In acest timp, cei doi colegi isi incercau puterile, ridicand pipita cu cracii in tavan, provocandu-le celorlalti meseni tresariri erectile, la vederea portjartierului si bikinilor prospaturii.

Ultimii care au parasit separeul au fost patronul restaurantului, insotit de dama de companie.

Nu avem noi treaba cu viata de noapte a folcloristului Picu, desi putina decenta nu i-ar strica, insa, faptul ca s-a urcat baut la volan, denota un tupeu exagerat de militian.

De aici si pana la condamnarea barbatului, a fost doar un pas. Practic, cei doi tortionari, Diaconescu si Ghimis, au condus ancheta in asa fel incat tundrea sa fie condamnat. Desi probele si marturiile din dosar indicau un alt autor, in mod constient, cei doi inchizitori, lipsiti de orice urma de umanitate, au continuat in acuzarea celui deja arestat. Singura proba incriminatoare care a dus, de altfel, si la condamnarea lui Marcel tundrea, se baza pe o coincidenta. Astfel, in urma unei probe biologice prelevata din vaginul victimei, in care se aflau si spermatozoizii criminalului, s-a facut o analiza serologica ce a stabilit ca, atat Mioara Gherasie, cat si autorul faptei, aveau aceeasi grupa sangvina. Coincidenta face ca si Marcel tundrea sa aiba grupa sangvina similara, A2, care este, de altfel, si cea mai raspandita.

De precizat faptul ca, la acea data, in Romania nu existau mijloacele necesare pentru efectuarea testului AND, dar nici competenta in ceea ce priveste organele de cercetare. In prezent medicina a evoluat, dar nu se poate spune acelasi lucru si despre profesionalismul oamenilor legii, mai ales a actualului purtator de cuvant al Parchetului de pe langa Tribunalul Gorj, Ion Diaconescu.

Odata cu inceperea procesului au aparut si probele care il disculpau, in mod clar, pe Marcel tundrea, insa, instanta nu a tinut cont de ele. Principalul martor al procurorilor a fost o batrana, Elena Negrea, care fusese ultima persoana ce o vazuse pe victima. Cu toate ca declaratia femeii a fost diferita de fiecare data cand a fost audiata si, la un moment dat, chiar a fost acuzata de marturie mincinoasa, instanta nu a luat in calcul aceste aspecte.

Cel mai grav lucru a fost, insa, faptul ca judecatorii nu au tinut cont de argumentele apararii lui tundrea, care il scoteau, practic, de sub acuzare. Acesta a demonstrat cu martori faptul ca, atunci cand s-a produs crima, nu se afla in localitate.

Astfel, cu un alibi perfect, Marcel tundrea a fost condamnat, prin sentinta penala 17, din 18 mai 1993, la 25 de ani de detentie, pentru omor calificat.

Tortionarii si-au atins scopul! Au reusit sa-si ascunda greseala si au rezolvat un dosar care, altfel, ar fi ramas cu Autor Necunoscut. Asta, cu pretul condamnarii unui om nevinovat…

Din momentul in care a fost incarcerat, tundrea a incercat in permanenta sa-si dovedeasca nevinovatia, insa, acest lucru nu a fost posibil pana in prezent.

Timp de 12 ani, fara contenire, tundrea a trimis sute de adrese, memorii si sesizari catre toate organele abilitate, pentru a i se face testul AND. Insa, pentru acest lucru, barbatul trebuia sa apeleze tocmai la cei care l-au lasat sa putrezeasca in puscarie care, de aftfel, nu aveau nici un interes in acest sens. Cu o tarie de caracter demna de admirat, omul a continuat sa depuna eforturi in a demonstra ca nu este un criminal si abia la finele anului trecut i s-a admis cereea de efectuare a unui test AND.

Parchetul de pe langa Tribunalul Gorj a cerut, in luna noiembrie a anului trecut, Institutului de Medicina Legala “Mina Minovici”, efectuarea unei expertize genetice pe materialul celular, de pe tampoanele cu secretii vaginale, prelevate de la Mioara Gherasie si pe sangele prelevat de la Marcel tundrea. Dupa patru luni, mai exact la sfarsitul lunii martie a.c., rezultatul expertizei a confirmat ceea ce Marcel sustinea de 12 ani – nevinovatia sa. Conform raportului: “Nici unul dintre cele doua profile AND stabilite prin analiza materialului biologic prelevat din vaginul victimei Gherasie Mioara nu corespunde profilului AND al inculpatului tundrea Marcel. Probabilitatea ca tundrea Marcel sa fi contribuit cu genotipurile sale la realizarea mixturii de profiluri AND prezente in secretia vaginala a victimei Gherasie Mioara este 0%”. Cu alte cuvinte, posibilitatea ca cel pe care justitia gorjeana l-a transformat in criminal, sa fi comis crima, este nula. Parchetul Judetean a admis in principiu cererea de revizuire si a trimis dosarul la Tribunalul Gorj spre rejudecare, urmand ca acesta sa stabileasca nevinovatia lui tundrea, dupa care sa fie pus in libertate.

Batrana povesteste ca Marcel a trecut prin chinuri groaznice in arest, a fost batut de politisti si a avut o coasta rupta, pentru ca a refuzat sa recunoasca faptul ca el a ucis-o pe Mioara. Nu are resentimente fata de nimeni, nici macar fata de vecinii care s-au coalizat impotriva lui Marcel, in urma cu 12 ani. Nu vrea decat sa-si vada copilul acasa, langa ea.

Tatal Mioarei Gherasie nu a avut nici un fel de tresarire atunci cand a auzit ca, presupusul ucigas al fiicei sale, a facut, de fapt, puscarie degeaba: “Eu nu stiu daca este vinovat, eram la lucru atunci. Nu stiu nimic, pe cuvantul meu daca stiu ceva. Nu stiu daca e vinovat.” Acelasi lucru il spune si Cristi, fratele fetei, care nu stie decat ca l-a chemat pe Marcel sa ajute la saparea gropii in care a fost inmormantata Mioara Gherasie ca: ”doar eram vecini.”

Mischie incearca sa se consoleze cu gandul ca si “alesul” face parte tot din familie si asta inseamna ca nu o sa piara spita pesedista din judet: “si domnul Valceanu a fost propus tot de noi. Noi am depus cinci variante, toate multumitoare pentru noi”.

Elevii de la scoala Generala Bumbesti-Jiu, care au participat la olimpiadele scolare, au fost batjocoriti de conducerea scolii.

Unii dintre acestia au fost premiati, saptamana trecuta, cu imensa suma de 50.000 de lei, ramasa rest, probabil, prin buzunarele directorului, de cand isi cumparase seminte.

Chiar daca n-au ocupat locuri fruntase, munca acestor copii trebuia apreciata. Insa, conducerea scolii a inteles ca, mai importanta este premierea acestora in cadrul festiv, decat consistenta premiilor. De tot rahatul!

Oricum, Dumitrascu si angajatii primariei s-au obisnuit deja cu apelative de genul: “vampirilor”; “sadicilor”; “cretinilor”. Din cand in cand, teroristul anonim mai face si cate o donatie in suma de 1000 de lei, pentru ca autoritatile locale sa cumpere: “lumanari, cavou, tamaie, selindare si in ultimul rand sa va aprindeti lumanarile la cap si sa va vina mintea la cap, dobitocilor”.

Probabil, dupa un calcul simplu, si-a dat seama ca banii trimisi sunt insuficienti pentru indeplinirea tuturor indicatiilor date, motiv pentru care, in acelasi plic, a pus si o bucatica de lumanare, pentru a contribui la reducerea cheltuielilor.

Toata problema individului pare a fi pornita de la un eveniment petrecut in vara trecuta. Sau este doar un fan inrait al unui film de succes, “stiu ce ai facut asta vara”, specificand obsesiv: ”stiu asta vara”, dar folosind doar o parte a titlului peliculei amintite, poate pentru a face economie la marker sau la colile colorate pe care le foloseste si care nu sunt deloc ieftine.

Uneori, scrisorile nu se limiteaza doar la injurii, mergand mai departe: “Veti muri cu toti, cretinilor. Unde sunt averile oamenilor saraci? Inculpatilor! Va urma, stiu asta vara”.

In functie, probabil, de starea de spirit, cel care se erijeaza in justitiar, devine morbid: “Hodorogilor, veti putrezi din cap pana in picioare, scarbosilor, tradatorilor, veti vorbi cu Satan noaptea in somn, infectilor.”

Intr-o alta misiva, individul devine mai clar, trecand la amenintari directe: “stiu ca n-ati murit pe data de 11.09.2002, da veti muri pe data de 11.09.2005, tampitilor si prapaditilor si satanistilor. stiu asta vara ce-ati facut. In curand veti intra in iad si veti arde in foc.”

Deocamdata, amenintarile si injuriile aduse de catre anonim atat primarului, cat si celorlalti angajati ai primariei, nu au fost luate prea in serios dar, in functie de cum vor decurge lucrurile, exista posibilitatea ca organele abilitate sa puna capat acestui joc, ce ar putea deveni periculos.

Semnatarii acesteia, Gabi Mladin, Roxana Stoian si Cosmin Pigui, au demonstrat, inca o data, cat sunt de tari in pix, prin seria articolelor referitoare la magariile mugului surupacean, in tentativa acestuia de a deveni prefect. Bravos fratilor!

• Atent, probabil, la numarul de limbi pe care le da, pe unde apuca, lui Mischie si lui Grebla (ca nu se stie niciodata din ce parte bate vantul), un angajat al ziarului “Timpul”, uita ce a vrut sa spuna si isi lasa frazele la jumatate. De semnele de punctuatie, nici nu mai poate fi vorba, ca ce mai conteaza o virgula, printre atatea epitete? Omul sa fie multumit de munca depusa de bietul ziarist, ca a asudat din greu sa linga, acolo unde au scuipat altii. Spor la lucru in continuare, draga colega, ca ai uitat sa-ti treci si numele pe opera de arta.

• Una din gratiile care isi etaleaza nontalentele in ziarul familiei, nu prea are habar de regulile limbii romane contemporane. Nu stim pe unde a pierdut, Mihaela, terminatia cuvantului “baron”, dar tinem sa o anuntam ca terminatiile se baga la sfarsitul cuvintelor si nu folosesc altor scopuri. Considerand ca se pricepe mult mai bine sa obladuiasca animalele singure, precum neuronul ei, o sfatuim pe blonda (asta din spirit de colegialitate) sa purice cainii, pe care Carciumaru i-a cam uitat, de cand cu campania electorala.

Ceilalti isi sustin nevinovatia pana in panzele albe, desi nu au nici un suport in acest sens. De cele mai multe ori, acestia sunt luati la misto si li se recomanda sa fie transferati in “camera de nevinovati”. Bineinteles ca nu exista o astfel de camera.

Pe Marcel tundrea l-am cunoscut inca de la primul contact cu puscaria. Este un barbat inalt, uscativ, cu ochii tulburi, dusi in fundul capului, macinat de aerul inchis si de regimul de detentie. Acesta m-a abordat intr-o dimineata, cand asteptam in curtea puscariei duba, cu care eram transportati la tribunal, povestindu-mi despre cazul sau.

Ma considera la fel de nevinovat ca si el si ma incuraja ca totul va fi bine, spunandu-mi ca va veni o zi in care vom scapa.

Pot spune ca ne-am imprietenit ulterior. Venea deseori si ma ruga sa-l ajut, sa-i fac memorii catre diferite autoritati ale statului. Tot timpul purta cu el o plasa plina cu documente.

In nesimtirea mea, il cam expediam. Nici eu nu credeam in nevinovatia lui. Il consideram paranoic, ca de altfel toti ceilalti, care il trimiteau pe “camera de nevinovati”.

tundrea a trait cei 12 ani in puscarie, cu jumatati de masura. Fiecare raspuns venit la nenumaratele memorii pe care le expedia, era deslusit cu ajutorul dictionarului explicativ al limbii romane. Fiecare cuvant avea, pentru tundrea, o greutate aparte. Fiecare fraza era citata de nu stiu cate ori, alimentandu-i sperantele, insa, nu se putea bucura pe deplin pentru ca, daca maine venea un raspuns negativ…

In toti acesti ani, tundrea si-a dramuit totul, in asa fel incat sa-i ajunga. De la bucurii si necazuri, pana la cele necesare, totul era dozat.

stiind situatia de acasa, mama sa fiind batrana si bolnava, abia putand sa-l viziteze o data la doua luni, tundrea isi taia o tigara in trei parti si fuma cu pipa. Nu cerea la nimeni nimic.

Daca exista judecata divina, toti incompetentii care au instrumentat cazul tundrea, vor plati. Unii au platit deja in fata lui Dumnezeu. Cei care l-au facut pe tundrea, in urma cu 12 ani, criminal, sunt ei insisi niste criminali.

Ca sa condamni un om la ani grei de inchisoare, dupa vorbele unor babe bete, de pe marginea santului, e mai mult decat strigator la Cer. Politistii, procurorii, judecatorii, care s-au ocupat de acest caz, ar trebui sa plateasca acum, suferinta acestui om. Judecata din Ceruri e, totusi, cam departe…

Dupa 12 ani de calvar, Marcel tundrea e aproape de libertate. si nu oricum, ci dovedindu-si nevinovatia.