A fost răpit Domnu’ Dan!

Claudiu Matei
claudiu.matei @ scandaldegorj.ro

Orologiul bate 5 şi jumătate. La castel îşi făcu apariţia un gip vişiniu. Coboară parcă în reluare doar domnu’ Condurăţeanu. „Înceeet că Dan încă mai doarme pe bancheta din spate. Să nu-l trezim că e obosit, a cărat toată noaptea la sacii ăia cu bani”. În lumina difuză se văd doar două urechi care încearcă să alunge măturătoarele ce curăţă trotuarul ca nu cumva să-l deranjeze pe domnu’ Dan. Merg împreună în sediu. O muiere îi întâmpină cu cafea. De veghe lângă Salvatorul poporului rămâne Cătălin. Cu mare atenţie scoate din nişte saci câte un pachet cu bancnote şi le pune în geanta lu’ şefu. Coboară apoi şi merge pe bâjbâite în sediu. „Bă, ce dracu şi ăsta a luat becurile şi lustrele ca celălalt?” „Da domn’ preşedinte, dar a adus colegul un stroboscop de la club că cică să fim cool. Dacă vreţi aduc io nişte reflectoare de la televiziunea noastră că e aici, aproape”, răspunse servilă o voce feminină. Miliţianul Costică încă dormea ca belferul pe un scaun şi jumătate. Cealaltă jumătate fusese sacrificată în luptă, atunci când trupele talibane jefuiseră sediul. „Să ne trăiţi domn’ preşedinte, acum veni şi io cu rata de Motru că de când m-au dat ciocoii afară nu mai am nici maşină. Dar nu-l văd pe viitorul deputat, următorul preşedinte. Aaaa încă mai doarme...” Afară se crăcăna de ziuă. La fel şi miliţianul Costică. Cineva în semi-întuneric îi trase scaunul de sub fund. Speriat îl căuta cu privirea pe unul tuns scurt. Îşi aminti că plecase din partid cu ceva vreme în urmă. Caută prin agenda telefonului numărul unui fost coleg poate a tras cineva cu ochiul şi timpanul să-l informeze cine i-a făcut farsa. Doctorul de suflete contemplă de la fereastră Poarta Sărutului. Dintr-o dată ochelarii i se coloreayă în galben, roşu, mov, albastru şi îi cade ceaşca de cafea din mână. „A dispărut Dan din maşină!” Într-o fracţiune de secundă dau năvală cu toţii pe uşă. Unul cade şi ţipă ca din gură de şarpe: Au urecheaaaaa! Îl călcaseră pe o ureche. Uf! Pe amândouă. N-a minţit ăla care i-a zis că la un moment dat el s-a oprit din creştere, dar urechile ba. Curat ghinion. Auzi să-l răpească pe domnu’Dan. Dar de unde dreaq a apărut ipoteza asta cu răpirea? Aaaa, s-a dat deja pe OTV. Adepţii săi s-au împrăştiat prin oraş în căutarea sa. Nici urmă de Salvatorul poporului.
Sediul portocaliu. Ora 9,30. Se pregăteşte o conferinţă de presă. Nuţi îşi aranjează taiorul. Decolteul adânc lasă la vedere doctrinele. Acum sunt mai multe, doar e alianţă. Rumoare. În sediu apare Salvatorul poporului. Îi pupă mâna doamnei şi se aşează. „Voi candida pe colegiul 6 pentru deputaţi”, anunţă doamna simandicos. Pe uşă dau năvală căutătorii lu’ domnu’ Dan. Acesta tocmai îşi începe spiciul: „Aşa cum probabil deja v-au anunţat colegii mei şi io voi candida pe colegiul 6. Prezenţa mea aici nu are legătură cu vreo alianţă electorală aşa cum s-a speculat în ultima vreme ci datorită faptului că la noi la sediu nu avem curent. Ne tot sabotează ciocoii de la PSD de când am zis-o pă aia cu morcovii în cur”. Râde cu mâna la gură. Doctorul de suflete îl oblojeşte la urechi pe cel rănit. Costică miliţianul constată că nu are decât un număr în agenda telefonului şi îl apelează. „Imediat vin. Imi iau si chitara?”, i se răspunde prompt. Domnu’ Dan nu a mai terminat spiciul. E întrerupt de o întrebare: „Şefu’ io pentru ce candidez, sanator sau deputat?” Parcă se aude cineva cântând. „Mai stai doar o noapteee/Şi apoi doar o zi/ Şi liniştea poateeee/ Te va opriiii.....”

  09.10.2012. 07:42

Comentarii

Ionut
09.10.2012. 15:02

Foarteeeeee tare! Sincer, este cea mai tare scriere pe care am citit-o in presa locala, chiar nationala, in ultima jumatate de an!!! Sincere felicitari, domnul meu!