ROCADA MINIŞTRILOR ŞI ABUREALA SISTEMULUI EDUCAŢIONAL!

Prof. Vasile Gogonea

Departe de a fi o măsură eficientă şi cu efecte notabile privind schimbarea în bine a sistemului educaţional, rocada miniştrilor educaţiei se dovedeşte doar un paliativ menit să atenueze, pentru moment, criticile aspre la adresa calităţii educaţiei, mai ales că abureala care învăluie “curtea şcolii” perpetuează o stare de fapt care nu durează de ieri-alaltăieri,ci, este adânc înrădăcinată în cotloanele prăfuite şi de un clar-obscur specifice instituţiei şcolare! Miniştri dintre aceştia, “şcoliţi” prin antecamere cu fotolii capitonate şi care n-au dovedit calităţi deosebite acolo unde au ridicat salarii respectabile, cred că nu pot constitui o soluţie realistă pentru redresarea situaţiei şi pentru depăşirea confuziei care domină sistemul de învăţământ, mai ales că miroase a soluţie politică de moment, pentru a salva imaginea unei guvernări pentru care promisiunile neonorate, scandalurile cu iz de dispută electorală şi gafele repetate se înscriu la loc de cinste!

Pornind de la frazeologia ambiguă, stufoasă şi pronunţat demagogică menită să tulbure mai adânc apele, actuala putere s-a întrecut pe sine în promisiuni bazate pe cacealmale electorale, în pofida faptului că a perorat cu ostentaţie despre depolitizarea administrării învăţământului, conform practicilor europene, pentru a se reface demnitatea socială şi autonomia profesională a institutorilor şi a profesorilor, considerând dascălul drept “intelectual autonom şi o forţă a schimbării”(sic?) sau prin elaborarea unor aşa-zise programe de modernizare, însoţite de resurse financiare corespunzătoare(!!?), fabulând verzi şi uscate pe ideea că formele de învăţământ public şi privat se vor bucura de aceeaşi legislaţie, aceleaşi criterii de evaluare, de recunoaştere şi posibila finanţare conform practicilor internaţionale.

Ultima găselniţă electorală este aceasta a creşterii salariale, votată cu “euforie” în Camera Deputaţilor, pe fondul unui consens cusut cu aţă albă din partea “palavramentarilor” prezenţi în sală. Am putea crede, bieţii de noi, că prin politicile sale educaţionale, prin ceea ce îşi propune a fi un nou cadru legislativ şi instituţional, precum şi prin alocarea resurselor financiare necesare, Guvernul României intenţionează să reconstruiască sistemul educativ al ţării, conform nevoilor cetăţenilor, comunităţilor şi beneficiarilor direcţi ai sistemului, elevii şi dascălii, ultimii fiind cei care aşteaptă să vadă minunea, fără să înţeleagă dilema în care au intrat politrucii, pentru a ne convinge, de unde vor fi luaţi banii pentru creşterea salarială promisă, ca un debutant de la o şcoală generală sau liceu să primească un salariu de 1.512,8 lei, iar un profesor cu 40 de ani vechime să încaseze pentru o lună de activitate la catedră 2.926 de lei! Îmi şi imaginez pe tinerii mei colegi din învăţământ, care primesc azi doar 900 de lei, cum se vor strădui să le ridice osanale “derutaţilor” şi “sanatorilor”, pentru că au votat cu entuziasm şi abnegaţie majorarea salariilor, ce lacrimi de “crocodil” se vor prelinge pe obrajii lor şi cu ce entuziasm vor merge la alegerile parlamentare, dacă vor încasa pentru luna octombrie 1.440 de lei, de te minunezi, măi, să vezi şi să nu crezi! Ca o reacţie imediată, pentru a bloca intrarea în vigoare a măsurilor “populiste” adoptate de către Legislativ, Guvernul Tăriceanu, atât cât îl mai ţin curelele, preconizează adoptarea unei ordonanţe de urgenţă care să îngheţe salariile bugetarilor, dacă celelalte două acţiuni iniţiate deja, sesizarea Curţii Constituţioanle şi apelul la preşedintele Băsescu de nepromulgare a legii, nu ar avea efectele scontate, având în vedere, vezi, Doamne, pericolul pe care îl reprezintă o creştere necontrolată a salariilor fără surse, pasă-mi-te, pentru că majorarea cu 50% a salariilor profesorilor ar determina discrepanţe bugetare majore şi va impune, în final, majorarea salariului minim brut şi a punctului de pensie.

Să reţinem că la noi, un profesor debutant de şcoală generală sau de liceu câştigă, în acest moment, un salariu brut de 1.070 lei, cam în jur de 272 de euro, din care trebuie scăzute impozitul, asigurarea de sănătate, precum şi contribuţiile la fondurile de pensii şi de şomaj, iar votul deputaţilor, înainte de campania electorală, prin care salariile dascălilor ar trebui majorate cu 50%, nu poate convinge, dacă privim cum stau lucrurile şi pe la vecinii noştrii europeni, mai ales că salariul mediu al unui cadru didactic de la noi reprezintă 0,95% din PIB-ul pe locuitor, în timp ce în OECD valoarea acestuia se ridică la 1,31% din PIB. Dar, dilemele abia acum încep, când votanţii din “palavrament” şi guvernanţii vor căuta cu frenezie sursele de finanţare, izvorul “fermecat” de unde vor curge banii pentru dascăli, în condiţiile în care lumea este frisonată de simptomele crizei financiare americane! Analiştii apreciază cu îngrijorare, că dacă în lunile octombrie şi noiembrie se ridică salariile majorate cu 50% (media), bugetul Educaţiei pe 2008 s-a gătat până la fundul sacului, cum se spune, şcoala o punem pe butuci sau facem apel la buzunarele bieţilor părinţi, pentru că vistieria educaţiei sună a tolbă goală! Să nu uităm că şi cele aproximativ 550 de milioane RON constituie resursa a tot ceea ce mai putea primi învăţământul românesc pe acest an, deoarece pentru anul viitor, fondul de salarii majorate ar trebui să fie de 4,1 miliarde RON, adică 7,5% din PIB, iar în cazul creşterii salariale, 7,5% din PIB ar reprezenta doar banii alocaţi pentru salarii. Ştim că bugetul Educaţiei este 6% din PIB în acest an, iar pentru 2009, proiectul de buget nu depăşeşte acest procent, iar, într-o astfel de situaţie, poate ne spuneţi domnilor, diriguitori ai puterii, de unde se vor aduce 1,5% în plus din PIB, doar pentru salarii, ca să nu mai vorbim de manuale, şcoli noi, calculatoare, săli de sport, curăţenie, curent electric, apă burse şi tot ceea ce înseamnă redresarea stării jalnice a învăţământului? Să se fi gândit “palavramentarii” noştri, doar la cacealmaua electorală? Iar, pentru ca lucrurile să decurgă conform “logicii absurdului”, să reţinem, totuşi, că la plecarea sa din minister, după ce a lăcrimat în faţa foştilor subordonaţi din instituţia ce cu onoare a condus-o, Cristian Adomniţei mărturisea cu candoare că “viaţa merge înainte!”, mai ales că Preşedintele Traian Băsescu i-a urat noului ministru al Educaţiei, să fie ultimul din actuala legislatură a guvernului, după ce a depus jurământul la Cotoceni! Imediat ce a fost înscăunat, ministrul “cercetător” a declarat presei că va purta discuţii cu sindicatele, pentru a detensiona situaţia creată în urma majorărilor salariale votate de parlament, afirmând ritos că “provine din sistem” şi împreună cu toate părţile implicate este dispus ca să discute opţiunile posibile! Oricum, dacă în majoritatea ţărilor europene infrastructura şi profesorii sunt cât de cât puşi la punct, nu acelaşi lucru se întâmplă şi în “spaţiul mioritic”, unde diferenţele de calitate sunt mai mari, mai ales dacă ne gândim că o şcoală bună trebuie să le asigure elevilor condiţii de studiu, ajutându-i să experimenteze şi să-şi dezvolte abilităţile. Nici să nu trecem prea uşor peste faptul că paşii pe care trebuie să-i facă România pentru a oferi educaţie de calitate tuturor elevilor din întreaga ţară costă foarte mulţi bani, iar problema cea mai spinoasă o constituie schimbările rapide, pe care Ministerul Educaţiei va trebui să le aibă în vedere! Personal, cred că în toţi aceşti ani, am fost conduşi cu o diabolică artă a nepăsării de către unii dintre aceia care s-au calificat în profesia “vânzătorilor de iluzii”, pentru a ne amăgi cu ideea că o dăscălime umilită şi marginalizată, minţită deseori cu atâta neruşinare şi trădată chiar de către liderii săi de sindicat, va crede tot ceea ce i se promite! Nu peste multă vreme, dragi slujitori ai şcolii, vom realiza faptul că această presupusă creştere salarială a veniturilor modeste ale dascălilor, în esenţă, nu este decât o cacealma electorală, vopsită în culori politicianiste, că mazilirea simpaticului “Adormiţei”, asociată cu investirea d-lui Anton “dublat”, nu seamănă decât cu o simplă abureală născută din atmosfera unei toamne ceţoase!

  13.10.2008. 22:16

Comentarii

Acest articol n-are nici un comentariu.