OARE, JUSTIŢIA ROMÂNĂ ESTE CHIAR „OAIE NEAGRĂ” A EUROPEI?

Prof. Vasile Gogonea

S-a vorbit mereu şi se vorbeşte tot mai insistent despre corupţia din societatea românească, dar, de cele mai multe ori, atenţionările presei şi ale agenţiilor internaţionale, chiar ale instituţiilor comunitare, asupra situaţiei din justiţia din ţara noastră au devenit veritabile obsesii, cu atât mai mult cu cât suspiciunile planează tocmai asupra instituţiei fundamentale a statului de drept care trebuie să fie cea dintâi în combaterea corupţiei, a nedreptăţilor şi a tot felul de abuzuri de la nivelul diferitelor segmente ale structurilor sociale! Recent, atenţia mi-a fost atrasă de faptul că la nici două luni distanţă de raportul Comisiei Europene, care a fost extrem de critic şi care suna ca un veritabil avertisment, în clipa de faţă, tot mai mulţi oficiali comunitari şi vechile state membre ale UE sunt extrem de nemulţumiţi de amploarea crimei organizate, a corupţiei şi a tergiversărilor politice din România, aşa cum subliniază cotidianul britanic „Financial Times”, privind situaţia reformei din România şi Bulgaria, dat fiind faptul că occidentalii deplâng situaţia că Uniunea nu are la dispoziţie instrumente puternice pentru a determina noile ţări membre să-şi ridice standardele de combatere a unor acte de încălcare a legii, acum, când sunt state membre cu drepturi depline ale forului comunitar. Singurele „arme” ale Bruxelles-ului rămân clauzele de salvgardare (pentru domeniul economic, pentru piaţa internă şi pentru domeniul justiţiei şi afacerilor interne), dar care, conform Tratatului de aderare a celor două state la UE, pot fi aplicate numai până la sfârşitul anului viitor. În situaţii extreme, ţările UE ar mai putea invoca Articolul 7 al Tratatului Uniunii Europene, prin care se suspendă anumite drepturi ale unui stat membru, dacă acesta prejudiciază grav şi în mod repetat principiile UE privind libertatea, democraţia, drepturile omului şi statul de drept.

Reforma justiţiei este apreciată de multe ori ca o “caricatură” politică, mai ales că instrumentele şi tehnicile de anchetă pe care o serie de parlamentari români doresc să le elimine sunt exact cele care sunt folosite la scară largă, atât în Europa, cât şi în Statele Unite, în scopul de protejare a bunului public şi de tragere la răspundere a oficialilor de la toate nivelurile. După cum se cunoaşte, Raportul CE pe tema justiţiei, menţionează, în ceea ce priveşte asigurarea unei transparenţe şi eficienţe sporite a actului de justiţie, că au fost organizate o serie de sesiuni de pregătire şi reuniuni periodice cu judecători şi procurori de la Curţile de apel şi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi cu magistraţi de la nivel regional şi local, în vederea promovării unificării jurisprudenţei, iar activităţi similare sunt programate să se desfăşoare cu insistenţă în anul 2008.

Cu toate acestea, vina pentru lipsa de reforme din România o poartă indirect şi Bruxelles-ul, care s-a trezit în lunile dinaintea aderării, la 1 ianuarie 2007, oarecum prins într-o capcană, deoarece evalua pe bună dreptate că nici România, nici Bulgaria nu erau pregătite pentru aderare, dar Bruxelles-ul nu putea amâna acest moment, fără a-şi încălca promisiunile anterioare şi a afecta reputaţia Uniunii. În consecinţă, activarea clauzelor de salvgardare rămâne singurul instrument pe care oficialii europeni mai pot miza în următoarea perioadă, cu atât mai mult cu cât privirile lor sunt aţintite asupra reformei justiţiei din cele două state, cu ocazia publicării în mai puţin de două luni a raportului Comisiei Europene.

Ne aşteptăm ca în curând, Consiliul Europei să dea verdictul cu privire la eficienţa sistemului juridic, mai ales că unele măsuri legislative controversate încă nu au fost adoptate de către parlament. Să mai menţionăm că noul ministru român al justiţiei, Cătălin Predoiu, nu are la dispoziţie foarte mult timp pentru reforma justiţiei, dat fiind faptul că ne aflăm în an electoral, dar cu toatea acestea, în declaraţiile sale recente, demnitarul s-a arătat optimist, apreciind că România va prezenta suficiente progrese în reforma sistemului judiciar, adăugând precizarea că fondarea Agenţiei Naţionale pentru Integritate(ANI), care monitorizează şi pedepseşte comportamentul necorespunzător sau corupţia magistraţilor, a reprezentat primul pas spre obţinerea unui calificativ rezonabil, atunci când CE şi-a prezentat raportul final în vederea aderării României la UE.

Semnalăm faptul că rezultatele unor sondaje Gallup apreciază că justiţia română nu poate fi independentă din cauza politicienilor, mai ales că şi campaniile anticorupţie promovate în mass-media sunt considerate de majoritatea populaţiei ca inutile, o treime dintre cetăţeni afirmând că li s-a cerut şpagă, aşa cum reiese dintr-un recent sondaj realizat pe un eşantion de 1.150 persoane de peste 17 ani, considerat ca fiind reprezentativ pentru populaţia adultă a României, cu o eroare de +/-2,9% la un nivel de încredere de 95%. Se mai menţionează că multe campanii anticorupţie promovate în mass-media în ultimii trei ani, nu au fost prea utile pentru 34% dintre respondenţi şi s-au dovedit inutile pentru alţi 21% dintre cetăţeni! Referitor la campaniile publice anticorupţie derulate în aceşti ani, 60% dintre respondenţi au auzit de campania “Nu da şpagă”, 38% au aflat de spotul “Eu nu dau şpagă”, iar 32% dintre subiecţi au auzit de campania “Combate şi tu corupţia” în principal de la televizor şi din presa scrisă. Mai bine de o treime dintre intervievaţi afirmă că s-au confruntat cu situaţii în care li s-a cerut, direct sau indirect, să dea şpagă, relevându-se că pe primul loc se află mita la doctor, cu 31%, pe locul doi mita în justiţie, cu 19% şi pe locul trei “se bat”, la egalitate, cu câte 6% la sută profesorii, funcţionarii de primărie şi poliţistii! Demn de atenţie se dovedeşte şi faptul că la întrebarea dacă justiţia este independentă în judecarea faptelor de corupţie, 24% dintre intervievaţi răspund că în mare măsură nu, iar alţi 35% susţin cu siguranţă că nu, iar totalul celor care nu au încredere în independenţa justiţiei se ridică la un procent de 59%. În topul celor care intervin cel mai adesea pentru a influenţa judecarea faptelor de corupţie, intervievaţii au plasat pe primul loc politicienii, cu 27%, locul doi fiind adjudecat de oamenii cu suficienţi bani (21%), în mod surprinzător, pe locul trei se află, cu 11%, poliţiştii, care cel puţin teoretic, ar trebui să vegheze la respectarea legii, şi nu la ocolirea ei!

Este de notorietate faptul că într-un interviu acordat jurnaliştilor de la cotidianul „Gândul”, Laura Codruţa Kovesi, Procurorul General al României recunoaşte că de mai multă vreme, procurorii din ţară i-au semnalat că nu se înscriu la concursurile de promovare în funcţii pentru că acestea sunt aranjate. O altă problemă şi mai gravă o reprezintă modificările aduse Codului fiscal, care, spune Kovesi, au blocat, în acest moment, marile dosare de criminalitate economico-financiară, evaziune fiscală, spălare de bani şi alte infracţiuni. Pare-se că în acest fel, procurorii nu mai pot cere inspectorilor ANAF să efectueze verificări financiare, iar acum magistraţii sunt obligaţi să facă expertize contabile, dar bugetul pentru acestea nu a fost suplimentat pentru a exista resursele necesare!

În loc de concluzie, putem afirma deschis că sub aspectul eficienţei actului de justiţie, nebuloasa din politică a influenţat cazurile grave devenite “pete negre” ale sistemului judiciar! Se poate conchide că mari dosare prezentate pe firmamentul luptei împotriva corupţiei sau al criminalităţii organizate s-au întors ca un bumerang împotriva imaginii Justiţiei, şi aşa destul de şifonată de lupte şi scandaluri pentru înscăunarea miniştrilor de resort, astfel că rând pe rând, cazuri răsunătoare ale ultimilor ani au fost trimise înapoi pe mesele procurorilor, pentru refacerea urmăririi penale, încât România a trădat deseori existenţa unei incoerenţe legislative grave sau probleme ale nerespectării drepturilor omului! (VA URMA)

  20.04.2008. 18:58

Comentarii

Acest articol n-are nici un comentariu.