CJAS Gorj dăunează grav sănătăţii

O femeie de 40 de ani a decedat în urmă cu câteva luni din cauza faptului că CJAS Gorj a tergiversat trimiterea sa într-o clinică de specialitate din străinătate care i-ar fi putut da bolnavei o speranţă în lupta cu o formă destul de rară de cancer. Cu toate că medicii români s-au pronunţat că nu există remediu medical care să fie aplicat în timp util în ţară, casa de asigurări a insitat să se mai facă încercări în România, până în momentul în care familia, disperată din cauza situaţiei, a hotărât să suporte costurile operaţiei în Ungaria, în speranţa că statul român va deconta, conform formularului E 112, suma cheltuită. Pentru că nu s-a intervenit în timp util, femeia a murit, iar familia trebuie să suporte, pe lângă durerea pierderii cuiva drag, şi datorii imense pe care le-a făcut pentru a încerca să-i salveze viaţa. Cei de la casa de asigurări, birocraţi până în măduva oaselor, nu se grăbesc nici acum să rezolve dosarul şi ameninţă că nu vor deconta în totalitate cheltuielile făcute cu bolnava.

Neli Matei
neli.matei@scandaldegorj.ro

Mariana Ianc, o femeie de 40 de ani, din satul Bîlta, comuna Runcu, a ajuns în noiembrie 2007 la Clinica de Neurochirurgie din Cluj-Napoca acuzând dureri în regiunea sacro-coccigiană mai accentuate interfesier, cu iradiere în membrul inferior stâng, cu alte cuvinte cu dureri la baza coloanei ce cuprindeau şi piciorul stâng. Durerile extrem de violente şi starea pacientei l-au determinat pe dr. Sorin Vidican, medic primar neurochirurg, să o îndrume spre National Center of Spinal Disorders din Budapesta, dr. Varga de la clinica ungară fiind de acord cu preluarea pacientei. Având ca diagnostic „condrom lombo-sacrat gigant cu extensie anterioară. Lombosciatică stângă hiperalgică secundară”, mai pe scurt cancer, şi îndeplinind condiţiile impuse de lege, Mariana Ianc urma să beneficieze de prevederile formularului E 112, deci să fie operată pe cheltuiala statului.

Conform actelor medicale timpul era extrem de preţios pentru că: „durerile sunt extrem de violente ameliorate doar de antialgice majore de tip morfinic. Opinăm pentru tratament chirurgical într-un interval cât mai scurt în clinica ungară. Intervenţia chirurgicală nu poate fi efectuată în niciuna din clinicile de neurochirurgie din ţară într-un interval cât mai scurt de timp”.

Trebuia doar obţinut cardul de tratament, pe baza dosarului medical, de la Casa Judeţeană a Asigurărilor de Sănătate Gorj, lucru extrem de simplu la prima vedere.

Numai că un simplu şef de birou evidenţă, Amalia Donoiu, s-a jucat de-a Dumnezeu cu viaţa pacientei, considerând că ştie mai multe decât specialiştii de la Cluj. Probabil speriată de costul intervenţiei în Ungaria, 36.000 de euro, Donoiu a propus familiei să o transporte pe Mariana la Bucureşti la Spitalul Bagdasar Arseni, unde ea era convinsă că viaţa femeii poate fi salvată, cu toate că actele medicale întocmite la Cluj spuneau clar că nicio clinică din România nu o poate salva. Pentru că în paralel familia se ocupa şi de întocmirea dosarului necesar în Budapesta, femeia a fost internată câteva zile în Târgu Jiu, pentru a fi măcar sub observaţie medicală, însă era chinuită de aceleaşi dureri insuportabile, iar timpul curgea în defavoarea sa.

Între nenumăratele drumuri făcute la Cluj pentru a completa dosarul cu tot felul de hârţogării cerute de casa de asigurări, rudele au dus pacienta şi la Bagdasar, aşa cum insistase Amalia Donoiu. La spitalul bucureştean medicii au ridicat din umeri şi au trimis-o pe Mariana la Fundeni, secţia oncologie, unde dr. Florin Exergian se exprimă sec: „În opinia mea cazul este depăşit chirurgical”, deci nu se poate interveni.

Pacienta a ajuns din nou la Târgu Jiu, iar cumnatul său a plecat la Budapesta să obţină acordul oficial al medicilor unguri, deşi aceştia îşi exprimaseră disponibilitatea printr-un mail, având în vedere că nu mai era timp de pierdut. Însă acest aspect nu interesa CJAS Gorj care motiva în continuare că dosarul este incomplet. Asistând neputincioşi la suferinţa bolnavei şi ştiind că operaţia trebuia făcută de mult, rudele renunţă temporar la ajutorul statului şi împrumută cei 36.000 de euro pentru a salva viaţa femeii. În Ungaria Mariana Ianc a fost transportată cu o salvare de la Târgu Jiu, având în vedere că starea ei se degrada mereu, însă nu fără costuri. Transportul a costat 2000 lei.

Ajunsă în sfârşit în Ungaria, pe data de 14 decembrie 2007 femeia a fost operată imediat şi, deşi starea ei era vizibil mai bună, în urma unor complicaţii intervenite după a doua intervenţie chirurgicală, ea a decedat pe data de 22 ianuarie 2008.

Presaţi de datoriile făcute pentru ca Mariana să fie operată în străinătate, deşi statul ar fi trebuit să suporte costurile, membrii familiei au încercat, după înmormântare, să recupereze cei 36.000 de euro de la CJAS. Pe lângă faptul că nimeni nu s-a grăbit să le dea banii au aflat cu stupoare că vor primi mai puţini decât au cheltuit, deoarece valoarea tratamentului făcut în Ungaria se calculează la preţurile din România.

Elena Cojocaru, directorul CJAS Gorj, ne-a declarat că până la urmă banii vor fi plătiţi, dar deocamdată au existat ceva discuţii cu cei de la Casa de Asigurări Bucureşti pe marginea dosarului. În plus ar fi bine dacă am sta de vorbă şi cu Amalia Donoiu, numai că, deşi am sunat de mai multe ori, angajata CJAS nu a fost de găsit. Evitându-ne pe noi, Donoiu a luat legătura cu familia decedatei promiţând încă o dată că banii vor fi decontaţi , mai puţini, dar vor primi ceva. Deşi n-a vrut să spună despre ce sumă este vorba, Amalia Donoiu a dat asigurări că dosarul se află la Bucureşti şi se va rezolva în scurt timp, numai că surpriză: pentru a verifica cele spuse de ea, rudele Marianei Ianc au sunat la Casa de Asigurări Bucureşti, iar cei de acolo nici nu auziseră despre dosar, dar să-l rezolve.

  24.03.2008. 07:28

Comentarii

Acest articol n-are nici un comentariu.