Fostul inspector general adjunct Işfan şi-a luat-o peste bot de la ministrul Funeriu

Ion Işfan, profesoraş de matematică într-un sat al comunei Fărcăşeşti, visează de o veşnicie să dea colbul drumurilor de ţară pe asfaltul încins din faţa Inspectoratului Şcolar Gorj (ISJ) în interiorul căruia să aibă un birou de inspector şef adjunct care să fie mereu al lui până când pensia îi va răsplăti activitatea, modestă de altfel, depunsă în slujba învăţământului. Pentru acest birou a făcut orice: traseism politic, s-a luat cu autorităţile de piept în instanţă şi s-a ploconit în faţa politicienilor care l-ar fi putut ajuta să-şi îndeplinească visul. A apelat şi la minciună şi, profitând de habarnismul unui deputat, l-a minţit cu privire la nedreptăţile pe care le suportă din cauza Ministerului Învăţământului  şi l-a pus să facă o interpelare ministrului Daniel Funeriu, interpelare în urma căreia amândoi au rămas cu buzele umflate, dar mai ales cu orgoliul terfelit.


Visul unui profesoraş de ţară

Ion Işfan a suferit mereu de mania conducerii dar şi a persecuţiei la care, chipurile, a fost supus de către diverse persoane din fruntea Inspectoratului Şcolar Gorj. Încă de pe vremea când a pierdut directoratul Liceului Roşia- Jiu, în 2006, Işfan se plângea că este persecutat de către conducerea inspectoratului de atunci, în speţă Liviu Andrei, dar şi de către secretarul general din Ministerul Învăţământului, Adrian Gorun. Ca urmare nu i-a iertat niciodată pe cei doi şi ani de-a rândul i-a bălăcărit prin mass-media ori de câte ori a avut ocazia. Rămas simplu profesor la liceul pe care cândva îl condusese, Işfan nu şi-a mai dorit postul înapoi considerându-se mult mai potrivit pentru cel de inspector şcolar adjunct şi cum calităţile sale nu l-ar fi putut propulsa niciodată în funcţia dorită şi-a pus nădejdea în susţinerea politică a unui partid care ar fi putut să-i ofere ceea ce-şi dorea. S-a invit însă o problemă – nu era înregimentat politic în partidul potrivit pentru a-l ajuta, însă a rezolvat-o destul de repede şi fără mustrări de conştinţă părăsind PSD-ul în favoarea PNL, fapt care i-a adus şi postul mult dorit. Şi de aici a început odiseea, una fără sfârşit pentru că omului i-a intrat în cap că e născut pentru a fi inspector şcolar general adjunct şi dacă-l dă cineva afară pe uşă el încearcă să intre pe geam.
De când a fost numit adjuct Işfan şi-a tot schimbat culoarea politică, revenind la PSD, pentru a-l ajuta să-şi păstreze mult adoratul post. Numai că, după destrămarea concubinajului pervers PSD-PDL Işfan a fost aruncat ca o măsea stricată din ISJ Gorj. Peste câteva luni însă, mai exact în iunie, anul trecut, a revenit pe post după ce contestase ordinul de revocare din funcţie şi instanţa anulase documentul şi îl repusese pe Işvan în situaţia anterioară însă, în septembrie, după două luni de la instalare, a fost revocat din nou din funcţie, fapt ce l-a determinat să se ducă iarăşi cu jalba în dinţi în instanţă. Aşadar, ultima oară când a descălecat victorios în biroul de la ISJ n-a apucat să-şi savureze victoria mult timp şi a fost aruncat din nou în colbul de la Fărcăşeşti iar de atunci lucrurile încă nu s-au lămurit.

Deputatul neştiutor şi intervenţia la minister

De fiecare dată însă când ajungea pentru o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp pe scaunul de şef la inspectorat, Işfan îşi dădea arama pe faţă şi în loc să fie preocupat de activitatea pe care o presupune funcţia avută făcea, în mod public, reproşuri superiorilor săi: ba că nu are birou şi a trebuit să împartă unul cu jurista instituţiei, ba că nu i s-a făcut o ceremonie oficială de instalare, ba îi ataca pe cei cu care avusese ceva de împărţit până atunci. Îşi făcuse planuri cum va da în judecată ministerul pentru a-şi recupera banii pe lunile în care fusese înlăturat din post, numai că procesul pe care-l avea deja cu instituţia trena şi lucrurile nu se aranjau aşa cum dorea el.
Sătul să fie un neica nimeni fără postul mult râvnit, Işfan şi-a pus la bătaie prerogativele de membru de partid şi a apelat la ajutorul deputatului penal Mugurel Surupăceanu cunoscut lătrător în Parlament pe probleme lipsite de importanţă. Acesta s-a arătat bucuros să-l ajute pe de o parte pentru că fac parte din acelaşi partid, iar pe de altă parte era o ocazie bună să mai apară prin presă şi să facă rost de ceva capital de imagine. A făcut o interpelare plină de mânie proletară ministrului educaţiei, Daniel Funeriu, în care-i cerea imperios să explice de ce „ministerul pe care-l conduceţi sfidează legea”, adică de ce Ion Işfan nu este din nou numit la inspectorat deşi există o hotărâre definitivă în acest sens.  Pentru ca lumea să nu rateze actul său de „eroism” a avut grijă să vorbească despre interpelarea sa în toate apariţiile în mass-media, numai că în momentul în care ministru i-a răspuns la interpelare n-a mai bătut toba în faţa opiniei publice. Avea şi motive de altfel pentru că Funeriu i-a explicat sec ceea ce Işfan, ahtiat să-şi atingă scopul, omisese să-i spună: „Instanţele de judecată au reţinut că actele administrative emise de MEC sunt temeinice şi legale”, aşa că adio funcţie de inspector adjunct.

Claudiu Matei

  09.06.2011. 22:46

Comentarii

garda financiara
16.06.2011. 22:07

Bun articol! Cred ca Isfan are mai multe ore la tribunal decat la scoala. Viseaza bani si functii. Nu lucrez in sistem, dar omul e descris ca nulitate de toti cunoscatorii. Le doresc celor de la PSD sa scape de el cat mai au timp.

INSPECTORUL
12.06.2011. 17:07

ADIO,IŞFANE!SĂ NU TE MAI PRIND PRIN ISJ GORJ!SPER SĂ TE URMEZE ŞI CEILALŢI CAMELEONI POLITICI CARE TAIE FRUNZĂ LA CĂINI PRIN INSTITUŢIE ŞI IAU GRADAŢII DE MERIT.PRIETENII ÎI ŞTIU .