Deşi de-a lungul anilor au existat diverse speculaţii pe tema legăturii dintre ei, acum lucrurile încep să se lege. Victor Ponta a divorţat şi Daciana Sârbu a renunţat la a se mai căsători cu voleibalistul Alin Bobeanu, după ce au stat împreună cinci luni şi deja băteau clopotele de nuntă pentru această toamnă. Deşi cei doi preferă să nu mai facă nici un comentariu, după ce au repetat în nenumărate rânduri că nu sunt împreună, există totuşi cineva care nu crede în tăcerea lor şi îl consideră pe Ponta un bărbat care nu o merită pe Daciana.

Fostul ministru Ilie Sârbu, tatăl euro-parlamentarei , nu-l consideră potrivit pe Ponta pentru fiica sa, lucru pe care nu s-a putut abţine să nu-l dezvăluie, în remarci răutăcioase, în faţa colegilor de partid.

Pesediştii gorjeni sunt absolut convinşi că cei doi au o relaţie amoroasă, aşa cum au avut şi în trecut. Ei aşteaptă amuzaţi continuarea şi cu mare interes reacţia tatălui furios.

Huidu îi joacă pe degete pe conservatorii gorjeni invocând fuziunea prin absorbţie a PUNR cu PC. Fostul parlamentar mofturos afirmă în media locală că nu se va aşeza la masă cu unii conservatori care n-au ce căuta în fruntea partidului. Dar totuşi, pe Huidu l-o fi întrebat cineva dacă mai este membru al PUNR, că parcă trecuse în barca lui Ciontu la Partidul Popular şi după cum se ştie înscrierea într-un partid echivalează cu demisia din celălalt.

Huidu e băiat dă cartier nu numai în politică, ci şi în afaceri. Dacă atunci când era parlamentar avea la toate maşinile care cărau marfă la magazinele sale, legitimaţii cu “Senatul României”, acum aceleaşi maşini, care aprovizionează buticurile “39” – botezate de Huidu “Senator” – poartă legitimaţii cu “Presa”, că doar politicianul este şi patron de ziar.

Din acel moment întreaga familie, chiar şi fiica elevă la liceu, a devenit o ţintă pentru zeci de cadre ale Securităţii. Nici un pas al celor trei nu era făcut fără ca vreun securist să nu ştie şi să nu raporteze la superiori. Au fost montate microfoane în casa “Simbiozei”, aşa cum era denumit cu nume de cod dr. Liţă, la serviciu şi chiar în clasa în care învăţa fiica, la actualul Colegiu “Tudor Vladimirescu”. Ea a intrat în atenţia securiştilor după ce şi-a exprimat, acasă, de mai multe ori părerea că ar trebui ca întreaga familie să se reîntoarcă în străinătate, dar şi din cauza corespondenţei cu prieteni care au rămas în Maroc.

Pe lângă faptul că era acuzat că vrea să emigreze, alături de familie, dr. Liţă era interesant pentru Securitate şi pentru că aducea critici la adresa conducerii PCR, a securiştilor şi a conducerii de stat. În plus, era suspectat că a fost racolat de servicii secrete străine cât timp fusese în Maroc.

La întoarcerea în ţară, dr. Liţă a fost “contactat de ofiţerul care îl prelucrare contrainformativ înainte de plecare”, după cum reiese din dosarul pe care medicul l-a luat de la C.N.S.A.S. Din acel moment nu şi-a mai petrecut nici măcar un minut singur, nici chiar acasă. Toată viaţa sa a fost scrisă pe mii de pagini aflate în arhiva Securităţii. N-au scăpat neverificaţi nici chiar partenerii de şah ai doctorului, sau orice coleg sau prieten de-al său cu care ieşea la un şpriţ. Celebru devenise, în rândul securiştilor, un vecin, persoană de încredere a doctorului. Telefonul acestuia era mereu sub ascultare, iar la un moment dat, ofiţerii luaseră în calcul posibilitatea de a face rost de cheia pe care dr. Liţă o lăsa la vecin când pleca din oraş, pentru a putea face o dublură. Informatori ai Securităţii deveniseră colegi ai doctorului, apropiaţi ai familiei şi oricine era dispus să scrie o declaraţie împotriva celor urmăriţi.

Cu toate că urmăritorii erau conştienţi că cel urmărit bănuieşte că-i are pe urme s-au limitat să consemneze doar: “Probabil are impresia că este urmărit aşa cum în perioada cât s-a aflat în Maroc, a avut momente când se temea că se află în atenţia organelor din această ţară”.

Ce l-a determinat pe ofiţer să menţină supravegherea dr. Liţă este greu de precizat, mai ales că nu se mai impunea filajul asupra sa, deoarece Securitatea devenise de domeniul trecutului.

Aşa că notele informative, deşi deveniseră anoste, au fost făcute în continuare. Surse ca “Gil”, de exemplu, îl informau pe cpt. Iulian Răscol că: “medicul Liţă, director al Direcţiei Sanitare Gorj, este bine pregătit profesional şi interesat în rezolvarea unor probleme de utilare a spitalelor cu aparatură” şi multe alte astfel de chestiuni banale.

Dr. Dumitru Liţă este aproape sigur că urmărirea sa a continuat şi după 1991 şi este posibil să continue în prezent.

Cum la program se afla doar şeful de post, Gheorghe Vâlceanu, comisarul a decis să-i facă o vizită ajutorului acestuia, agent Constantin Alionescu, care locuia într-o anexă a postului, întrucât acesta întârziase zece minute.

Au intrat în locuinţa lui Alionescu şi au început să cotrobăie speriind-o pe soţia poliţistului, care încă nu se trezise. Marea descoperire a lui Picu în locuinţa lui Alionescu au fost trei miei şi o căţeluşă.

Bineînţeles s-a trecut la rapoarte scrise, numai că Picu i-a rupt hârtiile lui Alionescu şi le-a aruncat în sobă, după care l-a pus să scrie din nou conform sugestiilor sale. Acelaşi lucru l-a făcut şi şeful de post, fără să comenteze.

Comisarul Picu a trecut şi la sancţiuni, agentul Alionescu fiind penalizat cu 10% din salariu pe o perioadă de trei luni pentru nesoluţionarea unui dosar cu autor necunoscut. Surse din interiorul IJP susţin că subofiţerul a semnat nota de constatare de frică, deoarece comisarul Picu devenise foarte nervos.

La data de 1 aprilie 2005, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dat o soluţie de neîncepere a urmăririi penale în acest caz, însă Alionescu a făcut plângere împotriva acestei soluţii, dar ea a fost menţinută şi de către procurorul şef al instituţiei.

Poliţistul s-a plâns, împotriva acestei soluţii, instanţei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dar n-a apucat să primească o soluţie pentru că IJP a intervenit pentru a-l salva pe Picu de la o eventuală trimitere în judecată.

Comisarul şef adjunct Ion Voinescu i-a convocat pe Picu şi Alionescu în biroul său pentru a media conflictul şi a sugerat agentului că ar fi bine să-şi retragă plângerea. Voinescu a fost destul de convingător, pentru că atât şeful de post, Vâlceanu şi-a retras declaraţia de la dosar, cât şi Alionescu plângerea.

Pentru a sărbători împăcarea aşa cum se cuvine, subofiţerul a fost cinstit la unul dintre restaurantele de la “Izvoarele” şi a avut onoarea să stea la masă cu însuşi comisarul şef Picu, comisarul Marian Brandibur, şeful poliţiei Turceni, cu agentul şef Dănăşel şi cu şeful Postului de Poliţie Plopşoru, care a şi plătit nota la finalul chermezei.

Sursele menţionate anterior afirmă că Alionescu a înaintat, înainte de împăcare, un raport ministrului Administraţiei şi Internelor, Vasile Blaga, în care a descris toată tărăşenia cu Picu. La IJP s-a primit ordin să se facă un control cu privire la aspectele sesizate. Bineînţeles că verificările au fost făcute de acelaşi comisar şef adjunct Ion Voinescu, care a comunicat ministerului că nimic nu se confirmă, astfel scoţându-l pe Picu basma curată pentru a doua oară.

Şeful BPOP a răbufnit şi l-a lovit pe ofiţer cu palma după cap. Incidentul s-a petrecut în biroul ofiţerului şi au asistat la el comisarul Nicolae Chilom şi inspectorul principal Radu Bondoc.

Surse din interiorul IJP spun că după câteva zile Picu l-a chemat pe Alionescu şi a cerut scuze pentru acel incident, motivând că era nervos. Comisarul aflase că subofiţerul îşi scosese certificat medico-legal şi urma să-l acţioneze în judecată pentru lovire. Alionescu a cedat în final presiunilor superiorilor şi a renunţat la plângere, însă Picu nu a uitat intenţia sa şi la câteva luni…”te-am prins”.

Sancţiunea disciplinară aplicată anul trecut a fost atacată în contencios administrativ de către Alionescu şi încă nu s-a dat o soluţie în acest caz. Pentru acelaşi dosar cu A.N. nesoluţionat şi şeful de post Vâlceanu a fost “sancţionat disciplinar” fiind mutat la Poliţia oraşului Turceni ca poliţist de proximitate, mai aproape de casă.

Agentul Constantin Alionescu a fost mutat de la Postul de Poliţie Borăscu la Poliţia Mătăsari. Acesta nu a dorit să-şi exprime un punct de vedere referitor la cele întâmplate cu fostul său şef: “ Nu vă interesează pe voi chestiile astea. Dacă vreţi ceva anume adresaţi-vă biroului de presă”, a spus sec Alionescu.

Comisia de disciplină a Casei de Asigurări de Sănătate Gorj s-a întrunit joi pentru a lua în discuţie cazul lui Victor Hâncu, coordonator I.T. al instituţiei, acuzat de discuţii frivole, în timpul serviciului, cu diverse femei pe internet.

După apariţia în publicaţia noastră a unui material cu privire la aceste aspecte, Casa de Asigurări a luat decizia ca Hâncu să fie înlocuit din funcţie, iar toată povestea să fie discutată de către comisia de disciplină. Numai că luarea unei decizii a fost amânată până pe data de 2 martie, pentru că Victor Hâncu a cerut un termen de amânare pentru angajarea unui apărător, adică a unui avocat.

Speranţa Vână, directorul instituţiei spune că: “Are dreptul acesta conform legii şi a uzat de el. Acum el a fost schimbat din funcţie, se ocupă tot de probleme de informatică, pentru că nu avem voie să-i dăm alte atribuţiuni, dar a fost mutat din birou şi nu mai coordonează activitatea.”

Până se va lua o hotărâre şi se va stabili gradul de vinovăţie Casa Naţională de Asigurări este mereu informată cu privire la acest caz.

“Scandal de Gorj” a prezentat în exclusivitate, în urmă cu câteva săptămâni, megaescrocheria “Sohodol – vile de lux”, adică faptul că fostul preşedinte al Băncii Populare Române, Emil Botea, a vândut 17 parcele care nu-i aparţineau unor persoane din Târgu-Jiu, fiind la un pas de a pune stăpânire pe aproape două hectare de teren în nordul municipiului.

Dacă iniţial Botea a primit NUP din partea magistraţilor gorjeni, după apariţia materialului din publicaţia noastră el a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune de către procurorul Adrian Baican de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg-Jiu.

SRI a intrat recent pe fir pentru a-şi completa datele privind seria de escrocherii ale lui Botea, care a demarat cu falimentarea BPR.

După ce săptămâna trecută publicaţia noastră a sesizat faptul că societatea menţionată mai sus nu a depus la dosarul licitaţiei chitanţa care dovedea plata garanţiei de participare, era de aşteptat ca licitaţia să fie anulată. Acest lucru nu s-a întâmplat, deoarece socrul directorului executiv al DFP, Gheorghe Paraschivu, omul de afaceri Neamţu, împreună cu prietenul său Victor Niţă, administratorul Vini-Coalin SRL, plecaseră deja în Germania pentru a achiziţiona utilajele necesare funcţionării cantinei din subsolul Finanţelor.

Preşedintele comisiei de licitaţie, directorul executiv adjunct al DFP, Constantin Şarapatin, prieten la rândul lui cu cei doi afacerişti, Neamţu şi Niţă, n-a anulat licitaţia întrucât documentul care lipsea iniţial a apărut brusc la dosar.