Arhivă Scandal de Gorj - Numarul 67 - 23 - 29 iulie 2005

Primarii care ne conduce

PSD-istii si afacerile comunale

Grigorie Petre tinde spre mafie

Pacatele primarului Grigorie Petre, “pastorul” comunei Plopsoru, includ si o afacere cu firma clujeana Ben&Ben Serv SRL, firma care a primit, in urma unei licitatii dubioase un teren pe albia raului Jiu unde a amplasat o statie de sortare. Concesionarea s-a facut fara respectarea prevederilor legale, la un pret de doar 4.500 de lei mp, in timp ce societatea scoate bani frumosi din exploatarea statiei respective.

La Branesti, Jiul exploatat ilegal

Nici primarele de Branesti nu face nota discordanta fata de colegii sai PSD-isti in ignorarea legilor. Gheorghe Stochitoiu a concesionat un teren in albia raului Gilort unei societati care nu detine documentatia necesara exploatarii de balastiera. Optimus SRL ticleni detine o statie de sortare in satul Capu Dealului, in apropierea podului de peste raul Gilort. Intrucat societatea exploateaza ilegal albia raului a fost amendata in cateva randuri si chiar i s-a interzis sa exploateze acel perimetru insa, atat primarul comunei cat si Societatea de Gospodarire a Apelor Gorj inchid ochii. Astfel, din cauza exploatarii haotice, la numai cateva sute de metri de pod si nu la cel putin un kilometru cum este legal, exista pericolul daramarii podului peste care trece drumul european E 79. Trebuie stiut ca statia de sortare functioneaza din plin noaptea, sambata si duminica, atunci cand organele de control dorm. Oricum acestea dorm mai tot timpul.

Primarele Patrascu la PNA

Ograda fostului partid de guvernamant il ocroteste si pe primarul comunei Barbatesti, Constantin Patrascu. Din cauza sa comuna este pe punctul de a pierde un contract de peste 800 mii de euro. Agentia Sapard asteapta in prezent definitivarea anchetei demarate de catre PNA la adresa lui Patrascu, pentru a decide daca mai vireaza sau nu ultima transa din banii pentru reteaua de alimentare cu apa a comunei.

Patrimoniul fostei Uniuni a Tineretului Comunist din Gorj, actuala Casa a Tineretului se afla in prezent in administrarea unui grup de persoane dubioase, care incearca se pare sa faca tot posibilul de a pune mana pe el.

O mana de oameni controleaza in prezent cladirea si patrimoniul Casei Tineretului despre care insa nu se mai stie nimic. Oameni care nu au nimic in comun cu tineretul sau cu munca de tineret. Tot ce se poate spune este ca, in prezent, cladirea se afla intr-o stare jalnica, iar spatiile sunt inchiriate unor societati comerciale si Universitatii Jiul de Sus si nicidecum unor organizatii active de tineret. Mai mult, organizatiilor le este refuzat dreptul legal, printr-un refuz stereotip de genul: “Nu mai avem spatii. Toate au fost ocupate”.

Prin legea 150 din 1990, Parlamentul Romaniei dispunea infiintarea la nivel judetean a unor Fundatii pentru Tineret care sa preia si sa administreze fostul patrimoniu UTC in folosul noilor ONG-uri pentru tineret. Acest lucru este reglementat chiar de Art.2 : “Fundatiile judetene pentru tineret si a municipiului Bucuresti au ca scop principal administrarea patrimoniului fostelor organizatii ale Uniunii Tineretului Comunist din judete si municipiul Bucuresti, in folosul tinerilor si al structurilor de tineret interesate care functioneaza in unitatea administrativ-teritoriala respectiva, precum si elaborarea, organizarea si finantarea de programe specifice in domeniul formarii, instruirii si educarii tineretului.”

Verginica Gavrilescu, Ion Pinta, Gheorghe Cilniceanu si liderul CNSLR Constantin Retezeanu, in frunte cu directoarea Casei Tineretului Maria Branzan si presedintele fundatiei, care este si patron al Intercomputer, Ion Alionescu, controleaza patrimoniul tinerilor comunisti. Practic acolo a fost data jos tablita cu UTC si a fost inlocuita cu cea a Fundatiei pentru Tineret. In rest totul a ramas la fel. Chiar si portretul lui Nicolae Ceausescu care inca mai troneaza in biroul directoarei Maria Branzan. Un alt pion important in acest mecanism se pare ca joaca si actualul rector al Universitatii Jiul de Sus, Ion Bojinca, a carei institutie de invatamant a fost constituita printr-o fundatie de tineret.

Lucrurile sunt atat de complicate acolo in cat nici macar autoritatile statului nu au mai avut curajul sa intervina pentru a descoase itele.

Vom reveni cu amanunte.

• Radu Ciocoiu

Eugeniu Staicu, presedintele PNL Rovinari a intesat primaria din oras cu rude. Aproape fiecare serviciu din primarie are cate un “Staicu”, incepand cu cel de contabilitate, unde sotia sa indeplineste functia de contabil sef. La “Stare civila”, una din fiicele sale se bucura de un salariu de bugetar, asa cum o face si surorile sale, una la “Serviciu public”, iar cealalta la “asistenta sociala”. Cumnata penelistului, ocupant si al unei functii de consilier local, presteaza la “registratura”.

Pe langa nepotism, grav e faptul ca sotia lui Staicu i-a cantat in strune fostului primar si se face partasa la un prejudiciu de 4,5 miliarde de lei.

Sanziana Staicu, sotia consilierului PNL, are state vechi in Primaria Rovinari, a lucrat cu mai multi primari, dar perioada sa de glorie a fost in mandatul lui Ilie Rautescu, pe care l-a ascultat orbeste pentru ca firma familiei sa poata beneficia de unele lucrari acordate de primarie. In anul 2000, Staicu, pe atunci referent cu viza de CFP (Control Financiar Preventiv) a efectuat plata pentru reparatia unei autoutilitare defecte pe care primaria o achizitionase, desi nu era cuprinsa in programul de investitii si nici nu se justifica preluarea ei. Reparatia a costat 41 de milioane de lei si a fost facuta, din banii primariei, dupa ce masina fusese cedata SC Rovego Rovinari, fara a fi vreodata folosita de catre institutie. Tot atunci au fost cumparate si cinci anvelope in valoare de aproape 17 milioane de lei si tot de catre primarie.

Cu toate ca afacerea cu autoutilitara s-a derulat extrem de dubios, Sanziana Staicu a efectuat plata fara sa tina cont, ca in acest caz s-au comis mai multe ilegalitati.

N-a facut decat sa-l secondeze pe ordonatorul de credite, adica pe primar, fara a conta daca se comite sau nu o ilegalitate.

Trei ani mai tarziu firma Temgrup SRL Tg-Jiu a efectuat la Rovinari o serie de lucrari la grupul scolar din oras, pentru amenajarea amfiteatrului si pentru aplicarea de lambriuri si pardoseli interioare. Ea a beneficiat de doua contracte cu primaria: unul de 21 de mii de euro si altul de 18 mii de euro, fara TVA. N-a fost de ajuns, asa ca, in cazul primului contract preturile unitare ale materialelor au fost majorate cu 10%. Ca urmare a acestui fapt Primaria Rovinari a platit nelegal catre Temgrup suma de 115 milioane de lei. De altfel, primaria a acceptat si a platit executarea de catre Temgrup a unor lucrari care nu au facut obiectul contractelor incheiate intre cele doua parti si astfel cateva sute de milioane de lei au luat calea contului societatii de constructii. Pe langa primarul, unul dinte vinovati pentru aceste ilegalitati este Sanziana Staicu, care a semnat ordinele de plata catre societate.

In luna aprilie 2003, SC Macofil SA Tg-Jiu, unitate care a facut de-a lungul anilor zeci de afaceri la Rovinari, a primit de la primarie peste 203 milioane de lei pentru efectuarea unor transporturi si livrari de marfa. In contabilitatea institutiei aceasta afacere nu a putut fi justificata cu acte, adica nimic nu dovedeste ca Macofil a prestat aceste servicii. In schimb a primit banii. Fara sa aiba in contabilitate bonuri de transport, ori avize de expeditie, Sanziana Staicu a efectuat plata. Ca si in alte cazuri, de altfel.

Mai multe date despre jaful la care a participat sotia consilierului Eugeniu Staicu, in cadrul Primariei Rovinari, dar si despre propriile afaceri, va vom oferi in numerele viitoare ale publicatiei noastre.

• Mihai Popescu

Trantorii de la Integrare Europeana

Zilele trecute am avut parte de o experienta pe care cu usurinta as putea s-o cataloghez drept traumatizanta. Interesat de o anumita informatie legata de un program european de finantare, m-am deplasat la sediul singurei institutii din judet care poate acorda consultanta in acest domeniu, Serviciul de Integrare Europeana din cadrul Prefecturii Gorj. Desi prin simpla sa denumire serviciul in cauza impune o prestanta aparte, marea majoritate a celor care activeaza acolo nu au idee ce-i cu ei prin acea institutie. Imaginea functionarului public lipsit de chef, care vine la serviciu ca in concediu, doar pentru a-si servi cafeaua la barul guvernului in teritoriu, numit popular si Prefectura, se potriveste perfect unor don’soare care activeaza in acest serviciu. In nesimtirea mea, am inceput sa bat la usile Serviciului de Integrare Europeana pentru a afla ceea ce ma interesa. In doua birouri nu am gasit pe nimeni. O mica parte dintre consilieri, cei competenti, erau plecati in diverse deplasari de serviciu. Ceilalti si celelalte erau la o sueta. Am continuat cu batutul la usi pana intr-un sfarsit cand o voce blonda de la Departamentul de Resurse Umane mi-a raspuns suav: “INTRAAA!!!” Deschid usa si … sOC! Doua toape isi asternusera masa ca la sapa pe unul din birourile europene, primul de la usa. Gagicile serveau o tocanita de cartofi la borcan cu rosii si castraveti. Prezenta mea nu le-a impiedicat insa sa-si vada in continuare de treaba. Totusi intr-un sfarsit, una dintre ele, in timp ce musca lasciv dintr-un castravete ma intreaba: “Ce doriti?!” Dau in balbaieli si incerc sa-i explic functionarei pofticioase ce ma intereseaza. Intr-o sclipire de competenta aceasta raspunde: “Nu stiu, nu va pot ajuta. Adresati-va colegilor”. Colegi care daca nu erau pe teren erau la tigari sau la masa, in definitiv era doar pauza de pranz de la ora 9.30 dimineata.

• Gorjeanul Barbu Anghelescu a fost batut de doi politisti in urma cu noua ani pentru ca: “s-a opus prelevarii mostrelor de sange necesare stabilirii alcoolemiei si a incercat sa fuga”, dupa ce a fost oprit de acestia cu ocazia unui control rutier.

• Anul trecut, in octombrie, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a apreciat ca lui Anghelescu i s-a incalcat dreptul de a nu fi supus unor tratamente degradante si a obligat statul roman sa-i plateasca 7000 de euro despagubiri.

• In acest caz ministrul Justitiei, Monica Macovei, ii solicita procurorului general al Romaniei sa dispuna anchetarea celor care l-au supus pe Anghelescu la tratamente degradante si a celor care au adoptat solutii de scoatere de sub urmarire penala a politistilor implicati.

Barbu Anghelescu, din Turcinesti, acum in varsta de 56 de ani, a fost arestat in urma cu noua ani pentru ultraj si refuzul de a se supune prelevarii de probe biologice.

La 15 aprilie 1996, Anghelescu a fost oprit in trafic de catre politistul Constantin Babaneata care dupa ce ca l-a injurat, l-a catalogat si drept “mort de beat”. Omul legii l-a prins pe barbat de gat cu propriu fular si l-a chemat pe colegul sau Constantin Zglobiu. Anghelescu a incercat sa scape, dar a fost dus de cei doi in arestul IJP Gorj, pe motiv ca: “ a refuzat sa prezinte permisul de conducere si sa se supuna un test de alcoolemie. Ca l-a lovit pe politistul Babaneata si l-a muscat de deget”.

A doua zi, Parchetul de pe langa Judecatoria Tg-Jiu a dispus inceperea urmaririi penale fata de Barbu Anghelescu pentru ultraj. Procurorul Vasile Popescu a scris in rechizitoriu ca el il lovise pe agentul de politie, aflat in exercitiul functiunii, provocandu-i leziuni care au necesitat 6-7 zile de ingrijiri medicale.(!?)

Dupa cum reiese insa, din hotararea CEDO, plutonierul Babaneata l-a agresat pe Anghelescu cauzandu-i leziuni care au necesitat 4-5 zile de ingrijiri medicale.

Pentru asa-zisa agresare a politistului, procurorul Popescu a dispus arestarea preventiva pentru o perioada de 30 de zile, insa dupa 10 zile, Anghelescu a fost eliberat pe cautiune.

Dupa doi ani in care procesul rezultat din acest incident s-a aflat pe rolul instantelor gorjene, Judecatoria Tg-Jiu si-a declinat competenta in favoarea Tribunalului Gorj, dupa alte opt luni, Anghelescu a fost condamnat la un an si jumatate inchisoare de catre judecatorul Romel Morega. Curtea de Apel Craiova a desfiintat aceasta hotarare si a trimis cauza spre rejudecare la Judecatorie. Patru ani s-a plimbat dosarul intre instantele gorjene, pana cand barbatul a cerut stramutarea cauzei.

La finele anului 2000, Judecatoria Pitesti il condamna pe Anghelescu la un an de inchisoare, iar Tribunalul Arges a mentinut sentinta Judecatoriei.

In octombrie 2001, Curtea de Apel Pitesti l-a achitat pe acesta, dupa declararea recursului. Instanta a constatat ca infractiunea de ultraj nu exista si a stabilit ca cei doi politisti au actionat abuziv si nu i se poate reprosa lui Barbu Anghelescu faptul ca a incercat sa fuga.

Procurorii militari i-au scos basma curata

In tot acest timp, barbatul din Turcinesti a incercat sa dovedeasca procurorilor militari ca el fusese cel agresat si nu politistii. Astfel, dupa un an de la incidentul din aprilie 1996, Parchetul Militar Craiova a dispus inceperea urmaririi penale impotriva politistului Babaneata dupa ce Anghelescu a depus plangere pentru purtare abuziva. Dupa numai sase luni, acelasi Parchet a dispus scoaterea de sub urmarire penala a lui Babaneata si neinceperea urmaririi penale fata de politistul Zglobiu.

Barbu Anghelescu impotriva Romaniei

Vazand ca in tara nu are nici o sansa, Barbu Anghelescu a actionat statul roman in judecata la CEDO si a solicitat daune de 1.000.000 de dolari.

Interviu realizat la Bumbesti-Jiu cu autoarea cartii “Omul fara frica”, Victoria Stolojeanu Munteanu, la aparitia romanului.

R.: De unde ideea cartii?

V.S.: Totdeauna am pornit de la premisa ca in secolul in care lumea incearca sa supravietuiasca razboaielor si decaderii umane, avem nevoie de personaje care sa ne salveze, prin exemplul lor pozitiv sau negativ.

Imboldul meu de a scrie pare atunci cand intalnesc o persoana care poate fi considerata un model. Din curiozitatea pe care mi-a starnit-o Dumitru Marin a aparut cartea “Omul fara frica”.

Personajul principal este un model pentru copiii si tinerii de astazi. Acesta strabate cu demnitate aproape 80 de ani de viata, facand, prin intermediu cartii, un bilant. Privatiunile vietii l-au ajutat sa-si formeze o conceptie de viata dura, dar sanatoasa, si sa inteleaga ca trebuie de mic sa-si aleaga o meserie, pentri a-si asigura existenta prin propria munca. “Din toate problemele mamei eu am invatat multe, trezindu-ma la realitate de mic. Fara sa-mi spuna nimeni stiam intotdeauna ce am de facut”, spune personajul. Mi-am dat seama ca in viata trebuie:” SA AM O MESERIE, O FAMILIE, O CASA”, este declaratia de credinta a personajului.

Pana la urma soarta a fost darnica cu Dumitru Marin, mama sa casatorindu-se cu Ivan Iordan, comunist ilegalist, devenit deputat in prima legislatura a MAN. “Eram ca cersetorul din «Print si cersetor» ajuns print. Ma ingrijea si pe mine cineva. Eu, copilul strazii…Oare copiii care au parinti constientizeaza ce fericiti sunt? Primeam primele invataturi din viata mea: sa stii ce faci in viata! Sa nu fii influentabil! Sa nu faci lucruri pe care nu le stapanesti! Mai intai sa verifici si apoi sa crezi! Sa nu te atasezi celor care nu au un sambure de ratiune! Sa lasi loc de buna ziua oriunde te-ai duce! Sa fii cinstit! Sa fii deschis cu oamenii, sa nu-i minti! Ai grija cu cine intri in hora prieteniei! E posibil sa ai neplaceri si sa intelegi prea tarziu ca trebuie sa te indepartezi de acel prieten pervers”.

Dumitru Marin lupta pentru ceea ce pretuieste in viata. El nu se lasa infrant. Este interesant de urmarit lupta pentru casa lui – lupta dusa cu institutiile care voiau sa-i curme dreptul de a avea o casa, visul din copilarie al personajului. Veti vedea, demonstrat cu documente, cum nici o institutie a statului, in anii in care poporul conducea totul, fiind vorba de comunism ca oranduire sociala, nu era interesata de rezolvarea problemelor unui cetatean: MAN, Consiliul de Stat, Radioteleviziunea Romana, etc.

R.: Cand se petrece actiunea?

S.V.: personajul parcurge trei oranduiri sociale si este reflectata in carte viata politica interna a perioadelor pe care le traverseaza dar si “geopolitica”, incepand cu perioada curbelor de sacrificiu din 1933, continuand cu drama personajului care se incheie odata cu bombardamentele anglo-americane (4 aprilie si 23 August 1944) asupra Romaniei, cu perioada in care Maresalul Ion Antonescu ii decazuse pe evrei din toate drepturile, - perioada de ilegalitate a PCR, actiuni ale ilegalistilor, instaurarea guvernului de larga concentrare Dr. Petru Groza.

Datorita situatiei in care se afla Romania, guvernul Tatarascu, prin oficialitatile Ministerului de Razboi ale tarii, a luat masurile pentru transferarea Pirotehniei Armatei din Bucuresti in zona strategica Valea Sadului, ce apartinea comunei Bumbesti-Jiu, Gorj. Acesta este un moment importanta in derularea actiunii, Dumitru Marin ajungand din Bucuresti in Bumbesti-Jiu, Gorj. Este prins in valtoarea evenimentelor vremii: participa la primul Congres de constituire a Confederatiei Generale a Sindicatelor unite din Romania care s-a tinut intre 15-30 ianuarie 1945 in Sala actuala a Parlamentului din Dealul mitropoliei, congres care a chemat sindicatele si intregul popor la reconstructia si constructia tarii, care era tot o ruina dupa razboi, este in primele randuri ale organizatorilor celulei PCR a Uzinei Sadu, alaturi de tatal sau, Ivan Iordan, participa la organizarea Consiliului Sportiv din U.M. Sadu, este alaturi de muncitorii din Uzina si taranii din Bumbesti care doreau sa termine cu productia de razboi dupa 9 mai 1945 (sedinta activului de partid din iunie 1945 a regionalei PCR Oltenia inspirata din Hotararea CC al PCR a hotarat trecerea la productia de pace. Ce insemna asta? Organizatia din Uzina a FUM sprijinea taranii, ajutandu-i prin trimiterea la sate de echipe pentru repararea uneltelor agricole.” Ajungeam in Cornesti, Lelesti, Ceauru, Curtisoara. Astfel in toate zilele libere, voluntar, muncitorii din Uzina, constienti au inteles alianta cu taranimea. Era important potentialul economic de care dispunea Uzina in acele vremuri.

La 22 August 1949 este prezent la inaugurarea noului traseu Bumbesti-Livezeni, inaugurare care are loc in prezenta lui Gheorghiu-Dej.

Personajul este cel ce da lamuriri si lui Nicolae Ceausescu la vizita acestuia in Uzina.

Cartea este o provocare pentru aflarea adevarurilor istorice ale acelor ani.

R.: Unde se petrece actiunea?

S.V.: Bucuresti 1926-1944, Bumbesti-Jiu dupa 1944, Tg-Jiu – 1958 doar ca spatiu de locuire al personajului.

R.: Cum ati defini cartea?

S.V.: Este o restituire a unei pagini de istorie a Bumbestiului. Am pornit de la cuvintele lui Brancusi: “Artistul trebuie sa umple goluri, nu sa sape prapastii in bietele suflete ale oamenilor si asa chinuite de griji si necazuri”. Este, totodata un indemn adresat noii generatii deoarece viitorul apartine tineretului. El este solutia, nu problema tarii noastre, asta daca contientizeaza a momentul potrivit care sunt valorile vietii, valori pe care personajul Dumitru Marin le-a practicat: meserie, familie, casa.

R.: Cartile Victoritei Stolojeanu-Munteanu au un sambure de romantism. “Omul fara frica”, il are?

S.V.: Cartea are romantismul ei. Redau cuvinte ale personajului:

“Toti copiii sunt curiosi de ce mama si tata dorm noaptea impreuna. Eu ce voi face in pat cu o femeie? Vei afla cand sangele va clocoti in tine si hormonii nu te vor mai lasa sa te joci. Se luptau in mine copilaria cu barbatia si, cum inapoi in timp, omul nu se mai poate intoarce, a invins a doua”, “tineretea isi cauta loc unde gaseste apropiere de intimitate, umbland dupa sentimentul dragostei”, “Analizand acum totul, pot spune ca am cautat permanent sa nu neglijez aceasta dorinta ce face parte din comportamentul fiintelor vii. Fara dragoste simteam ca sunt inexistent pe pamant. Este o obisnuinta de care nu te poti lasa, oricat de amara ar fi viata”. “Cunosc bine femeile, nu spun da, dar melancolia unei femei care sta langa un barbat este cea mai puternica insistenta cu care ea isi doreste dragostea: ochii aceia inlacrimati, lucitori ascund toata ferocitatea fiarei feminitatii ei dezlantuite”. “toate erau printesele mele. Toate printesele mi-au fost pe plac. Nu pot face comparatie. Sa-mi fie scuzat, in pat se manifesta diferit. In aceasta directie unele femei fac dragoste precum artistul pe scena si au de castigat”. “Cate fete, atatea despartiri si fiecare despartire cu durerea ei: greu imi reveneam, mai ales ca aceste prietenii lasau urme: ne cunosteau oamenii pe unde mergeam impreuna. Sufeream, ma calmam. Viata merge inainte cu sau fara voia noastra precum ziua si noaptea, una dupa alta. Astfel si in dragoste: nu e prima femeie a ta, astepti si vine alta. Vie si a ta. Nu e om fara pereche”. “Cand iesi dintr-o viata zbuciumata trebuie sa-ti mai faci si aripi si sa zbori”…,”fata Ioanei era catifelata, corpul frumos, parul ondulat lasat pe spate, pieptul plin”. “Placandu-mi mult, imi gaseam motive sa plec de la sindicat si zilnic mergeam in vizita prin atelierul unde lucra. Privirile ei ascunse mi-au dat de inteles ca apropierea noastra fizica era inevitabila. Am obtinut acest favor si am facut dragoste la cateva zile de cand ne-am cunoscut. Intalnirea dragostei a avut loc in locuinta sa din colonia muncitoreasca. Avea locuinta la mansarda unui apartament. A fost cea mai interesanta fata pe care am cunoscut-o: timida, fara sa spuna nici un cuvant. Am gustat din ea ca dintr-un fruct, cu pofta si mi-a placut. Soarta te conduce. Am uitat de alte fete”.

R.: “Omul fara frica” are un sfarsit?

V.S.: Da si nu. Da, pentru ca eroul deplange moartea sotiei, “Fericire trecuta/Ce nu se poate intoarce/, Chin al gandului meu,/Pentru ce, pierzandu-te/Nu am pierdut si amintirea?”

Nu, prin prezenta lui Catalin Marin, unul dintre tinerii cu care Romania se mandreste, nepotul personajului principal, care arata ca viata lui Dumitru Marin si inclusiv actiunea cartii sunt in derulare.

R.: Ce mai scrie V.S.?

V.S.: Legendele Gorjului. “Sunt oameni care sapa sa afle ceva nou. Eu sap sa aflu ceva vechi”, spunea Nichita. As vrea ca generatiile viitoare sa beneficieze de povestile si legendele pe care, fara preocuparea si pasiunea unora ca mine, bunicii nostri le-ar lasa nerostite. Am pierde astfel tezaure de suflet gorjenesc.

Astfel doresc actualizarea notiunii de legenda in sensul ca s-a pierdut termenul de fapta care sa merite sa ramana in legenda. De aceea trebuie sa intre in legenda tot ceea ce se vede. Restul sunt vorbe. Tinerii au nevoie de fapte.

Nu price judet din tara se poate mandri cu un patrimoniu cultural si spiritual de talia celui mostenit de la marele nostru Brancusi, de exponate muzeale de mare valoare istorica, de vestigii si descoperiri arheologice de prima marime, de eroi recunoscuti ca Tudor Vladimirescu, generalul Magheru sau Ecaterina Teodoroiu.

In timp ce voi munci la Legendele Gorjului “voi aduna material in vederea implinirii unui vis al meu mai vechi, acela de a dedica o carte Arethiei Tatarascu, faptura ce apare din galeria chipurilor feminine ale Gorjului si Olteniei dintre Ecaterina Teodoroiu, Catinca Samboteanu, Alexandrina Magheru, Elena Theodorini, Ana Balcescu-Culcer, Sabina Hasnas. Este femeia ce a plasat Gorjul in constiinta europeana.

Pana atunci va recomand cu caldura “Omul fara frica”. As dori ca mass-media sa profite, asa cum am facut si eu, de prezenta printre noi a personajului principal, Dumitru Marin, care, cu siguranta, mai are multe lamuriri de dat.

• A consemnat Elena Negrea

La Serviciul de Ambulanta,

Directorul serban a preferat un telefon mobil cadou in locul asigurarilor CASCO

Zeci de milioane pentru telefonia mobila

Unul dintre soferii Serviciului de Ambulanta Judetean Gorj (SAJ) va trebui sa plateasca din buzunar zeci de milioane de lei pentru pagubele produse in urma unui accident in care a fost implicat luni seara, 19 iulie. Cu toate ca riscul de accidente este foarte mare in cazul ambulantelor, pentru ca se lucreaza in barem de 15 minute - adica in acest timp o salvare trebuie sa ajunga in oricare colt al judetului cu ajutorul statiilor din teritoriu – SAJ, mai bine zis directorul Nicolae serban, a refuzat sa incheie asigurari Casco pentru masinile serviciului.

Pensionare abuziva

Insa, dr. serban este obisnuit sa faca afaceri in detrimentul institutiei pe care o conduce. In 1997, perioada in care Nicolae serban se afla la primul mandat in fruntea SAJ, a pensionat-o cu 10 luni mai devreme pe sora medicala Constantina Dochian, de la substatia Motru. Pensionarea s-a facut in baza unei cereri semnate in fals de catre Ion Ghinoiu, sef Resurse Umane. Pentru acest lucru s-a intocmit si un dosar penal pentru abuz in serviciu contra intereselor persoanelor. In acelasi timp, Constantina Dochian si-a castigat dreptatea in instanta. Curtea de Apel Craiova a considerat ca pensionarea a fost abuziva, iar SAJ a fost obligata sa plateasca sorei medicale despagubiri, reprezentand diferenta dintre pensia primita si salariu cuvenit in perioada 20.I.1997 – 17.III., ultima data fiind cea in care femeia ar fi iesit legal la pensie. Suma care trebuie platita Constantinei Dochian era, in 1998, de 2.453.800 de lei.

SC Tismana SA in pragul desfiintarii

Societatea de prestari servicii si gospodarire comunala din orasul Tismana, subordonata Consiliului Judetean Gorj, va ramane in scurt timp fara o parte din patrimoniu, dupa ce Administratia Finantelor Publice a scos la vanzare activele unitatii, din cauza neplatii taxelor si impozitelor catre stat.

Liviu Andrei bataus pe litoral

Inspectorul scolar general, Liviu Andrei, cel care a tinut lectii de moralitate tuturor dascalilor din judet, de cand a fost instalat in functie, a dat cu subsemnatul pe la instantele de judecata, pentru un scandal in vremea tineretii.

Tortionarii la bulau (tableta)

Mi-e scarba sa scriu di nou despre militieni. Chiar ma incearca un sentiment de greata cand ma gandesc la infractorii cu epoleti. Nu la cei care au furat, au santajat, si-au facut averi. De smenari e plin pamantul! Tortionarii sunt principala problema a Politiei Romane. Spun asta pentru ca orice cetatean poate face cunostinta cu pulanul. Oriunde te poti trezi cu un purtator de baston care-ti cere buletinul, fara ca el sa se fi legitimat in prealabil. Daca marai este posibil sa faci cunostinta cu limbajul de cazarma al purtatorului de epoleti. Daca ai tupeul sa il intrebi de ce vorbeste ca la ghena s-a terminat cu smecheria – Garcea devine agresiv.

  23.07.2005. 13:01

Comentarii

ION
23.02.2013. 20:12

La vanzarea unor locuinte de serviciu din administrarea MApN,sa dispus de catre UM vanzatoarea,printr-o adresa scrisa si inaintata OCPI GORJ,ca anumite spatii ale imobilelor sa nu faca obiectul inscrierii in CF,acestea sa fie spatii comune in indiviziune,perpetue si fortate.O unitate militara da in acest fel ordin unui inginer topograf sa incalce legea,ba mai mult indica ca la anumiti propietari sa se intabuleze,anumite prelungiri ale ap asta doar pe criterii de prietenie,ca de, domn mr.de la UM a fost coleg cu domn pensionar si daia.Dragi cititori,daca vreti sa vedeti ce n-ati mai vazut vreodata,veniti pe str.Calea Bucuresti nr 58,cum unii detinem locuinta,iar prin terasele din fata dormitoarelor se plimba toti vecinii ,ca asa le-a dat armata casa,de ne mai vazut si ne mai auzit asa ceva,nu ar fi fost o problema dar avem pe unii vecini care nu numai ca umbla despoiati pe aceasta terasa,mai vor sa ne puna si obloane in geamuri,ca de! e spatiu comun si fac ce vor pe el.Oare so gasi cineva care poate sa ne ajute sa iesim din toata bataia asta de joc?