Cum a fost vândută la fier vechi fabrica de țigarete din Târgu Jiu, sub patronajul celui mai bogat român

Fabrica de țigarete din Târgu Jiu, deținută, alături de alte patru unități de același gen din țară, de către cel mai bogat român, Ion Niculae, este o ruină, instalaţiile şi tot ceea ce a însemnat fier vânzându-se ca şi reziduri feroase.

Toate aceste fabrici făceau parte din Societatea Naţională Tutunul Românesc (SNTR) care a ajuns pe mâna omului de afaceri, care în prezent se poate lăuda cu cea mai mare avere din ţară. Petre Istrate a fost liderul de sindicat pe toată ţara al SNTR iar acum face dezvăluiri incredibile despre cum a reuşit Ioan Niculae să pună stăpânire pe o unitate cu un patrimoniu imens şi care a realizat profituri uriaşe.

Prin anii 2000, Fabrica de ţigarete din Târgu Jiu era una dintre cele mai importante unităţi economice din judeţul Gorj. Ţigările Carpaţi erau deja un brand şi se vindeau cu succes în toată ţara. Unitatea înregistra venituri semnificative, astfel că s-au făcut investiţii importante, cum ar fi construirea unui sediu luxos, dar şi retehnologizarea fabricii. Fabrica dădea bani în stânga şi-n drepta. Miliarde de lei, adică sume uriaşe pe vremea respectivă , au fost oferite ca sponsorizare unui ziar local. „Fabrica de la Târgu Jiu era de mulți ani pe primul loc în țară. Pe vitrinele magazinelor erau afișe cu anunțul «Avem Carpați de Târgu Jiu». Era cel mai căutat produs al SNTR. Și astăzi se vorbește cât de bun era Carpațiul de Târgu Jiu. Aici era și o conducere competentă, în frunte cu Ion Hârsu, care a încheiat o colaborare cu Papastratos din Grecia.

Partenerul străin a venit cu tehnologia și, în urma colaborării, a apărut pe piață țigareta Coloana. O altă investiție importantă realizată de directorul Hârsu a fost aducerea unei tehnologii din Olanda“, își amintește Petre Istrate. SNTR deținea fabrici la Târgu Jiu, Sfântu Gheorghe, București, Râmnicu Sărat, Iași și Timișoara.

SNTR, scoasă la privatizare, deși era pe profit

Cu toate că unitatea avea un potenţial foarte mare, Ministerul Agriculturii, în subordinea căruia se afla SN Tutunul Românesc şi, implicit, fabrica de ţigarete de la Târgu Jiu, a decis să o privatizeze. „Licitaţia s-a făcut când în fruntea Ministerului Agriculturii se afla Ioan Avram Mureşan (n.r. – care a stat în puşcărie pentru corupţie). Ca reprezentant al sindicatelor, nu mi-a lăsat impresia  că ar realiza o privatizare dubioasă sau că urma să ofere SNTR unei anumite firme. Au fost depuse mai multe oferte: Interagro, declarată şi câştigătoare, Michailides , din Grecia şi încă 5-6 unităţi“, spune Petre Istrate.

Adevăratele motive pentru care s-a decis scoaterea la privatizare a SNTR nu sunt cunoscute nici până astăzi, mai ales că unitatea înregistra un profit foarte mare. „În anul 2000, când s-a început privatizarea, participarea la beneficii a salariaților a fost deosebit de mare. Era o lege prin care salariații primeau zece la sută din profitul net. Un angajat care avea salariu de zece milioane de lei a primit, la finalul anului, ca participare la profit, 6-7 milioane de lei. Eu cu banii încasați sub formă de participare la profit am cumpărat două autoturisme Dacia. Unitatea avea un profit considerabil“, declară fostul lider de sindicat.

Cum a luat pe nimic Niculae toată SN Tutunul Românesc

Firma lui Niculae a devenit proprietar pe toată SN Tutunul Românesc, inclusiv pe fabrica de la Târgu Jiu, dar privatizarea a fost anulată în urma contestației depuse de o altă societate participantă.

„Societatea era compusă din șase fabrici de țigări în mai multe orașe din țară și 11 fabrici de cultură și fermentare a tutunului, dar și o stațiune de cercetare. În urma procesului de privatizare, Interagro trebuia să achite statului român 40 de milioane de dolari și să facă investiții importante. În momentul în care s-a semnat contractul de privatizare, moment la care am fost prezent, omul de afaceri Ioan Niculae a oferit statului un avans de 10 milioane de dolari, dar, până la urmă, avea să nu mai achite nimic. O altă societate care a participat la privatizare a depus contestație la instanța de judecată, care a decis admiterea acțiunii și reluarea privatizării“ .

Niculae a cerut Ministerului Agriculturii recuperarea avansului de 10 milioane de dolari în termen de cinci zile, dar ministerul nu a reușit să achite decât 40 miliarde lei vechi. Interagro s-a adresat instanței de judecată, care a decis ca statul să achite penalități de întârziere și dobânzi, care erau menționate, de altfel, și în contractul de privatizare. Firma lui Niculae a avut câștig de cauză, iar pentru că statul nu a achitat datoria stabilită prin hotărâre judecătorească, aceasta s-a transformat în acțiuni la Tutunul Românesc. „Societățile de stat nu sunt reprezentate așa cum trebuie în instanță, astfel că procesul cu Interagro a fost pierdut. În anul 2001 s-a întocmit un contract de stingere a datoriei pe un proces de negociere pe baza hotărârii judecătorești a Tribunalului București. Astfel, Interagro a primit peste 53 la sută din acțiunile de la Tutunul Românesc. În perioada respectivă, toate fabricile de țigări din țară funcționau și 2000 de oameni își desfășurau activitatea“, relatează Petre Istrate.

Statul a vândut și restul acțiunilor

Statul a scos la vânzarea restul de acțiuni deținute la SNTR, în perioada guvernării PSD. „Activele statului erau administrate de Agenția de Valorificarea a Activelor Statului, unde președinte era Ovidiu Mușetescu, un prieten foarte bun cu Ioan Niculae. A continuat procesul de privatizare pentru restul de acțiuni. Un consorțiu format din mai multe firme străine a cumpărat restul acțiunilor, obligându-se să realizeze o serie de investiții. În realitate, nu s-a investit niciun leu. Suma încasată a fost de numai 1,6 milioane de euro. Ioan Niculae l-a numit ca director general pe Antonello Celestini“, precizează fostul lider de sindicat.

Fabricile de țigarete, vândute ca fier vechi

Prin privatizarea realizată, Interagro a intrat în posesia unei averi fabuloase. Puține societăți au mai deținut în România un asemene patrimoniu. Din Tutunul Românesc au plecat peste hotare, în perioada 2007 când s-a închis unitatea, cantități enorme de tutun, pentru care s-au încasat sume mari de bani.

Numai la Târgu Jiu, societatea deține 3,5 hectare de teren în «buricul orașului» pentru care poate dobândi o sumă importantă. Clădirile nu mai au o importanță. Instalații nu mai există, pentru că tot ceea ce a însemnat fier s-a vândut la fier vechi. La Târgu Jiu, dacă vreți să vă apărați în curtea fabricii din Târgu Jiu de un câine nu găsiți o bucată de metal, pentru că totul a fost vândut, în condițiile în care, în anul 2005, fabrica fusese retehnologizată cu utilaje de ultimă oră. În Târgu Jiu veneau tirurile și încărcau fierul vechi, după care era transportat în portul Constanța.

Cred că firma Interagro a câștigat de 1000 de ori mai mult față de cât a plătit. Acum, totul este o ruină. În toate fabricile este un adevărat focar de infecție. Mai sunt doar cinci salariați, care se mai ocupă de documente și răspund la anumite controale“, spune Petre Istrate. Potrivit acestuia, tot patrimoniul SNTR a fost transferat pe o altă firmă, New Century Development București, unde director general este Marcel Cadar, fost director al SNTR.

9.000.000 de euro pentru teren

Petre Istrate susține că, în urmă cu șapte ani, un investitor s-a arătat dispus să achite nouă milioane de euro numai pentru terenul din incinta fabricii de țigarete. Tranzacția nu a fost dusă, însă, la bun sfârșit.

Mircea Andrei

  01.04.2014. 04:18

Comentarii

VASILE
02.04.2014. 10:55

pai,acest individ balbait,patron la hastra jurju,A DISTRUS NU NUMAI SNTR CI SI MULTE ALTE OBIECTIVE INDUSTRIALE ALE ROMANIEI SI....ESTE INCA LIBER!!