In scurt timp orasul Rovinari va beneficia de o Sala Polivalenta moderna ce va avea o capacitate de 1.800 de locuri si va putea gazdui diverse evenimente de la competitii sportive, pana la spectacole, sau alte manifestatii cultural-sociale. Pentru constructia Salii Polivalente au fost aprobati 60.000 de euro.

Criza de locuinte ce se manifesta cu precadere in randul tinerilor sau a familiilor aflate la inceput de drum, a determinat conducerea Primariei Rovinari sa se orienteze spre atragerea de fonduri pentru constructia de locuinte. In acest sens, s-a aprobat un fond de circa 100 de miliarde de lei pentru constructia de locuinte destinate tinerilor. Patru blocuri noi vor fi construite pentru acestia in Rovinari, prin proiectul aprobat de Agentia Nationala a Locuintei.

Demersurile edilului din Rovinari, sprijinite si de prefectul judetului Gorj, Mugurel Surupaceanu, au dus la obtinerea a peste 2 miliarde de lei pentru repararea si modernizarea spitalului din aceasta localitate. Aceste fonduri se vor adauga la cele provenite din bugetul local, pentru ca unitatea spitaliceasca din Rovinari sa beneficieze de un spatiu cu aparatura si utilitati moderne.

Toate aceste proiecte fac parte din programul pe care il urmareste primarul si echipa pe care o conduce, pentru modernizarea orasului Rovinari.

In acest an, pentru prima data in istoria orasului, Sarbatorile de Iarna vor aduce bucurie in randul tuturor locuitorilor acestei localitati. Pe langa pregatirea orasului cu ornamente si jocuri de lumini specifice acestui sezon vor fi organizate diverse manifestari de Craciun si de Revelion si vor fi acordate diverse premii participantilor. Pentru persoanele defavorizate social va fi organizata o masa bogata, in acest fel omul cu mai putine resurse financiare va simti cate ceva din spiritul sarbatorilor de iarna.

Fara prea multa logica si argumente, prim procurorul Emil Mota a infirmat rechizitoriul facut de catre procurorul Gheorghe Constantinescu si a dispus, din postura de sef, scoaterea de sub urmarire penala a politistilor, discredintandu-si intr-un fel - prin ordonanta pe care a dat-o - atat colegul care intocmise rechizitoriul cu profesionalism, dar si meseria de procuror.

Motivele pentru care prim procurorul Emil Mota a intocmit acea ordonanta contrara realitatii ar trebui sa intereseze sefii sai ierarhic superiori.

Surse oficiale au declarat ca batranul, Aristica Vulpe, este doar un paravan in spatele caruia se ascund oameni cu bani, dar fara permis de vanatoare. Acestia au fost de fapt cei care au impuscat mistretul, dar dintr-un motiv necunoscut, dar usor de banuit, l-au convins pe Vulpe sa ia asupra sa fapta, avand in vedere ca avea permis, lipsindu-i doar autorizatia pentru vanatoarea respectiva. Cei implicati au mers pe considerentul ca la varsta asta batranul va scapa doar cu o amenda, in nici un caz nu se va alege cu un dosar penal. In momentul in care dosarul a fost intocmit, jocurile erau deja facute, asa ca nu se mai putea face nimic, iar Vulpe a recunoscut fapta. Interesat sau nu, acest lucru poate descoperi politia care inca nu a terminat cercetarile.

Cert este ca braconajul comis de octogenar in fondul Asociatiei Vanatorilor si Pescarilor Gorj pe fondul de vanatoare de la Bradiceni nu este tocmai subiectul preferat al directorului asociatiei, Nicolae Tonca. Acesta a refuzat o discutie fata in fata pentru a ne lamuri intrebarile legate de acest caz si a preferat sa-si exprime punctul de vedere, lapidar, prin telefon: “Aristica Vulpe a recunoscut ca a impuscat mistretul. Ce daca are 82 de ani! La noi in asociatie mai sunt batrani care au peste 75 de ani si care sunt intr-o stare de sanatate buna. Dosarul se afla in cercetare si nu sunt in tema, nu stiu cum au evoluat cercetarile. La final voi intra si eu in posesia concluziilor. Nu stiu daca au mai fost implicate si alte persoane, dar voi afla in urma cercetarilor”.

Chiar in luna iunie, inainte de alegerile locale, publicatia noastra aducea la cunostinta opiniei publice o serie de ilegalitati comise de Patrascu: coruperea unei minore in tinerete; inselarea unui concetatean la care i-a promis niste boltari pe care acesta nu i-a mai vazut, desi ii platise; implicarea intr-un furt de tevi de la o societate; si cel mai grav gajarea unui imprumut la banca cu bunuri din domeniul public. El si-a platit contributia locala la alimentarea cu apa a comunei cu bani dintr-un imprumut de la o banca pe care l-a girat cu mai multe unitati de utilitate publica printre care si sediul primariei.

Pentru ultima boroboata, PNA a inceput anchetarea autoritatilor de la Barbatesti, bineinteles in frunte cu primarul Constantin Patrascu. Intre timp au mai fost descoperite si niste acte false intocmite tot pentru alimentarea cu apa.

In aceste conditii faptul ca primarul nu are copii constituie un dezavantaj, pentru ca atunci cand va pleca in voiaj fortat la “mitica” nu vor fi foarte multe persoane care sa-i duca pachet. Poate totusi isi va face mila Mimi, inginerul agronom al primariei cu care primarul cutreiera padurile si campiile comunei cand imparte pamantul la oameni.

G.N.: Tatal meu s-a numit Dumitru Nasaramba. La inceputul anilor ’50, impreuna cu un invatator, Dumitru Totir, un avocat Florescu si cu un fost deputat taranist, a initiat la Turnu Severin un grup de rezistenta anticomunista. Tipareau frecvent un manifest “Socialistul” cu mesaj vehement impotriva oranduirii comuniste. Miscarea lor era una clar politica, de culise, bineinteles.

Rep.: Concret, care era activitatea acestui grup?

G.N.: Pe langa tiparirea acelui manifest, cu ajutorul unei retele bine organizate, ajutau personalitatile vremii, oprimate de regimul comunist, sa treaca granita, peste Dunare, in Iugoslavia si ajutau familiile detinutilor politici. Strangeau bani de la adeptii miscarii anticomuniste si cumparau alimente pentru familiile arestatilor.

Rep.: Ce va amintiti din acele vremuri?

G.N.: Eram copil, insa anumite aspecte mi-au ramas tiparite in minte pe vecie. L-am cunoscut pe Sergiu Cunescu. Dormea de multe ori la noi. Mai tarziu, dupa multi ani, cand am amintit numele tatalui meu, Cunescu mi-a inchis usa in nas. Uitase ca tata l-a gazduit si dormise cu mine in pat.

O alta persoana mi-a ramas insa in memorie in mod deosebit: Ion Ularu. Acesta l-a “turnat” pe tatal meu si alti 80 care faceau parte din miscarea anticomunista. Prin 1952, tatal meu avea o concubina, iar Ularu se lipise de el pentru ca si el o iubea pe acea femeie. Eram copil insa am inteles acest lucru. Venea foarte des la noi si o data mi-a adus o trusa de traforaj. Era extrem de scumpa la acea vreme si acel cadou m-a facut sa-l tin minte. Era un simplu muncitor, iar dupa denuntul facut la securitate, in urma caruia tatal meu si camarazii sai au fost arestati, l-au facut asesor popular la Craiova, la Tribunalul Militar. Ajunsese reprezentantul societatii in completele de judecata. L-am recunoscut in 1999 la nunta unui nepot al sau, aici la Motru. L-am abordat direct: “Ma numesc Nasaramba Gheorghe, fiul lui Nasaramba Dumitru, om al carui sange mai este poate si astazi pe mainile dumitale”. Va spun acum ca am fost fericit sa-l vad si sa-i spun asta. Eu nu platesc polite, insa e bine sa i se aduca aminte acele vremuri, cand din cauza lui au murit oameni. Ularu a devenit mult mai tarziu procuror la Craiova, iar acum este pensionar.

G.N.: Era in gara la Craiova. Mergea cu pachet la Bucuresti. Cumparase niste carne de la un preot, Popescu Paul, de la Brosteni si urma sa o lase la Bucuresti la sotiile celor arestati. Unul dintre bunii prieteni ai lui tata a fost Titel Petrescu si el arestat in acea perioada. Asa cum v-am spus, in urma “turnatoriei” lui Ularu, pe tata l-au arestat de pe peronul garii, l-au dus in inchisoare la Craiova si l-au acuzat de “crime de inalta tradare”. Nu a fost condamnat pentru ca nici n-au apucat sa-l judece. Ca sa-i terorizeze pe arestatii politic ii puneau sa asiste la executiile condamnatilor la moarte. La o astfel de ceremonie un preot detinut politic i-a cerut sefului plutonului de executie sa-i permita spovedirea condamnatilor. Tata s-a repezit spre popa sa-l impiedice sa ceara acest lucru cunoscand urmarile, dar cei din pluton au intors armele spre ei si i-au impuscat pe amandoi. Asta se intampla in toamna anului 1952. Nu am aflat nici pana acum unde a fost inmormantat tata.

Rep.: In cartile despre rezistenta anticomunista se mentioneaza ceva despre grupul de la Severin?

G.N.: Corneliu Ioanitoiu a scris despre rezistenta anticomunista in muntii Romaniei, un fel de enciclopedie in care i-a trecut pe toti cei pe care i-a gasit in documente ca au facut puscarie, au fost condamnati sau omorati. Am citit despre tatal meu in aceasta carte. Mia Trocan, originara de la Pesteana, profesor universitar a scris ceva despre acele vremuri, dar acelea sunt minciuni.

G.N.: Am lasat memorii la Bucuresti la Ticu Dumitrescu, insa n-am primit nici un raspuns. Am fost si la Tg-Jiu la Asociatia Fostilor Detinuti Politici si am dat peste unul Paraschivu, prin ‘95 cand l-am vazut mi s-a taiat rasuflarea. Acesta fusese prim-secretar pe la Baia de Arama in vremea comunistilor, iar acum il gasisem ca reprezentant al fostilor detinuti politic.

Rep.: Ati mai depistat si alte persoane de acest gen?

G.N.: Mult mai tarziu am gasit in Gazeta de Vest lucruri extrem de interesante. In anii de rezistenta 1949-1953, procuror general al Regiunii Oltenia era Sasa Sidorovici, nimeni alta decat sotia lui Silviu Brucan, iar director al inchisorii de la Craiova a fost Cornel Patriciu, tatal lui Dinu Patriciu. Cu alte cuvinte si ei doi au fost raspunzatori de soarta celor omorati in acele vremuri. Nu vreau sa fac alte comentarii pentru ca imi aduc perfect aminte ce imi spunea tata: “Eu ma lupt sa scapam de ciuma rosie de la Rasarit, iar pe voi o sa va manance cainii de la apus”.