Am vrut să mă sinucid!

În ultimele numere am relatat doar câteva aspecte care au condus la reţinerea mea, în urmă cu opt ani, în urma unei delaţiuni ordinare a candidatului PSD la deputăţie, Mugurel Surupăceanu. Povestea continuă cu episodul prelungirii mandatului de arestare şi a calvarului în Spitalul Penitenciar Jilava...

După primele cinci zile de arest eram epuizat fizic, pentru că nu mâncam nimic, dar mai ales psihic. În primele zile de infern am fost chiar optimist. Îmi venea să râd de eforturile disperate ele şefilor poliţiştilor şi procurorilor de a mă înfunda. După prima zi, dar mai ales după ce procurorul Moţa m-a executat cu primele cinci zile de arest, mi-am dat seama că Mafia, despre care scrisesem de atâtea ori în ziar, găsise în Surupăceanu delatorul potrivit, cu care concepuse un plan perfect pentru anihilarea mea ca om şi ca ziarist.

Episodul în care şeful poliţiei mi-a cerut să-i torn pe cei care ne ofereau informaţii în schimbul libertăţii mele mi-a întărit convingerea că, până la judecată, nu mai era cale de scăpare.

Celula arestului îmi dădea o stare cu care nu mă mai confruntasem niciodată până atunci: voiam să mă sinucid!

Aveam 25 de ani şi nu am avut curajul, am fost un laş! Asta m-a costat a doua zi încă 25 de zile de arest. Procurorul Moţa mi-a dat să semnez mandatul într-unul din birourile poliţiei, neavând curajul să mă mai cheme la parchet pentru a evita, un nou protest al ziariştilor legaţi cu lanţuri. În tot acest timp, ascultam la radio acţiunile colegilor solidarizaţi cu mine. Episodul în care aceştia au mărşăluit cu lumânări aprinse, pe străzile oraşului, de la poliţie până la parchet, m-a impresionat profund.

De ziua mea am fost transferat la Spitalul Penitenciar Jilava

Al treilea şoc în doar şase zile a fost prea mult pentru boala incurabilă de care sufăr. Reţinerea, primul mandat de arestare, pentru 5 zile şi prelungirea acestuia cu încă 25 au făcut ca psoriazisul să devină extrem de agresiv, să-mi afecteze până şi mobilitatea. Evoluând foarte repede, am ajuns ca într-o săptămână, aproape să nu mă mai pot mişca. Mă dureau toate articulaţiile iar nopţile deveniseră coşmar chiar şi pentru colegii de celulă care nu puteau dormi din cauza gemetelor mele de durere. Situaţia a fost observată destul de rapid de medicii arestului care au luat hotărârea de a mă trimite la spital la Jilava-Bucureşti.

M-au anunţat că voi fi dus cu salvarea chiar de ziua mea: împlineam 25 de ani. Cei din familia mea, care veniseră să mă viziteze au aflat cu stupoare că starea sănătăţii mele s-a înrăutăţit şi deja sunt în drum spre Bucureşti.

O salvare veche, Dacia Break, a făcut ca drumul, care a durat şase ore, să fie un adevărat coşmar.

În spitalul-puşcărie n-am rezistat decât cinci zile. Cu toate că starea mea era mai rău ca la sosire, i-am implorat pe medici să mă trimită la Tg-Jiu, oricum nu aveau niciun medicament care mi-ar fi putut fi de folos. În cele câteva nopţi petrecute în spital, deşi cei de acolo îmi dăduseră vreo trei pături, am răcit foarte rău. Deja mersul până la toaletă şi înapoi mă epuiza. Nu mă mai suportam!

Nu mai suportam depărtarea de familie. Nu mai puteam să-i văd pe amărâţii bolnavi care abia se târau până la uşă pentru a-şi primi tratamentul. Procedeul, mi se pare acum de neconceput: asistentele făceau „meseria” printre gratiile de la uşă, bolnavii le aşteptau în picioare, cu pantalonii un pic lăsaţi, doar cât să poată primi injecţia.

Aşteptarea zilei până când urma să fiu transferat, din nou, la Tg-Jiu îmi măcina ultimele rămăşiţe de viaţă...

Va urma

Claudiu Matei

  09.11.2008. 21:29

Comentarii

NINI
13.11.2008. 12:00

Stimate domnule CLAUDIU MATEI urmaresc cu atentie tragedia prin care ati trecut si stiu ca nu exagerati cu nimic din cele relatate pentru ca am trecut printr-o situatie aproape similara care si-a pus amprenta asupra vietii mele in mod ireversibil de mai bine de un deceniu. Va asigur ca in scurt timp am sa va contactez pentru a fi alaturi de dumneavoastra si a va ajuta cu toata fiinta mea in a arata lumii adevarata fata a asazisilor oameni politici si acolitii acestora aflati in diverse functii ale administratiei publice doar pentru un singur scop comun - imbogatirea fara limita, trecand peste cadavre la propriu si la figurat, prin toate mijloacele posibile.Sunteti singurul ziarist si ziar zonal care intr-adevar relateaza cu multa exactitate mizeria uriasa care patroneaza societatea romaneasca de la revolutie incoace si care cu sustinerea necesara ar putea demasca pe adevaratii corupti, adevaratii banditi care au furat si fura in continuare sudoarea gorjenilor si care stau in scaune caldute bine merci de multi ani.Mult succes si DOAMNE AJUTA.

JUSTITIARUL
10.11.2008. 21:41

CRED CA TI-AI MERITAT IN TOTALITATE PEDEAPSA.AI FOST , ESTI SI VEI RAMANE UN SANTAJIST.AI AVUT SANSA SA RAMAI LIBER. AI LA FEL SANSA SA TE INTORCI IN PUSCARIE. NU STI DECAT SA VERSI VENIN ATUNCI CAND SANTAJATII NU TE PLATESC.NU UITA, ZABRELELE SUNT TOT MAI APROAPE...

un om
10.11.2008. 15:56

Sincer urmaresc episoadele crunte prin care ai trecut si cand mi-e greu, ma gandesc la ,, Golgota' parcursa de tine. Vor plati odata si odata, bine ca esti sanatos si ai avut totusi posibilitatea sa ne povestesti, esti tare curajos, serios.