Mihai Popescu
mihai.popescu @scandaldegorj.ro

Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă Târgu-Jiu e o instituţie, aflată în subordinea Inspectoratul Şcolar Gorj, care se ocupă de educaţia copiilor cu cerinţe educative speciale având ca şi personal o armată de oameni specializaţi în diferite domenii a căror singură menire este să-i ajute pe cei cu care soarta a fost crudă încă de când s-au născut. Centrul este o şcoală deschisă care oferă o gamă variată de servicii educaţionale, atât pentru elevi cât şi pentru familiile lor şi are la dispoziţie resurse materiale excelente pentru îndeplinirea scopului propus. În spatele unei denumiri pompoase şi a unor astfel de date postate de reprezentanţii centrului pe internet, se află însă o situaţie reală care nu coincide deloc cu datele oficiale.

Centrul este condus de patru ani de un profesor de sport, Nicu Baiu, care încă nu s-a acomodat cu statutul său, motiv pentru care vine la serviciu în pantaloni scurţi şi uneori nu ajunge în biroul său de boss, ci ţine locul paznicului de la poartă plecat să-i facă niscaiva treburi pe acasă. Relaxarea directorului se răsfrânge şi asupra subordonaţilor care, cu aşa şef, îşi permit să lase slabe frâiele educaţionale şi să mai omită din orele de curs. Activităţile extraşcolare nu sunt însă neglijate niciodată şi, uneori, iau locul orelor de curs pentru că dosarul actualului director trebuie îmbogăţit spre impresionarea celor care, poate, la toamnă îl vor mai numi încă o dată în funcţie, iar cadrele didactice au nevoie de salarii de merit.

Copiii sunt extenuaţi ore îndelungate cu repetiţii de jocuri populare, scenete sau dansuri artistice în timp ce majoritatea ajung să termine 12 clase fără să ştie să citească.

Lipsa unei educaţii şi consilieri propice unor copii cu probleme cum sunt cei din centru se răsfrânge asupra puţinelor ore de curs la care aceştia participă. De câte ori îi irită ceva protestează prin a se dezbrăca şi a asista astfel la ore. Cu toate că educaţia copiilor lasă de dorit şi că, atunci când se fac, orele se desfăşoară deseori cu greutate, majoritatea profesorilor iau salarii de merit şi îşi obţin fără dificultate gradele pentru că inspectorul şcolar care se ocupă de centru este extrem de permisiv, nefiind nimeni, se pare, dispus să le acorde copiilor o şansă atâta timp cât însăşi viaţa nu le-a acordat-o.

În timp ce copiii se descurcă cum pot, personalul centrului trăieşte pe picior mare având salarii de invidiat, chiar dacă nu prestează mare lucru pentru a merita o astfel de remuneraţie. De la salarii de merit până la sporuri pentru te miri ce, sau pensii pentru handicap, toate sunt cunoscute majorităţii personalului de aici. Didona Zgondea, contabila şefă a centrului încasează lunar patru mii de lei, plus o pensie de handicap gradul II, iar bibliotecara se bucură de un salariu bunicel, 3000 de lei, prestând ba în bibliotecă, ba în biroul de contabilitate, unde îndeplineşte funcţii administrative, după cum afirmă directorul Nicu Baiu. Fişele existente la bibliotecă demonstrează că în instituţie se citeşte în draci, cu toate că Baiu recunoaşte că: „sunt unii care nu ştiu să citească, asta-i capacitatea lor, doar nu o să se facă toţi miniştri turismului”. Activitatea scriptică bogată de la bibliotecă nu concide însă cu realitatea, spun surse din centru, ea fiind menită doar să demonstreze cât de capabilă este bibliotecara şi cât de mult îşi merită multitudinea de sporuri pe care le primeşte, inclusiv cele de calculator şi mucegai.

Cum toată lumea e mulţumită de locul său de muncă nu mai contează ceea ce se întâmplă cu copiii şi câtă educaţie primesc că doar, după cum spune Baiu, nimeni nu se aşteaptă la performanţe intelectuale din partea lor.

Dacă mai deştepţi de atât nu pot deveni, mai ales că nimeni nu depune eforturi, în schimb se pot înmulţi cum s-a întâmplat în luna mai când o elevă din clasa VIII-a, Alina, a devenit mamă. Fericitul tată, Liviu, este şi el elev al centrului.

Contactat telefonic pentru a-şi exprima un punct de vedere, Nicu Baiu s-a dovedit a fi la fel de relaxat ca de obicei, chiar dacă de data asta avea motiv pentru că se afla în concediu. A confirmat povestea celor doi tineri deveniţi părinţi, dar s-a scos delicat din situaţie spunând că fata n-a rămas gravidă în timpul şcolii, ci în timpul vacanţei de vară de anul trecut, atunci când cei doi nu mai erau în responsabilitatea sa. Alina s-a prezentat la şcoală însărcinată şi a fost acceptată până când a terminat anul şcolar, acum alegând să nu se mai întoarcă la centru, ci să rămână, alături de bebeluşul său, în grija familiei.

Împăcat cu ceea ce se întâmplă în Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă Târgu-Jiu, directorul Nicu Baiu a avut un singur comentariu de făcut, pe un ton ameninţător de altfel - să fim atenţi ceea ce scriem – lăsând să se înţeleagă că o să suportăm consecinţele dacă tulburăm liniştea din imperiul său.

O altă instituţie cu nume pompos şi activitate ce lasă de dorit este Centrul de Primire a Copilului Abuzat, Neglijat, Exploatat din cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Gorj. Şi aici soarta copiilor care tranzitează centrul nu interesează pe nimeni. Mai mult decât atât, deşi numele spune că aici îşi găsesc adăpost tinerii abuzaţi, neglijaţi sau exploataţi, ei sunt maltrataţi chiar de către cei care ar trebui să le ofere protecţie.

Luxiţa Ungureanu, şefa centrului, este un adevărat zbir al locului, terorizând prin atitudine atât copiii, cât şi personalul ce nu-i intră în graţii. Dacă adulţii fac faţă, mai greu sau mai uşor afronturilor şefei, unii asistaţi au fugit din instituţie şi au vrut să-şi pună capăt zilelor.

Două minore, N. B. şi M. O, au părăsit centrul de furiş într-o noapte fiind prinse de către poliţie în satul Izvoare, lângă Turceni, şi aduse înapoi. Motivul fugii lor îl constituie abuzurile sexuale la care erau supuse în centru de unii dintre angajaţi, dar şi de cei care ajungeau, din cauza unei paze ineficiente, la ele. Reîntoarse de unde plecaseră ele au ajuns pe mâna Luxiţei Ungureanu care le-a aplicat o mică corecţie fizică, însoţită de jigniri şi le-a ameninţat că le transferă la Buziaşi, unde există un centru de reeducare.

De frica a ceea ce i se putea întâmpla, N. B. a încercat să se sinucidă legându-şi o curea de gât şi înarmându-se cu câteva cioburi cu care să-şi taie venele. A fost descoperită la timp şi dusă la secţia de psihiatrie, deşi fata nu avea probleme psihice, lucrurile putându-se rezolva cu o consiliere psihologică din partea specialistului din cadrul centrului. Spre binele ei, după ce a stat câteva zile la psihiatrie, a fost transferată la Galaţi, ajungând, într-un final, la părinţii ei în Republica Moldova.

Cea de-a doua fată, M.O. a scăpat şi ea, chiar dacă nu în felul pe care şi-l dorea, de instituţia din Târgu-Jiu şi, implicit, de Luxiţa Ungureanu. A ajuns într-un centru de la Buzău, deşi, bunica aflată la Turceni, ar fi dorit să o ia acasă, aici vrând şi nepoata să ajungă. Dorinţele celor două nu au valorat însă nimic, primând cea a directoarei Ungureanu.

Fetele care ajung în centrul condus de către Luxiţa Ungureanu riscă mereu să cadă victima unor abuzuri grave chiar din partea celor care sunt plătiţi să le asigure liniştea şi siguranţa. Un supraveghetor de noapte, tatăl unui angajat apropiat lui Constantin Preoteasa, directorul DGASPC, este deja recidivist în ceea ce priveşte abuzurile sexuale la care le supune pe fetele care ajung sub paza sa. În urmă cu doi ani s-a declanşat primul scandal în care a fost implicat bărbatul trecut şi de-a doua tinereţe. Deşi au existat mai multe plângeri la adresa sa pentru că se folosea sexual de fetele din centru, povestea a fost trecută sub tăcere. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi în urmă nu cu mult timp când acelaşi supraveghetor a fost surprins în dormitorul uneia dintre fetele care au fugit ulterior din centru, practicând perversiuni sexuale cu una dintre acestea. Ca şi acum doi ani nu s-a luat nicio măsură împotriva bărbatului, povestea terminându-se odată cu transferarea fetelor de la Târgu-Jiu.