COPIII SUNT CEI DINTÂI ALEŞI ÎN URNELE DE VOT ALE VIEŢII!

prof. Vasile Gogonea

Poate că Însuşi Dumnezeu a hărăzit ca să fie o zi care prilejuieşte sărbătoarea copilăriei, pentru mângâierea sufletului copiilor, pentru a inspira comunitatea mare, dar şi familia noastră, pentru că nu putem fi niciodată nepăsători, pentru că trebuie să ştim să apreciem şi să iubim copiii, fiindcă trebuie să ne preocupe seninătatea viitorului lor, dar să ne şi îngrijoreze norii care le ameninţă orizontul vieţii, în condiţiile în care avem atâtea responsabilităţi faţă de prichindei!

A trăi cu bucurie copilăria înseamnă a vedea toate câte sunt în jurul nostru ca pe un dar de nepreţuit al Lui Dumnezeu, a lăsa toate să fie darul Său, a nu poseda nimic şi pe nimeni şi a te bucura de fiecare stea care cade de pe cer. Dar, până la cer, sărăcia, abuzurile, violenţa şi suferinţele copiilor sunt aici, pe pământ! Astfel, conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, 150 de milioane de fete şi 73 de milioane de băieţi sub 18 ani au fost victimele agresiunilor sexuale în ultimul an. Violenţa impotriva copiilor merge de la neglijarea şi “educarea” prin bătaie, pentru a ajunge la cele mai dure forme de abuz, inclusiv violul şi crima.

Un asemenea tip de violenţă trece peste graniţele geografice, rase, clase, religie şi cultură. Are loc acasă, în şcoli şi pe stradă, la locul de muncă sau în locurile de agrement, în centrele de îngrijire şi în cele de detenţie. Agresorii pot fi părinţii, membrii familiei, profesorii, îngrijitorii copiilor, oamenii legii sau alţi copii, aşa cum explica autorul celui mai cuprinzător raport despre violenţa împotriva copiilor, fostul Secretar General al ONU, Kofi Annan, într-un studiul realizat la nivel global, pentru o perioadă marcată de ultimii trei ani, pe probleme de violenţă împotriva copiilor.

Vă propun să pornim la analiza urnelor de vot ale vieţii, chiar de la spaţiile dedicate copiilor, care trebuie să fie funcţionale, stimulative, sigure şi, pe cât posibil, adaptate vârstei, iar o serie de specialişti consideră că începând de la camera în care îşi petrece cea mai mare parte a timpului, putem spune că dormitorul copilului este de fapt un spaţiu în care acesta îşi desfăşoară o mare parte dintre activităţile cotidiene. Fie că doarme, se joacă sau studiază, copilul se va refugia întotdeauna cu plăcere în camera lui, de aceea este esenţial să se simtă bine, iar din acest motiv, părinţii trebuie să ţină cont, într-o anumită măsură, de gusturile şi preferinţele celui mic, mai ales că spaţiul nu trebuie încărcat excesiv, că linia generală trebuie să fie simplă, cu piese confortabile şi sigure, lăsând decoraţiile specifice şi culorile să fie vedetele spaţiului! De cele mai multe ori, un pat sau o canapea extensibilă, spaţiile de depozitare pentru jucării (în cazul în care copilul are o vârstă mai mică), pentru cărţi (dacă avem de-a face cu un elev) şi un birou sunt suficiente. Culoarea pereţilor joacă un rol decisiv în amenajarea camerei copilului, iar dacă avem unele cunoştinţe despre psihologia culorilor, vom afla că sunt recomandate culorile mai puţin intense, pastelate, care să reflecte lumina în încăpere, să creeze senzaţia unui spaţiu „cald” şi să alunge monotonia unei camere de apartament. Deşi nu există prea multe restricţii în privinţa culorilor, trebuie acordată atenţie şi modului în care acestea se combină, pentru a nu se crea un efect vizual neplăcut şi pentru a nu obosi ochiul. Este recomandat să nu se folosească un număr mare de culori şi este de preferat, pe cât posibil, să se asorteze pereţii cu mobila, chiar şi cu parchetul. În orice caz, culorile din camera copilului vor fi mai variate decât cele din camerele adulţilor. Camera fetiţei poate fi diferită de cea a băieţelului în privinţa culorii, iar dacă supoziţia priveşte aspectul vestimentar, unde coloristica este, evident, segregată, imaginaţia ne ajută să facem diferenţierea dintre băieţel şi fetiţă, cu atât mai mult cu cât, în cazul în care amândoi împart aceeaşi cameră, trebuie avut grijă ca în acest spaţiu comun să se regăsească elemente specifice fiecăruia, pentru că într-o astfel de situaţie trebuie exploatat foarte mult aspectul funcţional şi armonios al cadrului comun de viaţă.

Indiscutabil, întotdeauna şi în toate locurile, culorile stimulează dezvoltarea celor mici, iar unul dintre criterii este acela al aspectului plăcut. De cele mai multe ori, dacă nu întotdeauna, în funcţie de posibilităţi, părinţii îşi doresc o cameră „vie“ pentru copiii lor, care să le stimuleze imaginaţia, curiozitatea, simţul estetic, buna creştere şi educaţia. Pe de altă parte, un al doilea criteriu este reprezentat de identitatea de sex, deoarece se alege albastru sau verde pentru băieţi şi roz sau ceva de acest gen pentru fete. Pentru părinţii care nu pun un accent deosebit pe modul cum va arăta la nivel coloristic camera copiilor, atragem atenţia că studiile arată că aceasta este o excelentă cale pentru a completa stimularea generală prin care cei mici se dezvoltă, mai întâi în aria educaţiei estetice. Aproape fără să percepem noi înşine, constatăm că de multe ori copiii sunt fi mai centraţi pe folosirea frumosului în viaţa proprie, abia după aceea se stimulează necesităţile generale de dezvoltare ale copilului. Alegerea unor culori pastelate, nu foarte violente (roşul intens ar conduce la o prea mare activare, de exemplu) poate produce o atmosferă plăcută în cameră. Mai mult decât atât, dacă copilul are o minimă capacitate de alegere, el poate fi întrebat ce culoare preferă, dezvoltându-se astfel abilitatea sa de a lua decizii. Satisfacţia copilului va creşte, dacă va încerca bucuria datorită faptului că mediul său ambiant este rezultatul alegerii sale, şi nu îi este impus. Nu trebuie să uităm că în fiecare clipă care scapă atenţiei noastre, copiii se află într-o continuă dezvoltare, iar părinţii trebuie să îi implice în toate deciziile care îi privesc nemijlocit. Cu toate acestea, cred că nu trebuie să exagerăm şi să spunem că identitatea personală a unui copil este influenţată definitoriu de culoarea pereţilor camerei. Desigur, ar fi un pic ciudat să alegem roz pentru camera unui băieţel, dar ni s-ar mai părea la fel de neverosimil să vopsim în bleu sau verde deschis camera unei fetiţe! În momentul în care fetiţele sunt îmbrăcate în astfel de culori, nu cred că vopsirea pereţilor camerelor lor ar avea un impact negativ în formarea identităţii de sex. Pe linia preocupărilor asidue ale părinţilor şi ale educatorilor, este cunoscut faptul că medicii recomandă copilului să respecte cu stricteţe orele de somn. De exemplu, unui şcolar din clasele mici, nu îi sunt suficiente opt ore pentru odihnă. Copiii de clasa I (6-7 ani) au nevoie de 10-11 ore de somn. La această vârstă, ei nu mai trebuie să doarmă în timpul zilei, dar, pentru a fi eficienţi la şcoală, este recomandat să se odihnească aproximativ o oră după ce vin de la cursuri, chiar dacă ascultă muzică sau urmăresc programul preferat la televizor. Pe măsură ce copilul creşte, scade numărul orelor de odihnă: la 9 ani – zece ore, la 12-13 ani – nouă ore, iar după 15 ani, opt ore. Un medic pediatru sau un pedagog cu experienţă, va recomanda începerea programului de dimineaţă, la o oră obişnuită, şi este de preferat ca elevii să meargă la şcoală numai în primele ore ale zilei.

Copiii contribuie la găsirea păcii şi a Raiului ceresc în inima noastră, a familiei noastre şi a întregii omeniri. Dar, vă întreb, stimaţi cititori, aşa cum este firesc să mă întreb eu însumi, ca educator şi ca părinte: oare, suntem noi, adulţii, suficient de pregătiţi pentru a descifra psihanaliza unui copil? Cum poţi să lucrezi mai bine cu copiii dificili? Această întrebare îşi poate găsi răspunsuri multiple, în condiţiile în care copilul se află într-o luptă continuă între impulsurile distructive şi cele de iubire şi de viaţă “ca o pradă”, atât a anxietăţilor persecutorii, cât şi a celor depresive! Sunt analişti care apreciază că, în general, copiii sub şapte ani sunt neanalizabili, iar în cazul copiilor mai mici de această vârstă, metodele şi atitudinile analitice ar fi inadecvate, putând fi combinate cu abordări pedagogice şi behavioriste (comportamentale)!

  15.06.2008. 08:37

Comentarii

Acest articol n-are nici un comentariu.