Cert este ca judecatorul nu duce lipsa de lichiditati, care de cele mai multe ori il incomodeaza prin buzunare, asa ca se deplaseaza la BRD pentru a depune banii pe card. Ultima depunere s-a facut chiar acum cateva zile, lucru care inseamna ca o eventuala trecere a lui in spatele gratiilor nu-l sperie momentan. Sau se bazeaza ca orice magistrat pe importanta pe care o are in fata colegilor care nu vor avea tupeul sa-l condamne.

• Fostul sef al Politiei Economice gorjene, col. Toma se pregateste sa-l urmeze la “racoare” pe fostul sau stapan Alexandru Crisan. Abia acum la urechile cui trebuie au ajuns informatii conform carora Toma s-ar fi ocupat in mod special de arestarea fostului director al Urex Rovinari, Eric Saftescu, pentru ai face cale libera lui Crisan sa cumpere societatea. Imediat ce a iesit la pensie, politistului i-a fost rasplatita slugarnicia, acesta fiind numit consilier la Urex. Acum, daca lucrurile o sa decurga in mod normal va primi o recompensa diferita de cea oferita de Crisan – o vacanta binemeritata pe str. V. Alecsandri.

Recompensa ar fi pe masura, deoarece, in urma cu trei ani, cand Ion Iorga era primar, SC Aktyv SRL, a incasat de la primarie 492 de milioane de lei pentru aparatele de aer conditionat furnizate acesteia.

Cel putin doua miliarde de lei au intrat in conturile SC Aktyv din afacerile derulate in ultimii trei ani cu mai multe institutii publice. Societatea, administrata de Surupaceanu pana in martie a.c., a incasat, pentru mobilierul livrat Inspectoratului Teritorial de Munca aproape un miliard de lei, iar pentru cel de la Teatru “Elvira Godeanu”, peste 325 de milioane de lei. Aceeasi firma a incasat, in urma cu doi ani, aproximativ 60 de milioane de lei de la Primaria Tg-Jiu, pentru 4 birouri, 15scaune si 2 ghisee.

Chiar daca firmele detinute de Surupaceanu nu se mai afla in administrarea sa, din scaunul de prefect, acesta isi mai rezolva cateva afaceri ramase nerezolvate.

Un utilaj ciudat zace de cativa ani, ba pe la sediu SC Maestro SRL Rovinari (firma care a apartinut prefectului),ba pe un teren de langa barajul de la Vart, fara insa a fi folosit.

Ruginitura cica se folosea in urma cu multi ani la smulsul copacilor din pamant. Zilele trecute, utilajul a fost revopsit si pregatit pentru a fi vandut. Chiar Surupaceanu s-a deplasat la Rovinari, luni 18 octombrie, in jurul orelor 18.00, pentru a verifica starea masinii, careia in sfarsit i s-a gasit un cumparator. Sa fie cumva Directia silvica, al carui director, Costel Bobic este PSD-ist de frunte?

In anul 2000, fara a avea aprobarea consiliului local, primarul comunei Catunele, Haralambie Viasu, a achizitionat de la firma lui Surupaceanu, autoturisme si utilaje agricole, in valoare de patru miliarde de lei.

Plata catre SC AKTIV SRL s-a efectuat prin procese verbale de stingere a datoriilor.

Camera de Conturi a Romaniei a contestat, in urma controlului din 10 august 2001, ca decontarea propriu-zisa nu s-a efectuat pin trezorerie, evitandu-se astfel plata impozitelor catre stat, nu exista lista de investitii aprobata de consiliul local, pentru aceste activitati si nici viza de control financiar preventiv pe documentele care angajau patrimoniul primariei.

Mai mult, Primaria Catunele nu a inregistrat cele trei oferte de pret si nici contractul de vanzare-cumparare cu societatea lui Surupaceanu. Astfel, in patrimoniul primariei au intrat o combina Gloria, un tractor U650, un autoturism Dacia si doua ARO, precum si mobilier.

Camera de Conturi Gorj a descoperit ca, intre pretul din oferta si cel din factura, pentru autoturismele ARO si Dacia, exista o diferenta de 220 de milioane de lei, prin calcularea de TVA dublu, de catre societatea lui Surupaceanu. Asadar, Primaria Catunele a platit, nejustificat, catre SC AKTIV SRL, aceasta suma.

stiind ca atat ofertele, cat si contractul de vanzare cu SC AKTIV, sunt sub incidenta legii, primarul Haralambie le-a tinut ascunse acasa pana in iunie 2000, cand a fost debarcat.

Organele financiare de control au sesizat, la vremea respectiva, politia si parchetul, pentru stabilirea vinovatilor, dar Surupaceanu devenise deja secretar executiv al PSD Gorj.

Paulian Pasarin: Dupa venirea la putere a lui Nicolae Ceausescu printre masurile de reorganizare pe care acesta le-a luat a fost si crearea unei flotile specializate pentru conducerea de partid si de stat. S-au facut recrutari si niste cadre din armata au fost luate si duse pe specialitati in aparatul de contrainformatii militare. Am fost si eu selectionat si de acolo m-au luat sa ma ocup de probleme de securitate aviatica pentru conducerea de partid. si asa am ajuns sa fiu mai tarziu seful Serviciului de Contraspionaj pentru conducatorul statului roman. La Directia a V-a s-a infiintat Serviciul 5, al carui sef am fost numit si care avea drept profil apararea contrainformativa pentru toate persoanele care erau in nomenclatura. Asta se intampla prin 1972.

Rep.: In anii in care ati fost sef al Contraspionajului ati descoperit vreodata vreun complot impotriva lui Ceausescu?

P.P.: Problema e putin spinoasa pentru ca dupa ’89 au aparut tot felul de oameni care pretind ca au facut, ca au cunoscut…Nu au dreptate, vorbesc despre ceea ce n-au facut niciodata. Cat am lucrat eu si in pozitia asta de sef al Contraspionajului si de cel care a coordonat securitatea lui Ceausescu pe timpul deplasarilor, si asta a fost ani in sir, n-a fost niciodata macar o informatie din care sa rezulte ca se punea la cale un atentat. Eu instituisem un sistem informativ destul de evoluat ca sa pot sti tot timpul ce se intampla. A fost totusi o situatie cu Golda Mayer. Era prim-ministrul Israelului si a facut o vizita in Romania prin ‘71-’72. Atunci am fost obligati sa luam niste masuri de dezinformare, iar Mayer n-a calatorit in masina oficiala, in asta calatorea altcineva. Mayer a mers tot timpul cu mine intr-o Dacia 1100, albastra. Cele mai grele momente le traiam atunci cand venea Yasser Arafat (presedintele Palestinei – n.r.) la noi, pentru ca el nu respecta niciodata programul, zicea ca vine azi la 14.00 si venea a doua zi pe la 4.00 dimineata. Aveam probleme destul de serioase sa schimbam obiectivele, oamenii erau obositi, era nevoie de destule efective, ca sa le schimbi mereu si sa asiguri toate conditiile era foarte greu. Insa in privinta lui Ceausescu nu s-a pus niciodata problema unui atentat. Am auzit niste povesti ca in Canada ar fi fost pregatit un nepot al Rodicai Bujor (cantareata de muzica usoara – n.r.) sa comita un atentat. Imi pare rau sa spun, dar a fost o bataie de joc. Un emigrant roman si-a batut joc de el, l-a declarat la politia canadiana ca are un pistol si ca vrea sa comita un atentat si aia, ca sa nu aiba necazuri, l-au luat si l-au retinut pentru o declaratie. Atat. A mai fost la Lima o chestie unde protocolul nostru nu s-a priceput si s-a organizat receptia lui Ceausescu la Clubul Opozitiei si aia in timpul receptiei au stins lumina. Asta a fost toata tentativa.

P.P: Conspiratia n-a avut un motiv legat de ’84. Ea are motiv legat de ’77. Pana in ‘77-’78 lucrurile au mers oarecum bine in Romania cata vreme Ceausescu a acumulat imprumuturi si le-a folosit destul de bine. Dupa ‘77-’78 incepuse sa nu mai fie atat de placuta toata treaba care o facea Ceausescu. Noi am inceput cu Frontul Democrat din Romania, cu conspiratia impotriva lui Ceausescu prin primavara lui 1977, pornind de la cateva lucruri principale. Frontul Democrat avea adepti din securitate si Ministerul Apararii, numai generali si colonei. Inainte de asta fiecare dintre noi, cei care am gasit de cuviinta sa ne asociem, studiasem ceea ce se intampla, cum merge tara. Dupa ce ne-am intors din Nigeria, la cutremurul din 1977 eu am participat la toate punctele pe care Ceausescu le-a vizitat. Dintr-o data am inceput sa-mi dau seama ca una zice si alta face. De fapt aceasta idee imi incoltise in cap la deschiderea anului universitar la drept, cand in cuvantul lui Ceausescu a zis ca el a invatat sa fie om de omenie de la tatal lui. Asta m-a suparat extraordinar de mult, mai ales ca tatal lui a fost un om de omenie, cinstit. Sigur, sa-i fie tarana usoara, dar lumea stia altceva. In ’77 am vazut ca peste toate nevoile tarii si tragedia care se abatuse asupra ei, Ceausescu si-a permis sa dea indicatii contrare tuturor specialistilor in materie de constructii. Dadea numai indicatii care sa-l scoata in evidenta cu o pozitie speculativa. Alt moment a fost cand am vizitat linia de metrou din Statia Republica, cand un specialist i-a explicat ca e nevoie ca tunelul sa fie construit sub forma de oval, iar el a zis ca nu, sa fie construit sub forma de potcoava. Specialistul a insistat, iar Ceausescu i-a luat bagheta din mana si l-a chemat pe gen. Constantinescu de la Armata, iar omul care se ocupase pana atunci de metrou a fost mutat pe alta functie. Am mai constat niste lucruri cu privire la starea lui de sanatate, rezultand ca are niste afectiuni neuro. Ne-am convins ca si sistemul pe care il introdusese era unul absolutist. Era o dictatura deghizata destul de slab in numele poporului si al democratiei. Au fost foarte multe lucruri care au condus la convingerea ca nu exista alta cale decat ca Ceausescu sa fie inlaturat de la conducere, fara a lua in discutie problema lichidarii lui, sau scoaterea poporului in strada.

Rep.: Care era planul?

P.P.: Planul era sa-l arestam pe Ceausescu si gruparea principala din jurul lui. Situatia s-a inrautatit in tara, au inceput sa apara cozile, au aparut o serie de lucruri pe care membrii CPEx-ului nu le impartaseau, dar erau obligati de conjunctura, pe de o parte, iar pe de alta s-a infiintat, la viclenia lui Ceausescu, acel principiu de rotire si cum deranja careva era rotit cu acelasi salariu, dar intr-o pozitie mai putin influenta. Noi aveam un sistem de supraveghere a lucrarilor CPEx-ului si atunci cand stiam ca se discuta probleme mai deosebite ma duceam la monitor si vedeam ce se intampla in sala. Era un monolog al lui Ceausescu intrerupt cateodata doar de Elena.

Rep.: Cand urma sa-l arestati?

P.P.: Prima varianta a fost pentru 1984. Dupa 23 august pana pe 2-4 septembrie, pentru ca Ceausescu venea de la mare pentru 23 august si dupa aceea se retragea la Snagov pentru doua saptamani. In perioada asta voiam noi sa actionam. Erau planuri stabilite. Noi aveam un sistem bine stabilit de bruiaj ca sa nu se mai poata lua legatura si anunta evenimentul in cazul in care se iveau ciocniri. Aveam o combinatie pregatita pentru oamenii din garda personala, o combinatie pentru garda de la resedinta care era formata din trupe. De exemplu, garda urma sa plece la un incident pe care il cream noi in padure, timp in care din castel se ridicau toate armele. Am facut si recunoasterea trunchiului de transmisiuni, recunoasterea pe harta a locului, ca nu putea sa intre oricine ca te intreba unde te duci, dar daca intram eu, Antoniade, Boldea, toti cei cunoscuti, nu era nici o problema.

P.P.: Din cauza tradarii subofiterului Luca, denuntului lui si din cauza anchetarii mele. La un moment dat s-a ivit ideea gen. Bucur ca ar fi bine sa fiu dus la Directia de Cercetari Penale, care era condusa de col. Vasile, ca acolo mai repede am spune noi tot. Nu s-a facut acest lucru pentru ca nu prea au avut motivatii.

Rep.: Urma sa-l puneti presedinte pe Nisipeanu? Cine era acesta?

P.P: Nu, asta era o gogorita. In primul rand, Nisipeanu a fost adus in conspiratie din greseala mea. L-am adus pentru ca lucra la Ministerul Tehnico-Materiale si aveam nevoie sa cunoastem date cu privire la folosirea fondurilor, la investitii, cu privire la evaluarile in economie. El n-a fost adus sa fie presedinte. Astea sunt naivitatile lui, cred ca el a capatat o suferinta neuropsihica, pentru ca un om sanatos nu poate vorbi asa ceva.

Rep.: Ati incercat sa-l atrageti de partea dvs. si pe gen. Plesita?

P.P.: Nu. Erau gen. Plesita, gen. Stan, gen. Cosma despre care stiam ca nu au atata atasament incat la o adica sa nu accepte o anumita colaborare, dar aceasta era dupa ce ne reusea noua. Noi aveam in chestia asta trei categorii de oameni: oameni angajati care stiau despre ce e vorba, foarte putini; oameni care ne ajutau, dar nu stiau de ce; oameni pe care urma sa-i aducem dupa aceea, ca sa nu se creeze un vid de putere.

Rep.: Cine erau cei “de dupa”, cei care urmau sa guverneze?

P.P.: Cei mai multi urmau sa aiba functii importante.

P.P.: Nu. E regretabil ca s-a inteles asa. S-a intamplat asta si din cauza unor ineptii spuse de Nisipeanu. La vremea respectiva cine crede ca putea face ceva in sistemul socialist fara sa te lase URSS, e un naiv. Aveam patru probleme: Daca sovieticii sunt de acord. Pana la moartea lui Brejnev nu erau de acord. Cand a murit, a venit Andropov. Inaintea instalarii acestuia Ceausescu ne-a dat noua o gura mare de oxigen, pentru ca la TVR si-a spus parerea ca Andropov n-ar fi cel mai potrivit in locul lui Brejnev si atunci si-a atras ura lui Andropov; A doua problema era sa nu intervina sovieticii. Pentru ca ei puteau oricand sa zica “da” si a doua zi sa intervina ca intr-unul din statele sistemului, recte Romania, a fost o contrarevolutie, sau un puci; A treia problema, sa nu-i lase pe ceilalti din jur sa intervina, pe cei care aveau pretentii teritoriale. A patra problema care era extraordinar de importanta – ce facem dupa? Acest dupa era asa: de unde luam bani, de unde imbunatatim nivelul de trai, cum raspundem fata de ce-am facut, ne vrea, nu ne vrea lumea, cat vom fi sprijiniti si cum vom modela societatea romaneasca. Nu ne puneam problema sa schimbam sistemul, ci sa modelam sistemul in aceeasi idee in care si sovieticii si alte tari din sistem isi puneau problema. Acestea erau problemele care ne framantau pe noi. Eu m-am intalnit de doua ori, prin interventiile lui Antoniade - seful Serviciului Garda Personala pentru toti sefii de state care vizitau Romania - cu o persoana venita din partea lui Andropov, o data la Viena si o data la Amsterdam. Ultima data la Amsterdam mi-a comunicat ca a zis tovarasul Andropov ca: “ ceea ce vreti voi sa faceti e mai bine decat ce vrem noi si sa faceti voi intai”. Tragedia e ca Andropov a murit subit, a venit Cernenko, a stat un an si ceva si mai mult a bolit decat a condus si atunci lucrurile s-au daramat aici, intr-o oarecare masura. Deci, problema ca, conspiratia ar fi de sorginte sovietica e o interpretare pe care o da Plesita, nu stiu de ce, banuiesc ca dintr-o discutie cu Nisipeanu.

P.P.: Nu.

Rep.: L-ati cunoscut pe Iliescu?

P.P.: Da. L-am cunoscut foarte bine cand era ministru la tineret. L-am cunoscut destul de bine, am jucat si volei in aceeasi echipa la mare in timp ce era Ceausescu la Olimp. stiu si cand a fost schimbat de la Iasi si de ce. Deci, el n-a fost in acea categorie. Noi l-am tinut pe Iliescu la o anumita distanta pentru ca stiam ca este banuit, stiam ca e lucrat. si noi ne feream de toate persoanele care erau lucrate de securitate.

Treburile astea care le spune Nisipeanu sunt niste lucruri nascute in capul lui care n-au nici o legatura cu Frontul, n-au nici o legatura cu conspiratia, absolut nici o legatura. De fapt el dispare din conspiratie in ’84. Nisipeanu fantazeaza, n-am avut tenta sovietica, dar nici sa nu se creada ca fara ei se putea merge.

Rep.: Generalii Militaru si Ionita ce conspiratie aveau in acelasi timp cu dvs.?

P.P.: Este o inventie a lui Militaru, treaba asta. Pe Ionita nu l-am considerat niciodata impotriva lui Ceausescu.

Rep.: Dupa episodul “Luca” Ceausescu a aflat ce se punea la cale impotriva lui?

P.P.: Nu. Dupa ce Postelnicu i-a pus in brate lui Plesita dosarul si n-a rezultat nimic a ramas sub semnul intrebarii toata treaba. Cert este ca eu am fost pedepsit, eram loctiitorul sefului Securitatii Capitalei pentru problemele sefului de stat si pentru oaspeti straini, cu asta ma ocupam. A venit gen. Bucur la o saptamana, sau cred mai putin dupa ce s-a terminat ancheta cu mine, a convocat conducerea Securitatii Capitalei, la care a fost gen. Danescu, col. Raduca, col. Stancu, col. Apostol si col. Teodorescu Filip si au prelucrat cazul meu. Precizez ca am fost foarte grav acuzat de lovitura de stat, dar ca nu s-au obtinut date prin care sa rezulte ca este reala acuzarea si totusi s-a hotarat in consiliu de conducere sa fiu pedepsit cu mustrare scrisa pentru lipsa de discernamant in alegerea anturajului. Era cea mai grava pedeapsa pe care putea sa o primeasca un colonel. Lucrurile au continuat insa, pentru ca in ’84, in toamna, am fost mutat, inainte de congres, pe principiul rotirii cadrelor, la Valcea, inspector sef. De ce n-a stiut Ceausescu? Era foarte periculos ca Postelnicu sa se duca sa-l informeze pe Ceausescu ca subsemnatul pregateste o lovitura de stat, fiindca ar fi fost intrebat: “Nu l-ati propus voi sa vina aici? Nu l-ati avansat voi?” si atunci s-ar fi produs un seism care i-ar fi cutremurat pe toti si nu se stia ce se alege. Postelnicu a jucat foarte bine, ca sa ia totusi o masura ca sa ma indeparteze pe mine din sfera unde aveam influenta m-a trimis la Valcea. Aici am facut o conspiratie mai mare decat prima, cu scopul de a-l aresta pe Ceausescu chiar in ‘89…

Detalii explozive despre aceasta conspiratie, precum si despre Revolutia din ’89, povestite de fostul sef al Contraspionajului lui Ceausescu, va vom oferi in numarul urmator al publicatiei noastre.

Vorbind in continuare despre promovarea in care crede foarte mult, oficialul de la Pandurii recunoaste totusi ca nu va putea sustine financiar echipa in cazul promovarii: ”Daca vrem neaparat ca sa facem o figura frumoasa in divizia A ne trebuie un buget mult mai mare. USMO si SNLO nu pot numai ele sa sustina o echipa in primul esalon.”

In conditiile in care chiar presedintele recunoaste ca de la Consiliul Judetean si Primarie nu pot veni fondurile promise, si in nici un caz acestea nu ar acoperi necesarul, discutiile pe tema promovarii se dovedesc a fi doar vorbe in vant, sau poate doar un mod elegant de a justifica banii veniti din minerit catre echipa de fotbal.

“Nu inteleg atitudinea unor asa zisi conducatori de la fotbal care vor sa se razbune pe un club care a fost mai mult decat intelegator. Atitudinea clubului CS Pandurii Tirgu Jiu este o reactie la comportamentul descalificant al clubului de fotbal care ne considera probabil presul lor de sters pe picioare. I-am ajutat, i-am sprijinit, am incercat sa le oferim cele mai bune conditii dar cativa dintre oamenii de acolo nu merita efortul nostru. Pacat ca din aceste tensiuni vor avea de suferit si jucatorii care nu au nici o vina. Am suportat prea mult provocarile unor asa zisi oameni de sport. In loc sa facem ceva constructiv si sa ne sprijinim reciproc am ajuns eu personal sa-mi pierd timpul cu divergente cu unii care au «mintea odihnita»”, a mai adaugat Prunariu care o scurta perioada a fost si director sportiv al echipei de fotbal.

Butu este subordonatul lui sandru si destul de apropiat acestuia tinand cont de ineptiile declarate de acesta in fata procurorilor. Zbaterile lui sandru de a-l disculpa pe Butu au depasit limitele ridicolului. Mai grav insa este faptul ca insusi sandru s-a implicat in tergiversarea acestui caz pentru a-l scoate basma curata pe Butu.

Victima politistului bataus a suferit o interventie chirurgicala la Tg-Jiu, unde medicii i-au cusut timpanul, insa problemele nu s-au terminat aici, pentru ca omul nu aude. Politistul i-a promis lui Carciu ca se va ingriji personal de sanatatea sa, deoarece are relatii la Spitalul Militar Craiova, dar Butu a incercat sa traga de timp pana la expirarea termenului in care victima putea sa depuna plangere penala . In final, politistul s-a ales cu plangerea, depusa la Parchetul de pe langa Curtea de Apel Craiova, iar Carciu cu probleme grave de auz. Pe tot timpul cercetarilor politistul bataus a mintit cu nerusinare in chestiuni evidente, iar seful sau l-a sustinut.

sandru a declarat ca nu era la serviciu in ziua in care Carciu a fost batut de Butu si ca nu are nici o implicare in acest caz. Comisarul uita insa sa spuna de ce Butu nu a primit nici o sanctiune administrativa, iar dosarul omului de afaceri Mezdrea, patronul victimei, nu este finalizat, desi au trecut de atunci sapte luni.

Comportamentul comisarului sandru in acest caz a fost de toata jena. Mai cunoastem si alte cazuri in care excesul de zel al comisarului a depasit limitele bunului simt, insa atunci era doar smecher.