Surupăceanu a făcut tot posibilul să stau 3 ani în închisoare

Conspiraţia tăcerii - VIII

De câteva săptămâni am început să scriu povestea arestării şi condamnării mele la 5 ani de puşcărie, în urma unei delaţiuni ordinare a candidatului PSD la deputăţie, Mugurel Surupăceanu. Povestea continuă cu episodul teribil în care am fost pus în libertate şi, totuşi, procurorii m-au ţinut în spatele gratiilor.

Cavarul zileor în arest, epuizat fizic şi psihic, infernul confruntărilor cu gaşca de delatori a lui Surupăceanu, eforturile disperate ale şefilor poliţiştilor şi procurorilor de a mă înfunda, execuţia procurorului Moţa care mi-a dat, din pix, cinci zile de arest şi apoi alte 25, episodul în care şeful poliţiei mi-a cerut să-i torn pe cei care ne ofereau informaţii la ziar în schimbul libertăţii mele şi cel în care v-am mărturisit că am vrut să mă sinucid din cauza bolii mele incurabile care s-a agravat în timpul zilelor petrecute în arestul IJP, şocul pe care l-am avut în Spitalul Penitenciar Jilava, condamnarea, la 5 ani de închisoare, chiar în a treia zi a Crăciunului, de către judecătorul Florin Encescu, actualul preşedinte al Tribunalului Gorj şi alte câteva crâmpeie din tortura celor trei ani de închisoare, într-o scurtă trecere în revistă a celor mai crunte momente petrecute în spatele gratiilor, vor fi povestite, în viitorul apropiat, alături de alte detalii senzaţionale despre fapte şi personaje implicate direct sau indirect în arestarea mea, într-o carte.

Claudiu Matei
claudiu.matei @scandaldegorj.ro

Primele sărbători după gratii

Împlinisem deja vârsta de 25 de ani în spatele gratiilor şi trecuse deja şi primul Crăciun acolo. În chiar a treia zi a Naşterii Domnului, judecătorul Encescu m-a condamnat la cinci ani de închisoare. Practic m-a omorât pentru cinci ani. Probabil dăduse cu zarurile şi aşa am avut norocul. De pe acum îmi făceam calcule cam prin ce lună şi an aş putea ieşi din infern. Nu eram prea optimist că o să mai apuc acea zi. Meniul de Revelion m-a făcut să fiu şi mai trist decât de obicei: ciorbă, piure de cartofi cu carne şi gogoşi. De fapt nu meniul în sine mă întrista ci reacţia de bucurie a celor mai amărâţi, care nu erau vizitaţi şi care primeau de la ceilalţi şi porţiile lor. Mă întristau şi mă enervau în acelaşi timp pentru că se puteau bucura. Eram invidios! Poate şi un pic labil... Lumina împrăştiată de focurile de artificii din centrul oraşului se vede un pic ciudată de la fereastra închisorii. Acolo, totul, dar absolut totul îşi pierde strălucirea.

În martie 2001 s-a înlocuit pâinea neagră, necoaptă, cu cea albă. Un alt motiv de bucurie pentru cei care-şi făcuseră planuri pe termen lung să rămână acolo. Tot atunci s-a schimbat şi directorul închisorii. M-am bucurat şi eu pentru prima oară. Fostul, Stănulescu, magistrat, nu era preocupat de soarta infractorilor că doar îi ştia de prin sălile de judecată, aşa că nu trecea de poarta înaltă din tablă care separă lumea aceea de cea reală, preferând liniştea biroului. Noul director, Simescu, deşi nu ştiu dacă militar de carieră, îi plăcea ceeace făcea. Fusese şef la „logistică” şi venea chiar şi duminica prin puşcărie. Nu şi-a pierdut obiceiul nici când a devenit director şi nu venea numai în control. Îmi amintesc că odată i-a învăţat pe bucătari cum să pună fasolea la înmuiat. Era preocupat de cum supravieţuiesc „hoţii”.

De la extaz la agonie

Trecuseră deja şase luni de când mă aflam în spatele zidurilor. Sănătatea mi se deteriorase cumplit. Am fost internat în spital la Tg-Jiu, vreo cinci zile. Mă păzeau câte doi gardieni. În mod normal ar fi trebuit să stau legat cu cătuşele de pat însă, niciunl dintre ei nu mi le-a pus. Ba chiar mă duceam singur în capătul holului să fumez ori la WC. Erau convinşi că nu fugeam.

Rezultatul analizelor medicale a ieşit cam prost. Medicaţia pentru psoriazis îmi afectase ficatul şi altele. Apelul la sentinţa de condamnare era pe rolul tribunalului. Am depus o nouă cerere de eliberare din motive medicale şi au urmat alte analize mai amănunţite iar concluzia legiştilor a fost, de data aceasta, că nu pot fi tratat în închisoare. Pentru a evita orice speculaţii procurorul Marcela Crângureanu a cerut contraexpertiză la Craiova asigurându-mă că dacă starea sănătăţii e aşa cum e descrisă în certificat şi medicii doljeni confirmă şi ei acest lucru nu se va opune eliberării mele pentru a mă putea trata. Numai că, la termenul când a venit rezultatul, iar judecătorii trebuiau să ia o decizie procuror de şedinţă a apărut Constantin Pupăzan, personaj care făcuse obiectul unor articole în „Scandal” la acea vreme. În ciuda evidentei deteriorări a sănătăţii mele, a expertizei medico-legale care confirma acest lucru, dar şi faptul că spitalele penitenciare nu puteau trata bolile de care sufeream, Pupăzan s-a opus ca să fiu lăsat să merg într-un spital care avea dotările necesare.

Instanţa a hotărât, totuşi, să mă pună în libertate, dar zece zile trebuia să aştept decizia procurorilor de a declara su nu recurs. Au urmat iarăşi alte zile lungi de aşteptare şi stres. În ultima zi în care procurorii puteau ataca decizia tribunalului, când eram aproape cu bagajul la uşă, pregătit de plecare, mi-a venit comunicare că Pupăzan declarase recurs împotriva deciziei de punere în libertate. Am clacat! Câteva zile nu mi-am revenit, am fost inert...

  28.11.2008. 09:31

Comentarii

CEL CARE L-A FACUT OM SI EL M-A FACUT NEOM
21.07.2013. 17:56

VEZI D-LE MATEI PRIN CE AI TRECUT SI SCRII DESPRE ALTII NUMAI NEADEVARURI PRIN ZIARE IAR DESPRE INFRACTORII NOTORII STII CARE SUNT(FLOAREA)IL APERI ACEST ESCROC CARE A DAT TEPE DE PESTE 7 MILIOANE DE EURO NU SCRII NIMIC DE EL CA STII SIGUR CEA A FACUT DAR TE FACI CA NU AUZI DAR V-A VENII ZIUA CAND VA SPUN EU TOTUL DESPRE TOATE ESCROCHERIILE PE CARE LE-A FACUT.ASA MI-A FACUT SI EL MIE CUM TI-AU FACUT SI TIE ALTII DE TE-AU BAGAT NEVINOVAT LA PUSCARIE,VEZI CUM ESTE CAND NU ESTE DREPTATE SI TE LUPTI CU MORILE DE VANT.ASA CA NU-I MAI TINETI PARTE ACESTUI ESCROC(FLOAREA)CA A FURAT BANI NUMAI DE LA STAT CU RELATIILE PE CARE LE ARE .31 MILIARDE DE DAT LA FINANTE CINE L-A CONTROLAT ,NIMENI CA DOAR MERGEAU SPAGILE LA BUCURESTI PE CARE EU LE STIU UNDE LE DADEA DAR NU MA BAGA NIMENI IN SEAMA EU SUNT VINOVAT CA IMI CER BANII MEI DE LA EL CARE ESTE PRIVAT NU DE LA STAT.NU AM DECAT SA MA ROG LA DUMNEZEU SA-I DEA SI LUI DREPTATE JUSTITIA CUM MI-A DAT SI MIE.ASA SA-I AJUTE D-ZEU.