Hidroelectrica vândută la bucată

Hidroelectrica Târgu-Jiu şi-a pus pe liber zilele acestea unul dintre cei mai buni profesionişti, Simona Nemţoiu,  inginer principal specialist la biroul tehnic cu o carieră de 23 de ani şi foarte multe brevete de invenţie şi medalii internaţionale.

Pe femeie n-a părăsit-o între timp talentul şi era total improbabil ca sucursala gorjeană să se poată lipsi de serviciile sale preţioase de atâţia ani de zile, numai că cineva a avut proasta inspiraţie de a o numi într-o comisie de inventariere a bunurilor din teritoriu ale companiei, în condiţiile în care acestea sunt dispărute de ceva timp fără urmă lăsând un prejudiciu de peste două milioane de lei.

Cinstită din fire şi fără a fi slugarnică, Simona Nemţoiu a refuzat să semneze procesul verbal fictiv de inventar ce i s-a pus sub nas chiar de către şeful său de birou şi astfel a ajuns pe lista neagră a disponibilizaţilor ce vor spune adio definitiv locului de muncă pe data de 20 iulie.

   N-au contat cele 21 de medalii de aur, cinci de argint, 17 premii speciale şi multe brevete de invenţie primite de ingineră pentru performanţe profesionale făcute ca angajat al Hidroelectrica, atâta timp cât a vrut să vadă la faţa locului dacă activele din inventar ale producătorului de energie la care statul deţine pachetul majoritar de acţiuni, se regăsesc faptic.

A ajuns pe teren cu greu pentru că şeful său de birou a încercat să împiedice această acţiune, ştiind probabil exact că nu mai există nimic de inventariat deşi patrimoniul scriptic e de multe milioane de euro.
La staţia de alimentare cu apă de la Peştişani a Hidroelectrica, staţie cu o valoare de peste 2,2 milioane de lei, singurele prezente la inventar au fost buruienile înalte cât clădirea, semn că ea nu funcţionează, lacătele pe poarta unităţii şi uşa de la intrare şi nicio o cheie disponibilă.

Pătrunsă cu greu înăuntru, şi nu din cauza amabilităţii angajaţilor Hidroelectrica sau a şefilor săi, Nemţoiu a descoperit un dezastru total, tot ceea ce putea fi transportat fiind furtat, până şi closetul de la baie.
Situaţia a fost prezentată pe larg şi fără ascunzişuri chiar şi administratorului judiciar care se ocupă în prezent de soarta Hidroelectrica, Remus Borza, extrem de amabil până în acel moment cu Simona Nemţoiu, însă devenit recalcitrant brusc după păţania cu inventarul.

Dizgraţia în care a ajuns inginerul inventator s-a resimţit şi la evaluarea activităţii sale din martie anul acesta când a primit un punctaj de 3,55, fapt ce a trimis-o direct pe lista de disponibilizaţi ce pleacă acasă peste câteva zile.
În tot acest timp femeia n-a făcut nicio greşeală, ci a comis crima de a apăra legalitatea şi patrimoniul statului de la Hidroelectrica luptând de fapt împotriva valului care doreşte falimentarea acesteia.

Patrimoniul devastat al companiei aflate acum în plin proces de insolvenţă, nu din cauza ineficienţei, ci a faptului că a intrat în colimatorul „băieţilor deştepţi” dornici de chilipiruri ce valorează sute de milioane de lei, nu se rezumă doar la staţia de la Peştişani, fiind multe alte furturi cu mult mai grave.

În  urmă cu câţiva ani, de la aceeaşi Hidroelectrica au plecat spre alţi stăpâni două turbine în valoare totală de aproximativ un milion de euro.
Cum era imposibil de ignorat o astfel de dispariţie pe fir a intervenit poliţia care, ca în aproape orice caz cu prejudicii atât de mari şi în care furturile n-au fost comise cu siguranţă de paznicul instituţiei, n-a găsit nici marfa şi nici autorii, existând doar supoziţii cu privire la locul unde s-ar afla turbinele.

Cert este că Hidroelectrica a rămas cu paguba şi, ca un făcut, director general al sucursalei de la Târgu-Jiu, era la momentul acela actualul şef al biroului tehnic, Adrian Miulescu, cel care a încercat să-i impună Simonei Nemţoiu să semneze pe nevăzute procesul verbal de inventar şi să o împiedice să vadă staţia de la Peştişani.
Despre cele două turbine ştie şi administratrorul judiciar Borza, ca şi toată lumea, povestea fiind notorie, mai ales că, la nivel de zvonistică, se cunosc şi autorii dar nimeni nu vorbeşte cu voce tare despre aşa o grozăvie pentru că într-o afacere de o valoare aşa de mare şi importanţa celor care sunt implicaţi este pe măsură.

Cert este că patrimoniul Hidroelectrica şi integralitatea lui, pentru că e e vorba de un bun al statului, nu interesează pe nimeni. Altfel, furturile s-ar fi stopat de mult iar vinovaţii pentru dispariţia celor două turbine ar fi ieşit la lumină prin efortul susţinut al celor care ar fi trebuit să aibă interesul ca acest lucru să se întâmple.

În această companie de stat s-a fundamentat de mult Omerta, o lege a tăcerii interesată din partea celor cu funcţii de conducere pentru că au beneficiile lor de pe urma acestui fapt, majore în unele cazuri dar şi din partea subordonaţilor care preferă să nu vorbească despre ceea ce văd, conştienţi de urmări.

Simona Nemţoiu n-a respectat regula generală, probabil şi pentru că nu s-a gândit că se poate ajunge până într-acolo ca Hidroelectrica să se poată lipsi de serviciile sale şi a încercat doar să-şi îndeplinească obligaţiile şi să fie corectă aşa cum îi cere demnitatea şi statutul de salariat la o unitate ce-i asigură existenţa ei şi familiei sale. Ori, demnitatea, corectitudinea şi, mai ales profesionalismul, sunt de mult timp nişte virtuţi perimate pe care companiile deţinute de stat nu le mai caută în CV-ul angajaţilor.   

Scandal de Gorj
   

  14.07.2014. 17:55

Comentarii

Acest articol n-are nici un comentariu.