Se vor parlamentari!

Candidaţii „răniţi” în revoluţia târgujiană

Unii dintre aspiranţii gorjeni la un fotoliu de parlamentar au făcut la viaţa lor şi acte de bravură, sau cel puţin aşa reiese dintr-un certificat de revoluţionar pe care trei dintre candidaţi îl au acasă pentru că, cică, au fost în mijlocul evenimentelor din ’89 în Piaţa Victoriei, nu în Bucureşti, ci loco în faţa prefecturii. Dacă a fost sau nu revoluţie la Târgu-Jiu cei care erau destul de maturi în urmă cu 19 ani ştiu cum au stat lucrurile însă, că avem revoluţionari şi nu pe oricine ci, în majoritate, oameni politici, afacerişti locali e de râs mai ales că aceştia apar pe o listăcu răniţi în timpul evenimentelor din ‘89.

Revoluţia de la Târgu-Jiu a născut un... om de afaceri

Scarlat Iriza a stat patru ani în Parlament, în legislatura trecută, în calitate de deputat din partea PSD, după care s-a dedicat în totalitate afacerilor care au început să înflorească încă din perioada în care era mare politician. Rămas fidel partidului care l-a trimis în Parlament, Iriza îşi mai încearcă acum încă o dată norocul poftind la acelaşi statut pe care l-a avut în urmă cu patru ani. Pe la colţuri se vorbeşte că are şi şanse să devină din nou deputat, mai ales că a început campania electorală chiar înainte de alegerile locale. I-a dat şi mâna să facă acest lucru pentru că afacerile i-au mers bine şi, în plus, are şi o grămadă de facilităţi din partea statului care i-au permis să prospere.

Scutirea sa de la o grămadă de cheltuieli, care fac viaţa muritorului de rând un calvar, se datorează titulaturii de erou „rănit” al revoluţiei, căpătat de Iriza în decembrie ’89 şi recunoscută, în urmă cu câţiva ani, printr-o adrsă oficială a Prefecturii Gorj, semnată de fostul prefect Ştefan Popescu Bejat. Cât de viteaz a fost Scarlat Iriza în acel moment e greu de spus, mai ales că, spun martorii, nu s-a tras niciun foc de armă la Târgu-Jiu. Sigur este că după ’89 banii au început să curgă spre conturile de om de afaceri ale lui Iriza, iar prin nişte tertipuri făcute la timp a reuşit să pună mâna şi pe cele mai bune spaţii ale unei foste societăţi înfloritoare, SC Litua SA, pe care le-a vândut ulterior. De pe urma certificatului de revoluţionar s-a ales cu posibilitatea de a cumpăra sau închiria de la stat, fără licitaţie, spaţii comerciale sau teren pentru activităţi comerciale, subvenţionarea tot din partea statului a unui credit bancar cu 50% pentru o sumă de până la 20.000 de euro, până la 10.000 mp teren în extravilan sau 500 mp intravilan pentru destinaţia de locuinţă, loc de veci gratis, medicamente şi tratament gratuit, neplata taxelor şi impozitelor la locuinţă sau anumite tipuri de autovehicule, pensionarea cu cinci ani mai devreme de îndeplinirea vârstei standard, o indemnizaţie lunară adăugată la pensia pentru limita de vârstă şi multe altele.

„Rănit”...de cătuşe

Despre Gheorghe Caralicea Mărculescu se poate spune că şi-a trăit viaţa într-un mod periculos. În decembrie ’89 s-a aflat la momentul potrivit în locul potrivit şi s-a ales cu un certificat de revoluţionar, cu funcţia de primar şi apoi cu cea de prefect . Câţiva ani mai târziu apărea în faţa opiniei publice cu cătuşele pe mâni acuzat fiind de înşelăciune în formă calificată pentru că emisese ilegal certificate de psihopedagogie. După alţi câţiva ani, adică în primăvara acestui an, apărea zâmbitor pe afişele electorale ca şi candidat al Partidului Alianţa Socialistă, la funcţia de primar al oraşului Bumbeşti-Jiu. Acum reapare în prim planul politic cu aspiraţii mai înalte, la un post de deputat, şi candidează din partea PRM. Ca şi colegul său de „revoluţie”titlu, Scarlat Iriza, nu o duce prea rău, bucurându-se din plin de gratitudinea statului exprimată printr-o serie de facilităţi. Mai mult decât atât a rămas în învăţământ, domeniu care i-a adus neplăcerile penale, şi prestează pentru Universitatea „Constantin Brâncuşi”.

Revoluţionar după 14 ani de la revoluţie

Un alt fost prefect de Gorj, Toni Greblă, coleg de partid cu Iriza, revoluţionar ca şi acesta vrea să-şi încerce norocul aspirând la o funcţie de senator.

Greblă a participat la revoluţie în 1989,fiind luat direct din cârciuma lui Galiţescu şi instalat prefect. A devenit revoluţionar în 1996 şi a aflat că este în anul 2003 deşi nu se află pe lista aşa zişilor răniţi. De ce s-a emis certificatul de revoluţionar în 1996 ştie doar preşedintele de pe atunci Ion Iliescu şi, eventual, Greblă. De ce a făcut şapte ani pe drum de la Bucureşti la Târgu-Jiu? Probabil din cauza birocraţiei.

Pe vremea când i-a sosit certificatul Greblă, prefect pe atunci, declara că nu se va folosi de drepturile ce îi revin în calitate de luptător al revoluţiei, ca şi când ar putea plăti cu forţa taxa radio-tv, sau spitalizarea în caz de nevoie.

Cert este că revoluţionarii noştri nu se mulţumesc cu facilităţile oferite de statutul de revoluţionar, dacă nu adaugă lângă şi o funcţie de parlamentar, obţinută, bineînţeles, alături de beneficiile de rigoare.

  09.11.2008. 21:14

Comentarii

Acest articol n-are nici un comentariu.