Rămăşiţele giganţilor economici ai judeţului Gorj (II)

În cele ce urmează vă vom prezenta dezastrul economic al judeţului nostru, provocat prin închiderea a zeci de mii de locuri de muncă şi furtul a sute de milioane de euro, de către oameni ai depravării şi extravaganţei, de către farsori şi escroci care au pozat în manageri salvatori şi deontologia profesională a fost prima care au sacrificat-o pe altarul îmbogăţirii fără scrupule.

Din materialele prezentate aici puteţi deduce cum cei aflaţi la guvernare, indiferent de culoarea politică, împreună cu cohorta lacheilor din fruntea companiilor, s-au ”aprovizionat” copios şi fraudulos din resursele financiare ale marilor societăţi, creând un mediu restrictiv şi abuziv, în care se intra doar pe pile şi cunoştinţe, unde furtul, meschinăria, trivialitatea şi escrocheria au îngropat cele mai profitabile companii ale judeţului Gorj.

FABRICA DE STICLĂ STARGLASS a avut aproximativ 2.000 de oameni angajaţi, un patrimoniu de peste 5.000.000 de euro şi a fost una dintre unităţile de profil emblematice ale României. Era cea mai mare fabrică de sticlă din Oltenia, cu exporturi în SUA, Canada, Japonia, Franţa sau Germania. Aici s-au format specialişti de primă mână în prelucrarea sticlei care au dus meseria pe tot mapamondul.
Acum zece ani, în 2004, fabrica de sticlă înregistra o cifră record la export de 4,8 milioane de dolari.

În 1995, societatea s-a privatizat prin metoda MEBO, angajaţii intrând în proprietatea a 37,9% din acțiuni, celelalte părţi sociale fiind în posesia unor persoane care le-au achiziţionat prin intermediul cuponiadei. Fosta conducere a făcut afaceri în interes personal (aveau salarii de peste 200 de milioane de lei vechi, maşină şi şofer la scară), nu în interesul fabricii şi au pus un lanţ de intermediari şi firme-căpuşă între producţia de sticlă a fabricii şi destinatarul final al mărfii de pe pieţele externe. Astfel, în urma căpuşării, societatea a intrat rapid în insolvenţă în anul 2007, a disponibilizat toţi salariaţii şi s-a pus lacătul pe poartă.

Terenul şi utilajele fabricii au fost vândute la preţuri derizorii.
Pe ruinele fostei STARGLASS, în prezent, funcţionează o linie de mase plastice cu doar 30 de angajaţi.

FABRICA DE ŢIGARETE din Târgu Jiu avea aproximativ 2.500 de salariaţi, 5 hectare de teren, un patrimoniu de peste 7 milioane de euro şi era recunoscută pentru pe plan naţional, având o piaţă foarte bună de desfacere.

Fabrica de ţigarete din Târgu Jiu a aparţinut de S.C. Tutunul Romanesc S.A. şi din anul 1991 până în 1998 ocupat primul loc în România la productia de tigarete.
În pofida acestor performanţe redutabile, societatea a început să raporteze pierderi şi a fost adusă în sapă de lemn, în doar câţiva ani, de către şefii dornici de parvenire prin orice mijloace mai mult sau mai puţin licite.
Fabrica de Ţigarete producea, la acea vreme, renumitele mărci “Carpaţi”, “Mărăşeşti” sau “Coloana”.

Firma a fost privatizată în anul 2000, ulterior statul a reintrat iarăşi în posesia ei şi, în anul 2004, a fost vândută lui Ioan Niculae, cel care a închis-o definitiv, urmărind doar să pună mâna pe terenul fabricii din Târgu Jiu, pe clădirile ei şi pe utilajele de aici.

La CONFECŢIA lucrau 1.500 de salariaţi, avea un patrimoniu de peste 3 milioane de euro şi marea majoritate a producţiei mergea la export.

Fabrica a intrat în insolvenţă din cauza datoriilor pe care le-a acumulat la bugetul de stat şi la furnizori. Ultimul cuvânt de spus aici l-a avut managementul defectuos şi afacerile dubioase, milioane de euro s-au scurs către buzunarele fostelor conduceri avide de câştiguri oneroase prin căpuşarea unei unităţi profitabile.

Cuantumul debitelor pe care CONFECŢIA le deţine se ridică la aproximativ 14 miliarde lei vechi. Societatea funcţionează la cota de avarie, fiind în pragul falimentului, numărul angajaţilor fiind redus la minimum.

Întreprinderea de Industrializare a Laptelui (FABRICA de LAPTE, aşa cum era cunoscută sub denumirea populară) avea 1.000 de angajaţi, clădiri, utilaje şi un patrimoniu de peste 2 milioane de euro. Aici se produceau iaurt, sana, smântână, brânzeturi, etc. la preţuri foarte reduse. Unitatea trebuia închisă pentru a face loc pe piaţă mărcilor din afara ţării Danone, Parmalat şi altele.

Fabrica de Bere a fost o altă mare unitate economică din judeţul Gorj distrusă de fostele conduceri. Societatea avea 1.200 de angajaţi, clădiri, utilaje şi un patrimoniu de peste 3 milioane de euro. În urma escrocheriilor financiare făcute aici, numărul angajaţilor a scăzut la 300 şi apoi au fost daţi şi aceştia afară iar fabrica şi-a închis porţile pentru totdeauna lăsând în pragul disperării peste 1.200 de familii din Târgu Jiu.

Staţiunea Pomicolă a fost o întreprindere foarte profitabilă până în anii ’90.  După această perioadă a venit şi aici declinul economic, cei peste 1.000 de angajaţi rămând fără un loc de muncă.

Staţiunea Pomicolă din Târgu-Jiu a rămas cu doar 10% din patrimoniul unităţii şi banii obţinuţi din producţie nu mai puteau acoperi datoriile societăţii, care se cifrau la peste 15 miliarde de lei vechi.

În prezent, Staţiunea mai administrează doar 175 de hectare de terenuri, suprafaţă de zece ori mai mică faţă de anii anteriori.

Crescătoria de porcine de la Iezureni, SUINPROD, era binecunoscută în toată ţara, avea aproximativ 1.000 de salariaţi şi 17 hale care se întindeau pe un teren de 15 hectare. Datorită echipării tehnologice, porcinele crescute aici erau şi abatorizate iar carnea era trimisă în carcasă în toată România. Valoarea de patrimoniu era de ordinul a câteva milioane de euro. În urma numeroaselor “ţepe” date de conducere, firma a intrat în faliment, angajaţii au fost trimişi acasă şi porţile s-au închis pentru totdeauna.

La Depozitele Întreprinderii Comerciale cu Ridicata pentru Alimente (I.C.R.A.) lucrau aproape 500 de salariaţi, avea terenuri şi un patrimoniu de peste 2 milioane de euro. În prezent, depozitele au fost fărâmiţate în sectoare mai mici şi vândute la bucată.

Maşini unelte, GRIMEX, a fost o imagine-simbol a industriei româneşti. Aici se produceau prese hidraulice, ciocane pneumatice care mergeau la export, foarfeci de tăiat industriale, dar şi o serie întreagă de componente şi subansamble pentru industria minieră şi energetică. Erau peste 1.500 de angajaţi şi avea un patrimoniu de peste 5 milioane de euro.

Distrugerea societăţii a fost provocată de o ţesătură de oameni cu apartenenţă la fosta Securitate. Nu a durat mult până a fost declarat falimentul şi a fost apoi vândută de administratorul special BNP Consult SA Craiova, la un preţ de nimic. Cei câţiva salariaţi care au rămas aici pot face o scurtă comparaţie cu perioada de înflorire a companiei GRIMEX, care era cel mai mare prestator pentru mineritul gorjean, şi să compare nivelul salariilor de atunci cu nivelul celui de subzistenţă din prezent.

Pe cale de consecinţă, GRIMEX a devenit un alt colos industrial al judeţului Gorj care s-a prăbuşit la pământ.

Mihai Leonard Filip

  29.04.2014. 02:23

Comentarii

tv
05.05.2014. 16:44

poate stie Carciumaru Florin referitor la GRIMEX

gigi
02.05.2014. 13:35

Subscriu celor scrise de dl. M. voinea. Ar fi interesant sa vad un articol privid mareata decadere a Mirfo !

Andrei
30.04.2014. 10:45

Baaa nenorocitilor, nu va ajunge cat ati furat si ce a mai ramas din noi. Vai de capul vostru va fi cand o sa va primiti rasplata pentru hotiile voastre.

George
30.04.2014. 10:16

Si ne mai miram de ce suntem asa saraci? Bine ca avem MALL kkvati in el.

Marian Voinea
29.04.2014. 22:51

Domnule Mihai Leonarg Filip in articolul de mai sus, faceti confuzie intre GRIMEX si MIRFO, drept pentru care sa reveniti cu un nou articol si sa va cereti scuze pentru confuzia facuta.

costi
29.04.2014. 17:56

Ar fi foarte interesant pentru noi sa aflam cate ceva despre falimentul Grimex SA. Deocamdata, misterul pluteste si nimeni nu spune nimic.