Greblă, suspectat că ar fi colaborat cu fosta Securitate

Toni Mihail Greblă, candidatul PSD pentru un mandat de senator, a fost acuzat, în urmă cu trei ani, în presa locală, că a fost unul dintre turnătorii Securităţii gorjene pe vremea când era jurist la BJATM.

Un anume Ştefan Geamănu spunea despre Greblă că, acesta fusese racolat în urma unui material compromiţător pe care Securitatea îl avea la adresa sa, iar juristul, pe atunci, şi-a început „cariera” în anii ’80, când a fost recrutat de către un ofiţer care locuia în apropiere de Târgu-Jiu.

Alte surse, susţineau la vremea respectivă că Greblă n-a renunţat la notele informative nici după decembrie 1989, cel puţin o bună bucată de vreme, mai ales că după Revoluţie a îndeplinit de două ori funcţia de prefect al judeţului nereuşind niciodată să-şi ducă mandatul la bun sfârşit.

Fost consilier în Ministerul Administraţiei şi Internelor, iar în prezent director executiv al Asociaţiei Patronale Miniere Patromin, despre Greblă se spune că pe vremea când era un simplu jurist şi-a turnat doi dintre colegi, unul dintre aceştia, Ştefan Geamănu, fiind judecat şi condamnat pentru pornirile sale anticomuniste.

Turnat de Greblă....

Ştefan Geamănu s-a angajat la BJATM prin 1974, imediat după terminarea şcolii însă, nu s-a putut obişnui cu regulile impuse de comunism, aşa că a aderat la mişcarea sindicatelor libere, a strigat „Jos comunismul!” de pe clădirea în care lucra şi a scris cu creta pe uşi despre toate faptele ilicite ale directorilor din unitate. A convins chiar şi muncitori din afara BJATM să adere la sindicat şi, bineînţeles, era urmărit pas cu pas de către Securitate. Col. Văduva, cel care răspundea de unitate i-a atras atenţia că la prima mişcare greşită îl vor „sălta”, dar asta nu l-a determinat pe Geamănu să se astâmpere. La un moment dat în fruntea sindicatului a fost propus lider chiar Greblă, venit în unitate ca şi jurist stagiar prin 1978. Pe atunci nu era membru al PCR, dar a devenit repede. La fel de rapid s-a produs şi ascensiunea lui în cadrul BJATM, primind birou şi funcţii şi în acelaşi timp informând Securitatea despre orice gest al lui Ştefan Geamănu şi a unui alt coleg la fel de vehement împotriva comunismului. Surse autorizate susţin că Greblă a făcut informări în mod frecvent, iar Geamănu a povestit că este sigur de una în care spunea că fusese influenţat şi forţat de către acesta să devină, contrar voinţei lui, lider de sindicat. ”Am convingerea că Greblă m-a turnat şi mă voi duce să-mi studiez dosarul. Chiar un fost colonel al Securităţii mi-a spus că voi avea surprize de proporţii,” a conchis Geamănu.

Toni Mihail Greblă a menţinut relaţii cu Securitatea până în 1989 când, spun aceleaşi surse, nu s-a schimbat nimic decât numele instituţiei de represiune în masă. „În ’89, Greblă a ştiut, dacă nu cu câteva zile, măcar cu câteva ore înainte ce urma să se întâmple. A rămas aproape de serviciul de informaţii cu siguranţă pentru că a devenit un personaj important în Prefectură, aşa că era nevoie de el”, spun sursele citate.

Şi Geamănu a confirmat rolul activ al fostului prefect în evenimentele din decembrie ’89: „Era acolo, crea diversiune, sunt sigur că a fost turnător, dar totul mi se va confirma în momentul în care îmi voi citi dosarul pe care urmează să-l cer de la CNSAS”.

Greblă: “Cred că Geamănu a avut un moment de rătăcire”

Fostul prefect a infirmat, la vremea respectivă, acuzele lui Geamănu, dar şi-a amintit că a fost propus pentru funcţia de preşedinte al sindicatului pe când era jurist la BJATM însă, alegerile au fost invalidate şi altă persoană a juns să ocupe această funcţie. Acesta susţine că nu a discutat niciodată cu vreun ofiţer de securitate înainte de 1989 nici despre acest incident nici despre altceva. “N-am scris niciodată nici măcar o literă pentru Securitate. Nu m-a contactat nimeni niciodată pentru a da relaţii nici despre acest lucru nici despre altele. Ar fi bine să-l mai întrebaţi încă odată pe Geamănu, poate a avut un moment de rătăcire,” spunea atunci Toni Greblă.

Conexiuni cu o eventuală legătură a acestuia cu serviciile secrete s-au mai făcut ulterior însă, de fiecare dată, Greblă le-a infirmat amenintând chiar că va acţiona în judecată pe oricine va mai îndrăzni să facă astfel de speculaţii.

Cu toate astea, unele surse susţin că Toni Greblă nu putea ajunge prim secretar la Misiunea Permanentă a României pe lângă Oficiul European al Naţiunilor Unite şi alte Organizaţii Internaţionale din Geneva, timp de aproape patru ani, între 1993 şi 1997, dacă n-ar fi fost susţinut de anumite servicii secrete.

Alte speculaţii de acest gen au fost făcute şi în noiembrie anul trecut când comisia de etică din cadrul PSD l-a exclus pe Greblă de pe listele pentru alegerile europarlamentare.

Potrivit OUG nr. 24/2008, persoanele care candidează la Parlamentul României, au făcut o declaraţie pe propria răspundere, în sensul că au avut sau nu calitatea de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia pe care au depus-o la Biroul Electoral Judeţean, dar ordonanţa nu stabileşte o incompatibilitate între calitatea de colaborator şi deţinerea unei funcţii publice.

Mihai Popescu

  24.11.2008. 18:58

Comentarii

Mihai
07.07.2009. 00:57

Sa nu uitam punctul 8 din proclamatia de la timisoara :8. Ca o consecinta a punctului anterior, propunem ca legea electorala sa interzica pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatura, pe orice lista, al fostilor activisti comunisti si al fostilor ofiteri de Securitate. Prezenta lor in viata politica a tarii este principala sursa a tensiunilor si suspiciunilor care framanta astazi societatea romaneasca. Pana la stabilizarea situatiei si reconcilierea nationala, absenta lor din viata publica este absolut necesara. Cerem, de asemenea, ca in legea electorala sa se treaca un paragraf special care sa interzica fostilor activisti comunisti, candidatura la functia de presedinte al tarii. Presedintele Romaniei trebuie sa fie unul dintre simbolurile despartirii noastre de comunism. A fi fost membru de partid nu este o vina. Stim cu totii in ce masura era conditionata viata individului, de la realizarea profesionala pana la primirea unei locuinte, de carnetul rosu si ce consecinte grave atragea predarea lui. Activistii au fost insa acei oameni care si-au abandonat profesiile pentru a sluji partidul comunist si a beneficia de privilegiile deosebite oferite de acesta. Un om care a facut o asemenea alegere nu prezinta garantiile morale pe care trebuie sa le ofere un Presedinte. Propunem reducerea prerogativelor acestei functii, dupa modelul multor tari civilizate ale lumii. Astfel, pentru demnitatea de Presedinte al Romaniei ar putea candida si personalitati marcante ale vietii culturale si stiintifice, fara o experienta politica deosebita. Tot in acest context, propunem ca prima legislatura sa fie de numai doi ani, timp necesar intaririi institutiilor democratice si clarificarii pozitiei ideologice a fiecaruia dintre multele partide aparute. De-abia atunci am putea face o alegere in cunostinta de cauza, cu cartile pe fata.