Avem un judeţ frumos, păcat că-i locuit!

Claudiu Matei
claudiu.matei @ scandaldegorj.ro

Rezultatul recentelor alegeri parlamentare mi-a produs o greaţă care cred că mă va încerca ori de câte ori o să-mi aduc aminte care sunt trimişii noştri în Parlament pentru următorii patru ani, dar şi de modul în care aceştia au ajuns acolo. Nu ştiu cum se face că în această ţară orice măsură care părea iniţial bună se dovedeşte a fi o proastă alegere până la urmă. Ca uninominalul de exemplu. Parcă niciodată n-au intrat în Parlament atâtea fufe, atâţia hoţi şi analfabeţi ca şi acum. Ceea ce e consfinţit prin Constituţie ca o alegere liberă a reprezentanţilor norodului nu mai e decât o întrecere a bogătaşilor pentru a se pune la adăpostul imunităţii cât mai repede posibil pentru că majoritatea aud deja zornăit de cătuşe după ce au furat pe săturate, paradoxal, tocmai din buzunarul statului în al cărui for legislativ superior au ajuns acum.

Ce vor înţelege oare alde Ruşeţ şi Militaru din formulări de genul: „act normativ”, „propunere legislativă”? În Parlament nu se va vorbi despre haldări şi tone de cărbune ori şmenuri sindicale, aşa că cineva ar face un bine judeţului şi ţării să le angajeze un translator din română în română să ştie şi ei despre ce e vorba şi să nu creadă că s-a schimbat limba oficială şi parlamentarii au ajuns să vorbească chineza. Primul a ajuns senator, iar cel de-al doilea deputat şi nici măcar nu i-a vrut lumea. Cotracandidaţii lor au primit mai multe voturi, se pare însă că găleţile şi pelerinele pe care le-au împărţit poporului au fost mai frumoase decât vestele pedeliste cadonate de cei doi proaspăt parlamentari. Dar sfânta redistribuire i-a eliminat făcându-le loc tocmai lui Ruşeţ şi Militaru. Suntem însă obişnuiţi să fim reprezentaţi de astfel de indivizi, cel mai bun exemplu fiind al viitorului fost senator Ilie Petrescu care n-a învăţat cum stă treaba nici după o eternitate petrecută în Parlament.

Dacă unii au avut noroc cu redistribuirea, alţii nu s-au lăsat la mâna prostului sistem electoral din România şi au pompat în disperare bani în campania ce a precedat alegerile. De exemplu, Surupăceanu, parlamentarul cârnăţar. Convins fiind că nimeni nu-l alege pentru calităţile sale de viitor deputat, Surupăceanu a cumpărat bunăvoinţa electoratului cu cârnaţi, kilograme întregi de cârnaţi, distribuiţi în funcţie de numărul de persoane dintr-o familie. Acolo unde s-a terminat păpica, a băgat mâna în buzunar şi a compensat cu bani, iar omul de la ţară l-a votat pentru că e sigur că ceea ce a primit în campanie e singurul lui beneficiu de pe urma candidatului care ajunge în Parlament. Patru ani nu-i mai vede nici pe Surupăceanu, nici pe alţii pe care i-au ales. Parlamentarii vor fi prea ocupaţi să profite la maxim de pe urma funcţiei pe care au obţinut-o, iar omul de rând să-şi târască sărăcia de pe o zi pe alta.  După ce mandatul se termină, alegătorul aşteaptă din nou mila aspiranţilor la un fotoliu de parlamentar şi când o primeşte alege din nou greşit. Şi uite aşa povestea se repetă la nesfârşit şi ne învârtim într-un cerc vicios din care cred că nu vom ieşi niciodată pentru că omului nu-i pasă de viitorul lui, ci de o pelerină de ploaie, o găleată, un kil de cârnaţi şi 100 de lei, primite în schimbul unui vot o dată la patru ani .  Dar cel mai ruşinos mandat l-a obţinut smecheraşul dă „bucale” Victor Ponta care a ajuns deputat cu ajutorul coloraţilor din Obreja fiind botezat de colegii din presă drept „deputatul ţiganilor”. De râsul curcilor!

  08.12.2008. 09:28

Comentarii

Acest articol n-are nici un comentariu.