţii săi de la Capitală, Blaga şi Murgeanu, pur şi simplu, au aruncat “cu lopata” banii pe fereastră, vânzându-le bucureştenilor iluzii, în situaţia în care candidatul Vasile Blaga a cheltuit 6,3 lei pentru un vot obţinut în turul al doilea al alegerilor pentru Bucureşti, în timp ce principalul său contracandidat, Sorin Oprescu, cel care a şi câştigat alegerile, a alocat 0,8 lei pentru un vot favorabil. Nici primarul din Cluj-Napoca nu a fost mai prejos, deoarece Emil Boc a cheltuit de trei ori mai mult pentru a fi reales, decât Sorin Oprescu, noul primar al Capitalei. Sunt doar câteva dintre concluziile unui raport dat publicităţii recent de către Asociaţia “Pro Democraţia”, referitor la banii din campania pentru locale. Este vorba doar despre banii albi, aşa cum apar ei în contabilitatea candidaţilor, şeful APD, Cristian Pârvulescu, subliniind că „bunul simţ” ne spune că banii din „publicitatea gri-obscură” sunt mult mai mulţi şi, firesc, imposibil de cuantificat. Metodologia folosită pentru a măsura eficienţa unei investiţii electorale a constat în raportarea sumelor cheltuite de fiecare candidat la numărul de voturi obţinute. Raportul Pro Democraţia, „Reguli şi nereguli în alegerile locale din 2008”, s-a concentrat asupra rezultatelor din Bucureşti, Cluj, Iaşi, Braşov, Constanţa, Craiova, Focşani şi Iaşi.

În încheiere, cu promisiunea că vom reveni de mai multe ori cu materiale pe această temă, dorim să întrebăm, în mod firesc, ce substrat poate avea convocarea de către preşedintele Traian Băsescu, la Cotroceni, a liderilor partidelor parlamentare, pe tema îngrijorărilor sociale privitoare la creşterea preţurilor, când şeful statului a gestionat campania electorală a unui partid care a excelat prin “aruncarea” unor sume sfidătoare, faţă de sărăcia în care trăiesc cea mai mare parte a românilor, pentru a “vinde iluzii” şi a obţine voturile electoratului?

(VA URMA)

  07.07.2008. 21:14

Comentarii

Acest articol n-are nici un comentariu.