Senatorul PSD, Toni Greblă, omul din spatele măştii

Senatorul Partidului Social Democrat, Toni Mihail Greblă, odată ajuns acolo unde nici în cele mai frumoase vise nu îşi putea închipui că ar fi putut ajunge, respectiv în funcţia de preşedinte al Comisiei Juridice a Senatului, are un trecut cât se poate de controversat, datorită unor anumite manifestări de caracter şi temperament care îl împing neostoit de la spate pentru a fi tot ceea ce este în prezent.

În general, oamenii politici sunt cei care, nu prin definiţie, ci prin bun-simţ şi iubirea comunităţilor care le-a acordat votul de încredere, ar trebui să încălzească şi să aline minţile celor mulţi şi să le populeze cu o dorinţa de bunăstare şi fericire rezistentă la testele dure ale realului înghesuit, cel mai adesea şi pentru cei mai mulţi dintre noi, între mizer, lipsit de perspectivă şi insuportabil. Pentru că fentează insistent şi cu încăpăţânare de catâr astfel de aşteptări, şi uneori o face chiar fără nici cea mai mică urmă de regret sau menajamente, Greblă pare să sufere imparabil de sindromul eternei reîntoarceri a semidoctismului şi ipocriziei bine camuflate în elegantă diplomaţie.

Dacă politica s-ar face cu ideologii bine conturate şi discursuri de fier beton cu cravate bine asortate şi purtate doar atunci când delirul de putere este în floare, cu străduinţa şi convingerea neabătută că eşti cel mai bun, poate că domnia sa ar fi reuşit să insereze în mentalul colectiv o sugestie memorabilă, oricât de vulnerabilă ar fi fost la gafe, că ne este alături, nouă, muritorilor de rând, şi că greaţa şi zâmbetul sictirit de sub mustaţa îngălbenită de la atâta tutun, cu care ne-a întâmpinat până acum, a fost doar o tristă iluzie vizuală de care noi încă nu ne-am dat seama. În viziunea senatorului, situaţia sa în faţa alegătorilor se reduce la aspectul comparativ dintre dialogul unui zeu cu o turmă de boi.

Suficient de arogant, uneori rotofei ca un cartof răscopt şi adipos până la refuz, încremenit în căutarea disperată a formulei magice prin care ar putea deveni numărul 1 în PSD Gorj, Greblă zâmbeşte doar atunci când circumstanţele în care se află impun acest lucru. El nu are nimic de bun samaritean în el pentru că nu se tratează cu afecţiune decât pe sine însuşi, nimeni altcineva neputându-se bucura de acest privilegiu. De asemenea, nu îl putem socoti un om matur politic pentru că este prea infantil în narcisismul său incontrolabil şi prea exploziv când orgoliile sale sunt înţepate de presă, colegi, sau adversari de partid. Cu atât mai puţin ar putea fi un copil rebel al politicii pentru că nu a cunoscut această stare decât în forurile sale interioare, acolo unde preşedintele organizaţiei judeţene a PSD, Florin Cârciumaru, a fost „blagoslovit” cu cele mai „bune urări”.

Între agonie şi extaz politic

Senatorul a avut pe deasupra şi nenorocul să fie listat în scriptele opiniei publice la categoria dubios, iar aceste păreri, ştim bine, sunt cele care vor face în viitor diferenţa între candidaţii intraţi în competiţia electorală. Greblă, sărăcuţul de el, nu are nici cea mai redusă carismă, se dă adeseori ca mare iubitor de gorjeni, dar nu este nici pe departe un om obişnuit aşa cum îi place să se creadă. Evoluând mai tot timpul în registrul figurilor secunde şi luptându-se permanent cu categoria submediocrului, acesta nu a depăşit niciodată stadiul complexului oedipian în care încearcă să ia în stăpânire puterea tatălui social-democrat, dar pare mai tot timpul că o face.

Stresul, încrâncenarea, precum şi gândurile maliţioase sunt cele care dăunează grav sănătăţii, dar se presupune că medicul lui Greblă nu ar risca niciodată o astfel de sugestie de igienă mentală. Drept urmare, în lipsa unor elemente de bază, social-democratul de la Senat se complace probabil în a plasa cât mai abil responsabilitatea pentru umorile sale psihopatoide în cârca duşmanilor, care, chipurile, ar fi mulţi şi neobosiţi. Pozele îl arată mai mereu cu un chip livid şi inexpresiv, sub această mască de falsă identitate fiind strangulat de emoţii şi cravate neîncăpătoare pentru grumazul său de animal politic, vorba filozofului, prea bine nutrit. Nici toate trucurile de teatrologie nu îl ajută prea mult să scape de gândurile plumburii care îi tumefiază privirea şi îi înfiorează spiritul de dependenţă de putere neîngrădită.

Constant măcinat de gânduri de mărire - a sa - şi de micşorare - a celorlalţi - Greblă pare că nu ia niciodată pauză şi se află într-o permanentă efervescenţă. Invidia devenită viciu şi ura, tabiet, îi ocupă aproape tot timpul şi îi confiscă întreaga fiinţă . Neiubit de nimeni, nici măcar în ultimă instanţă de sine, Greblă e singur cu ura sa şi cu ura de sine. Între aceste graniţe îşi înscrie, ori de câte ori are ocazia, lamentaţiile interioare şi tot de aici se inspiră pentru proiectele sale, prea obsedante se pare, în care a investit narcisic prea mult pentru a le da drumul cu una cu două. Este omul care este centrat întotdeauna pe rezultat, indiferent de mijloacele care sunt folosite. Senatorul Greblă ştie însă, în adâncurile conştiinţei sale, că va veni un timp al decontării faptelor în care se va cere justificare şi pentru cel mai neînsemnat gest politic al său, iar organizaţia PSD Gorj este în aşteptarea acestui moment.

Mihai Stroia

mihai.stroia@scandaldegorj.ro

  23.03.2009. 06:21

Comentarii

Un simplu cetatean
26.03.2009. 15:47

Foarte multa dreptate in acest articol...atata vreme cat coruptia este in floare peste tot, de ce ar face si dumnealui exceptie ? il compatimesc, traieste de pe o zi pe alta, isi chibzuieste fiecare banut sa ii ajunga pt a doua zi...sa ii trimita fiului la Bucuresti care este avocat la Casa Poporului...banuiesc ca acolo a intrat pe propriile-i puteri, pe cunostintele care le are, nu pe influenta si banii tatalui sau, corect ? :))