DAR, OARE, CINE MAI ARE TIMP SĂ ASCULTE ŞI GLASUL COPIILOR?

Vă vorbeam în numărul trecut al săptămânalului nostru, despre plăcerea pe care o resimt şi pe care o trăiesc tot mai intens de la un număr la altul, despre nobila preocupare de a mediatiza în rândul elevilor mei Revista “Adolescent”, nu numai pentru autocunoaşterea şi pentru dezvoltarea personală a tinerilor, dar şi pentru a-i ajuta să se delecteze cu o serie de rubrici excepţionale despre viaţa tumultoasă a tinerilor, ca să nu mai amintim şi despre frământările lor interioare, de capacitatea lor de interrelaţionare la vârsta adolescenţei, într-o lume în care disputele şi tensiunile interumane capătă accente dramatice, conflictuale, în care pornografia devine cangrena care amputează alcătuirea fizică şi mentală atât de necesar armonioasă a copiilor noştri! Tocmai de aceea, mi-am propus ca pentru astăzi, stimaţi cititori, să vă prezint şi punctul de vedere al elevei Elena-Alexandra D., o fată inteligentă şi cu pasiune pentru lectură, din clasa a X-a B, de la Colegiul Comercial “Virgil Madgearu”, care face o propunere extrem de interesantă revistei mai sus amintite, pentru că vine chiar cu o soluţie interesantă în combaterea imaginilor pornografice care se mediatizează pe diferite canale, şi anume, ca “în fiecare număr al revistei să se publice un material despre nutriţia şi despre starea fizică potrivită pentru un adolescent, pentru că pornografia se datorează faptului că pătrund prea uşor materiale vulgare în rândul elevilor, chiar în şcoli”, spune eleva amintită, adăugând un amănunt semnificativ, privitor la faptul că “lucrul cel mai periculos în răspândirea pornografiei este obsesia unor oameni maturi de a specula naivitatea elevilor”, dovedindu-ne nouă, educatorilor, cât de frumos şi de profund poate să gândească un copil aflat la o asemenea vârstă a întrebărilor şi a răspunsurilor care trebuiesc mai mult auzite şi ascultate în glasul adolescenţilor de astăzi!

Stimaţi cititori tineri şi de toate vârstele, părinţi sau educatori, din păcate, cel mai adesea, discuţiile despre sex ale tinerilor se derulează în stradă, în café-baruri, în discoteci, prin telefon mobil sau prin internet, “fără perdea” şi fără menajamente, şcoala fiind prea săracă în programe şi în activităţi adecvate, singurele teme pe care le regăseşti la orele de dirigenţie fiind despre violenţa în familile şi despre bolile cu transmitere sexuală, în cazul ferict în care ora educativă nu devine una de matematică sau de limba română, ca formă de pregătire suplimentară pentru examen! Ce am putea să mai comentăm, stimaţi cititori, poate doar faptul că tinerii nu au alternative, ceea ce face ca informaţia găsită pe internet să fie tot mai căutată, dar care se dovedeşte o practică deosebit de riscantă, pentru că “online” există şi site-uri de calitate, cu sfaturi reale şi care pot oferi chiar informaţii corecte, dar, din păcate, sunt şi o mulţime de sfaturi false sau chiar nocive. Se constată de la o zi la alta, că internetul face posibilă proliferarea produselor pornografice distribuite gratuit, iar cele mai multe dintre materialele promovate pe internet sunt ilegale, cea mai gravă infracţiune fiind pornografia infantilă, care presupune abuzul asupra copiilor, deoarece, aşa cum ne dovedesc cercetările socio-psihologice asupra efectelor pornografiei, consecinţele dramatice au luat amploare atunci când s-a început studierea efectelor obscenităţii şi ale pornografiei asupra publicului, precum şi în momentul în care s-a evidenţiat relaţia dintre pornografie şi delincvenţă sau alte comportamente antisociale, aşa cum am mai relevant anterior, dar, o serie de statistici mai vechi, de la jumătatea anilor ’90, adică, din perioada „copilăriei“ internetului, ne arată că din 917.410 imagini găsite la un moment dat pe internet, 83,5% conţineau aluzii sexuale mai mult sau mai puţin explicite, conform Studiului “Rimm” comandat de Congresul american în 1996. Poate veţi spune că sunt informaţii referitoare la alte meleaguri, care nu ne interesează pe noi, românii, dar astăzi, informaţia circulă cu viteza luminii, iar specialiştii au constatat că cererea este mare pentru genul de fotografii care nu circulă în comerţul clasic, adică pentru cele cu conţinut pedofil, zoofil, necrofil, sado-masochist, iar 87% dintre americani şi mai bine de 50% dintre europeni s-au conectat, cel puţin o dată pe an, la un site pornografic. Oferta cyber-pornografiei, ca şi consumul încep să dobândească dimensiuni ameţitoare, deoarece un portal american, considerat cel mai puternic (nu merită amintit numele său) găzduieşte peste 24.000 de site-uri pornografice, având o clientelă estimată la 32 de milioane de utilizatori şi un venit de 1,8 miliarde dolari anual, alături de care mai sunt şi altele, cu venituri apropiate. Dar, acestea nu sunt decât site-uri contra abonamente, în timp ce aşa-numitele site-uri pentru amatori, gratuite, sunt accesate, mai mult sau mai puţin constant, de zeci de milioane de utilizatori, în special adolescenţi, nu numai din America, dar şi din lumea întreagă, cumulând, la o cifră estimativă, cam 57,9 milioane de utilizatori. Din 15 miliarde de dolari, cât a încasat industria pornografică în anul 2008, în întreaga lume, aportul internetului a fost de 8,5 miliarde, fiind vorba de o adevărată piaţă mondială de care profită o mână de afacerişti lipsiţi de scrupule şi de un minim sentiment de regret pentru mutilarea morală a milioane şi milioane de adolescenţi.

Poate merită reţinut, nu doar ca un “fapt divers”, dacă îl putem astfel numi astfel, că printre cei mai afectaţi de lipsa informaţiilor de educaţie sexuală sunt…băieţii, care cer cu mai mare dificultate sfaturile celor din jur, pentru că au de înfruntat şi competiţia dintre ei, plus glumele celorlalţi, chiar dacă se poate opta să ignori batjocurile şi să laşi lucurile să vină de la sine, ori să cauţi să scapi cât mai uşor de obsesia numită virginitate. Tot băieţii, par a fi neiniţiaţi şi la capitolul informare, mai ales dacă acasă, într-o discuţie cu unul dintre părinţi, sexul este considerat un subiect tabu, când puţini părinţi au curajul să îşi ia copiii la discuţii deschise, iar, dacă o fac, nu merg prea departe, deoarece majoritatea părinţilor se simt stânjeniţi faţă de copii dacă în timpul unui film este prezentată o scenă erotică minoră. Cu alte cuvinte, nu promiscuitatea şi orgiile se constituie într-o vină pentru imbolnăviri, ci sărăcia lucie şi lipsa de educaţie sexuală, în sensul în care prezervativul e o noţiune extraterestră, iar în contrapartidă, ţările civilizate se remarcă prin grave incălcări ale conduitei de igienă sexuală, mai cu seamă în rândul bărbaţilor.

Pentru că ceea ce este omis de multe ori, medicii completează prin faptul că viruşii cu transmitere sexuală se răspândesc mai mult din cauze economice, politice, religioase şi de conduită socială, decât din cauze care au la bază sincope informaţionale sau lipsa unor cunoştinţe necesare despre Autoritaţea Naţionala pentru Protecţia Drepturilor Copilului(ANPDC) şi despre misiunea acesteia de a monitoriza respectarea drepturilor tuturor copiilor, ca să nu mai vorbim despre atribuţiile acesteia de a lua toate măsurile pentru a contribui la crearea unei societăţi demne pentru copii, implicând în acest proces autorităţile administraţiei publice locale şi centrale, societatea civilă, părinţii şi copiii înşişi.

Cred că un asemenea organism are ca scop furnizarea informaţiilor privind obiectivele, activităţile şi realizările Consiliului Europei, susţinerea proiectelor şi a programelor de cooperare ale Consiliului cu organismele naţionale şi internaţionale de pe teritoriul României, prin organizarea de activităţi în vederea transmiterii valorilor europene ale instituţiei. Nu încape îndoială că se ştie prea puţin despre Centrul Român pentru Copii Dispăruţi şi Exploatati Sexual-FOCUS, care s-a constituit în ianuarie 2007, ca persoană juridică română de drept privat, neguvernamentală, non-profit, apolitică, fără scop patrimonial, autonomă şi independentă, pentru a iniţia demersuri concrete în vederea prevenirii şi soluţionării cazurilor referitoare la copiii dispăruţi sau exploataţi sexual.

Să mai precizăm că acest Centru este operaţional din 25 mai 2007, de la semnarea Protocolului de colaborare cu IGPR şi are o intervenţie complementară, sprijinind autorităţile statului în demersurile lor, iar la doi ani de la începerea activităţii sale, FOCUS este astăzi membru al Federaţiei Europene pentru Copii Dispăruţi şi Exploatati Sexual (MCE) şi al Centrului Internaţional pentru Copii Dispăruţi şi Exploatati (ICMEC).

prof. Vasile Gogonea

redactie@scandaldegorj.ro

  11.05.2009. 06:31

Comentarii

Acest articol n-are nici un comentariu.