Dalmaţianul Surupăceanu încearcă disperat să-şi spele petele

Cu mulţi euro pe centimetru pătrat

Dacă ziariştii ar fi cu adevărat profesionişti şi cu moralitatea intactă, derbedeii politici nu ar îndrăzni să elucubreze după pofta inimii şi să mintă electoratul cu neruşinare în articole plătite la centimetru pătrat. Aşa zisa „a patra putere” este la fel de putredă şi imorală ca politica dar, impactul asupra societăţii îl are mai mare cuvântul spus, sau scris, al unui jurnalist decât cel al vreunui politician nesemnificativ.

Şocant este tocmai faptul că unii jurnalişti, care sunt consideraţi buricul pământului în domeniul gazetariei, susţin minciuna, ipocrizia şi mizeria umană cu bună ştiinţă, pentru un purcoi de verzişori pe care i-a primit el sau patronul său.

Claudiu Matei
claudiu.matei @scandaldegorj.ro

Bătrân aruncat în ghearele sărăciei de către Surupăceanu

Dacă articolul „M-a ajutat mai mult decât copilul meu” apărut în ediţia de sâmbătă a celui mai citit cotidian local ar fi fost scris de vreun no name fără experienţă ar fi fost oarecum de înţeles că cel care vrea să se facă ziarist când va creşte mare a greşit. Când e vorba însă de un jurnalist cu destulă rutină e greu de crezut că materialul nu a fost executat pentru sensibilizarea electoratului şi nu face parte din contractul publicitar pentru campania electorală a „filantropului” social democrat Surupăceanu.

Mai exact, este vorba de povestea, romanţată până la lacrimi de sriitorul la ziar, a fostului primar al comunei Cătunele, Haralambie Viaşu, personajul cu ajutorul căruia, în urmă cu nouă ani, Mugurel Surupăceanu a dat primul tun în banii publici.

Mega-ţeapa de peste 5 miliarde, la nivelul anului 1999, de la Primăria Cătunele, e catalogată de jurnalist drept „o greşeală în actele contabile” deşi, organele de control au stabilit demult vinovaţii, fostul primar alegându-se cu o condamnare la închisoare cu suspendare şi returnarea prejudiciului la bugetul local al comunei. Fostul primar, aflat acum la venerabila vârstă de 76 de ani, plăteşte şi în prezent, lunar, 3 milioane de lei vechi, din pensie, pentru şmenurile făcute împreună cu Surupăceanu însă, sunt puţine şanse ca prejudicul, cu penalităţile aferente, ajuns la 600 de milioane de lei vechi, să fie recuperat vreodată.

Nepotul i-a răscumpărat casa

Candidat acum la deputăţie din partea PSD, Surupăceanu l-a scos de la naftalină, în faţa ziariştilor, pe bătrânul căruia i-a mai aruncat sporadic ceva mărunţiş pentru de-ale gurii, fără să amintească, de fapt, că din cauza sa şi a afacerilor sale ilegale fostul primar se află într-o sărăcie de nedescris.

Minciuna aruncată în ochii electoratului prin intermediul tonomatului cu pix cum că a Surupăceanu a achitat o parte din bani atunci când Primăria Cătunele i-a confiscat casa fostului primar şi i-a scos-o la vânzare e contrazisă de actele contabile aflate la instituţia în cauză. O rudă a fostului primar a cumpărat casa, plătind primăriei 110 milioane de lei vechi, ulterior un nepot al acestuia a răscumpărat-o şi l-a lăsat să locuiască acolo.

Povestea casei sărăcăcioase e mult mai lungă, dar ziaristul s-a mulţumit cu atât cât să-l poată coafa frumos pe clientul solvabil venit pe centura PSD+PC. Fostul primar a avut două case pe care le-a dat celor doi copii şi a plecat pentru o perioadă la o femeie în comuna Tismana. După câţiva ani, bătrânul a revenit în Cătunele, a vândut nişte terenuri şi a cumpărat o altă casă, nefiind în cele mai bune relaţii cu fii săi, aceasta făcând ulterior obiectul confiscării/vânzării.

Ipocrizie fără limite

Apogeul ipocriziei este atins de Surupăceanu şi redat întocmai de scriitorul la ziar în finalul articolului când, candidatul „vorbeşte cu discreţie” despre gestul său umanitar, ca şi cum n-ar fi ştiut nimic despre demersul jurnalistic. Aşa zisa discreţie se poate vedea în fiecare campanie când politicienii fac parastasuri electorale cu cohorta de camere de luat vederi după ei.

În final, pentru ca articolul să merite toţi banii şi să mai spele o pată a dalmaţianului Surupăceanu, acesta vorbeşte despre gesturi de umanitate, iar ziarizdul întăreşte spusele emitentului ordinului de plată: „puţini fiind aceia care mai dăruiesc altora din câştigul lor”. Din câştigul în urma şmenurilor penale din bani publici, ar fi trebuit să menţioneze scribul. Şi încă ceva, foarte important: Surupăceanu a recunoscut, în acest fel, că este responsabil moral de sărăcia în care se zbate acum bătrânul, de declinul social al acestuia, de faptul că lunar i se opreşte aproape jumătate din pensie, de faptul că i-a fost confiscată şi vândută casa. Cam asta este situaţia reală despre care nu scapă un cuvânt spălătorul de cadavre.

  03.11.2008. 10:16

Comentarii

Ghita
04.11.2008. 10:09

Măi Claudiule... tu scrii că "Şocant este tocmai faptul că unii jurnalişti, care sunt consideraţi buricul pământului în domeniul gazetariei, susţin minciuna, ipocrizia şi mizeria umană cu bună ştiinţă..." dar în oglindă nu te uiţi? Şi tu eşti la fel... Şi tu ai diverse informaţii despre unii şi despre alţii dar... nu le scrii tot din considerente de... obraz, bani, cunoştinţe, etc. Asta este societatea românească şi e mare păcat ca inclusiv gazetarii s-au băgat în politică, şi mai rău sunt unealta lor, unealta răului... Să fi sănătos Claudiule, şi tu şi alţii... toţi sunteţi o apă şi un pământ...

cristi
03.11.2008. 12:32

problema este ca inclusiv ziarul in care scrii tu, domnule Matei,(Gorj-Domino) publica articole electorale platite de surupaceanu.
In loc sa-l demascati ca pe un hot si mafiot ce este, il ridicati in slavi

alegatorul
03.11.2008. 11:50

Excelent articolul!
Cred ca ar trebui sa se mentioneze in ziarele care fac campanie anumitor candidati ca sunt articole platite.
Va rog sa demascati in vontinuare pe cei care vor sa ajunga in parlament doar pentru a capata imunitate parlamentara