Îl cunosc pe Ion Călinoiu de ani buni, de pe vremea când în umbra lui Nicolae Mischie, ca şi vicepreşedinte al Consiliului Judeţean, lăsa impresia că nu poate fi decât o unealtă, niciodată un lider. Din cauza acestei impresii probabil presa nu a acordat niciodată o prea mare importanţă dedesubturilor activităţii lui. Timid în faţa camerelor de luat vederi şi a reportofoanelor, meteahnă pe care şi-a păstrat-o până acum, Călinoiu a părut mereu prea timorat ca să poată călca strâmb vreodată. Însă aparenţele au început să se spulbere o dată cu implicarea sa în celebra afacere cu drumurile din judeţ oferite pe tavă lui Relu Ştefănoiu şi alte lucrări pentru Clement Mocanu. A făcut parte din comisiile de licitaţie, semnătura sa regăsindu-se pe zeci de documente şi a fost acuzat de abuz în serviciu contra intereselor publice. Ceea ce părea pe atunci extrem de serios, mii de file de dosar, zeci de învinuiţi, arestări, s-a dovedit până la urmă a fi o glumă. Deşi Călinoiu nu părea cu nimic mai puţin vinovat decât ceilalţi, a scăpat fiind scos basma curată de către Parchet. A fost prima fentă a legii de răsunet.

Povestea strămutării de la Ştiucani în Cartierul Primăverii are un curs similar pentru Ion Călinoiu. Din nou s-au făcut arestări, multă vâlvă, acuzaţii grave şi, la final, acelaşi deznodământ fericit pentru Călinoiu: NUP. O neîncepere a urmării penale puerilă după părerea mea, perfect îndreptăţită după părerea procurorilor conduşi de către Emil Moţa. A avut Călinoiu noroc din cauza faptului că justiţia din România nu e în stare să definitiveze conform legi dosare în care ilegalităţile sunt evidente? Sau preşedintele Consiliului Judeţean este atât de abil încât îşi îndatorează persoanele de care la un moment dat are nevoie? Judecând după cum eludează obstacolele penale, cea mai probabilă este cea de-a doua variantă. Nu e cu nimic mai prejos de cel care în urmă cu ceva timp era denumit baronul de Gorj, Nicolae Mischie. Doar că Ion Călinoiu e mai discret în ceea ce face mai ales atunci când e vorba de a stoarce o favoare personală. Se pare că acest obicei nu e nou ţinând cont de faptul că în 1996 când era şef pe la Direcţia Agricolă şi-a retrocedat aproape 3000 mp. de teren în Târgu-Jiu. În linişte, fără ca cineva să se prindă nici măcar atunci când terenul respectiv a apărut în declaraţia sa de avere.