Touareg-ul şi frustrările lui Davidoiu

Claudiu Matei
claudiu.matei@scandaldegorj.ro

Indiscutabil, SNLO este cea mai bună vacă de muls din judeţ. Eşti „tare” dacă reuşeşti să-ţi faci rost de un job în cadrul societăţi şi eşti de-a dreptul „marfă” dacă eşti de partea partidului care trebuie şi prinzi un post de conducere. N-am mai văzut profesionişti în fruntea SNLO de mult timp şi nici nu sunt speranţe să văd în viitorul apropiat, asta dacă nu cumva partidele aflate la guvernare au de gând să aducă în rândul lor şi specialişti. Până atunci SNLO are parte de un alde Davidoiu, preocupat se pare să trăiască pe picior mare dacă tot i-a pus Dumnezeu mâna în cap şi l-a binecuvântat cu o astfel de funcţie. Îl văd ca pe un frustrat care a considerat ani de zile că este cu mult mai bun decât postul pe care-l ocupă. Când în sfârşit a prins ciolanul care crede că i se cuvine vrea să facă să crape şi babele de pe scara blocului de invidie văzându-l coborând dintr-o maşină de serviciu impresionantă şi scumpă. Când a ales VW Touareg cred că la asta s-a gândit, în nici un caz la eventualele vizite pe care le-ar face în cariere, pe vreme rea, interesându-se de soarta celor care lucrează în minerit. Nu mi-l închipui în cizme de cauciuc (ups!) pe lângă benzile transportoare şi cred că nici lui nu-i trece prin gând.

Înainte de a fi „general” a fost şoarece de bibliotecă la Comercial şi, în faţa multora, a fost un neica nimeni ce a trecut neobservat. Acest lucru l-a obişnuit cu o comoditate de care n-a scăpat nici când a ocupat postul vieţii lui şi, în loc să atragă atenţia asupra sa prin binele pe care-l face mineritului, atrage prin extravaganţă. E un om care nu-şi găseşte locul decât în Touareg-ul lui de 40.000 de euro cu o asigurare de 73 de milioane de lei vechi. Altceva nu poţi spune despre Eugen Davidoiu la mai mult de o jumătate de an de la instalarea în funcţie.

Cu siguranţă nivelul lui de trai s-a îmbunătăţit după ce partidul şi-a dovedit aprecierea faţă de el şi l-a susţinut pentru funcţia de director general al SNLO, însă minerii nu pot spune acelaşi lucru. Trăiesc cu spaima că-şi vor pierde locul de muncă iar urmaşii lor nu vor putea nici măcar visa la o bucată de pâine dar la un Touareg. Davidoiu nu percepe lucrurile astea, nu până când va fi zvârlit de pe piedestalul pe care s-a cocoţat şi se va întoarce printre muritorii de rând. Până atunci însă, mai are puţin timp să-şi satisfacă mofturi, bineînţeles tot pe banii minerilor.

  03.12.2007. 13:16

Comentarii

Cititor
05.12.2007. 14:50

Felicitari Domnule Claudiu Matei. Mare adevar graiesti... Si asta nu este nimic.