ADEVARATA FATA A LUI VICTOR PONTA - UN NEMERNIC! (1)

Victor Ponta – avortonul absolut Motto: Caligula Imperator/ şi-a făcut calul senator,/ Dar Năstase, mai sinistru,/ Din buldog face ministru. Adrian Năstase şi gaşca lui de mafioţi, autointitulată în mod abuziv ,,Guvernul României”, nu mai au nici frică şi nici ruşine, cu toţi pumnii după ceafă încasaţi de la forurile europene, cu toate semnalele din teritoriu, de care abundă ziarele, privind acţiunile de jaf, de corupţie şi de intimidare săvîrşite de baronii locali şi de alţi năimiţi ai Puterii.

Că este aşa şi nu altfel ne-o demonstrează şi aşa-zisa remaniere guvernamentală, în care prima şi cea mai importantă mişcare, pentru recîştigarea înc rederii partenerilor occidentali, este racolarea lui Victor Ponta în, şi aşa, supra-aglomeratul şi supra-etajatul Guvern.Să te cruceşti şi nu alta, cînd îl auzi pe primul-ministru, îmbătrînit în rele, cum îşi prezintă favoritul ca pe un buldog de casă, aşezat acum chiar la uşa lui, în cancelaria lui (alături de alt alcoolic, Alin Teodorescu), în braţele lui (sau, mă rog, în spate!), dar nu pe post de aprod, ca să-i conducă musafirii, la sosire şi la plecare, sau de picolo (ca să le-aducă, la comandă, tava cu cafele şi apă minerală), ci pe post de ministru. Să vezi şi să nu crezi! Pentru că este, într-adevăr, nu numai un gest de sfidare publică, ci şi un act delirant.

Deoarece acest Victor Ponta, care a împrumutat de la mentorul său, Năstase, aroganţa şi neam-prostia, ridicîndu-le nu la pătrat, ci la cub, este tot ceea ce poate fi mai rău, mai respingător la un om, reprezentantul cel mai dezgustător şi mai dăunător al unui tineret (nu neapărat pesedist, ci în general) care ar avea nevoia şi dreptul să fie reprezentat, la vîrf, dacă nu de modele absolute, cel puţin de oameni cu frica lui Dumnezeu. Ceea ce nu este cazul lui Ponta, implicat, încă de la 18 ani, în furtul Vilei Pătrăşcanu de la Buşteni (Poiana Ţapului), iar, mai tîrziu, în dispariţia procurorului Cristian Panait, apoi amestecat, ca şef al corpului de control al primului-ministru, în toate afacerile murdare ale Guvernului, pe post de ştergător de urme, şi, colac peste pupăză, încurcat cu subalterna Daciana Sîrbu, pe care a promovat-o, între timp, secretar de Stat (de stat degeaba), cu care s-a afişat, fremătînd din nări, ca o gloabă în călduri, pe la toate posturile de Televiziune, chefliu notoriu, consumator de manele licenţioase şi dansator din buric pe mesele tovărăşeşti, din ţară şi din străinătate. Pe scurt, un om de nimic! Un descreierat! Un gunoi! Dar, ca să nu creadă cineva că aruncăm vorbe-n vînt, să reamintim, deocamdată, cum s-au petrecut lucrurile în cazul furtului Vilei Pătrăşcanu (casă de patrimoniu, construită de D.D. Pătrăşcanu, în care a locuit apoi mulţi ani fiul său, Lucreţiu Pătrăşcanu).

Frăgezit bine (din păcate, nu cît ar fi trebuit) de minerii din Piaţa Universităţii, chemaţi de Ion Iliescu să-l scape de golanii care mişunau de vreo trei luni pe la încheietura marilor bulevarde, „revoluţionarul” Ponta se urcă în primul tren şi pe-aci ţi-e drumul! Era, deci, în vara anului 1990. La Paris locuia, atunci, doamna Nadia Marcu Pandrea, fiica marelui cărturar Petre Pandrea şi nepoata de soră a lui Lucreţiu Pătrăşcanu. Prietenă de familie cu mama lui Ponta (Cornelia Naum, zisă Bebi) şi cu mătuşa sa (escroaca Veronica Nacea), ea avea să fie cea la care se va opri inamicul lui Iliescu, imberbul Ponta. La ea îşi va găsi V.P. adăpost. Dar cum golanul din Piaţa Universităţii se comporta ca un golan şi la Paris, el intră repede în conflict cu Poliţia franceză, care îi mută, în cîteva rînduri, fălcile din loc. Pentru a-l proteja, Nadia Pandrea îl declară nepotul ei şi încearcă să-l facă să trăiască în respectul legii. Dar, ţi-ai găsit! Scandalurile şi furturile se ţin lanţ, iar chemările la Poliţie, de asemenea. Pe de altă parte, mai trebuie spus că, părăsind ţara în 1988 şi stabilindu-se în Franţa, ca refugiat politic, Nadia Pandrea, care era moştenitoarea de drept, cu acte-n regulă, a Vilei Lucreţiu Pătrăşcanu de la Buşteni (Poiana Ţapului), întocmise pentru această clădire un contract de închiriere, pe o durată de 3 ani, cu mătuşa ipochimenului, numita Veronica Nacea.

Prinzînd drag de bunul încredinţat spre păstrare şi folosinţă gratuită, ca-ntre prieteni, surorile Nacea-Naum (deci mătuşa şi mama lui Ponta) pun la cale lovitura. Şi astfel, profitînd de tulburările din ţară din acea perioadă, ele îi scriu, la patru mîini, Nadiei Pandrea, îmbrobodind-o că vila ei de la Buşteni (Poiana Ţapului) este în pericol de a fi confiscată de neocomuniştii lui Iliescu (există aceste scrisori la dosarul cauzei!) şi că singura soluţie era trecerea fictivă a acesteia pe numele lor. Caz tipic de înşelăciune (în termeni juridici – dol, aşa cum s-au pronunţat şi primele două instanţe de judecată). La scrisorile lor se adaugă şi insistenţele în acest sens ale bişniţarului Ponta, care arăta încă de pe atunci, la frageda (şi frăgezită de mineri) vîrstă de 18 ani, stofă de escroc internaţional. Prilejul de a comite fărădelegea se iveşte atunci cînd, venită la Paris pentru a-şi vedea odrasla intrată în conflict ireconciliabil cu Poliţia, Cornelia Naum (Bebi), mama lui Ponta, reuşeşte, împreună cu fiul ei, care, cu spinarea lui tăbăcită de răngi şi lămpaşe de mină, era exemplul cel mai bun de care erau în stare „alde Iliescu”, s-o convingă pe doamna Pandrea să-i dea o procură pentru înstrăinarea fictivă a Vilei de la Buşteni (Poiana Ţapului). Cu procura în mînă, escroaca nu se mai opreşte decît la notariatul din Cîmpina, unde întocmeşte nu un act fictiv, ci unul autentic, de vînzare-cumpărare, prin care trece proprietatea cu pricina pe numele celeilalte escroace, sora ei, prof. univ. dr. (analfabet) Veronica Nacea (cînd vom publica, in extenso, scrisorile acesteia inclusiv pe cele în care povesteşte, pe larg, cum îşi înşeală bărbatul, veţi înţelege adevărul parantezei de mai sus). Şi, pentru ca totul să pară-n cea mai perfectă ordine, se trece şi o sumă – 71 mii lei – cu care, în noiembrie 1990, cînd s-au întocmit aceste acte, nu mai puteai să-ţi cumperi nici un coteţ de găini. Dar, după cum avea să se dovedească ulterior, inclusiv cu probe administrate în instanţă, nici măcar aceşti bani nu fuseseră înmînaţi vreodată Nadiei Pandrea. Aşadar, jaf în toată regula!

Material reprodus din revista România Mare

(va urma...)

  24.11.2008. 19:07

Comentarii

tony
11.11.2014. 13:21

Respect!