Arhivă Scandal de Gorj - Numarul 47 - 17 - 23 februarie 2005

Evaziune fiscala in Tribunalul Gorj

Conducerea Tribunalului face lobby in favoarea firmelor din subteran

Legea 544/2001 reprezinta pentru cele trei firme de copiere si dactilografiere de la subsolul Tribunalului Gorj mediul perfect pentru dezvoltarea micilor afaceri. Practic, aproape toti cei care trec pe la arhiva de la subsolul institutiei apeleaza la serviciile acestora. Din nefericire insa, lucrurile devin grave atunci cand serviciile acestor firme sunt impuse petentului chiar de conducerea Tribunalului.

De la sublim la oribil

Construita in stil brancovenesc, in perioada interbelica, de marele om politic targujian Grigore Iunian, pe atunci ministrul Justitiei, casa a ramas pana in zilele noastre unul dintre cele mai frumoase edificii de pe teritoriul judetului Gorj. Dupa decesul omului politic, in 1939, familia Iunian a continuat sa locuiasca aici, pana in jurul anului 1947, inainte de inceperea nationalizarii, cand s-a retras la rudele pe care le avea in Paris. Din 25-26 august ti pana la plecarea in Franta, despre familia Iunian nu se mai aude nimic, o data cu “disparitia” acesteia incepand si seria ororilor ce aveau sa se petreaca in respectabila retedinta, sub conducerea comunittilor.

Comandamentul inchizitorilor

Astfel, din 1948 ti pana in jurul anului 1951, imobilul devine “comandamentul” de tortura al securitatii comuniste, fiind transformat intr-un centru al inchizitiei pentru intelectualii anticomunisti, taranii anticolhoznici si tineretul idealist. Intreaga resedinta a fost amenajata dupa nevoile securitatii, camerele fiind destinate anchetelor, iar demisolul transformat intr-o imensa sala de tortura, echipata cu lanturi ti chingi, asemenea salilor de supliciul din Evul Mediu. Motivul pentru care demisolul a fost special ales pentru a fi amenajat in acest fel l-a constituit grosimea zidurilor, tipetele detinutilor politici adusi aici pentru a fi torturati neputand fi auzite din afara. In alta ordine de idei, la demisolul casei Iunian nu existau celule pentru detinuti, acestia fiind adusi aici din alte locatii ale securitatii pentru a fi anchetati si schingiuiti.

Martori au ramas zidurile

Modalitatile de tortura folosite de inchizitorii comunisti, stau inca incrustate in groasele ziduri ale superbului edificiu. Desi de atunci cladirea a beneficiat de mai multe lucrari de reparatii si renovare, inelele si o parte din chingiurile folosite pentru torturarea “dusmanilor poporului” au ramas.

Era terorii s-a incheiat

Dupa aceasta perioada neagra, o data cu reimpartirea teritoriala ti administrativa a tarii, Casa “Iunian” devine sediul mai multor institutii, uitandu-se practic faptul ca beciurile cladirii au servit odinioara ca sali de tortura. Fostele sali ale ororii de la demisolul casei au fost transformate, in 1971, intr-un bufet destinat ziarittilor. Trebuie mentionat faptul ca la demisolul acestei cladiri, la inceputul anilor ‘70 avea sa debuteze celebrul rapsod popular Tudor Gheorghe.

Directorul economic al CJ Gorj fura legal

S.C. Crecompany S.A., societatea omului de afaceri Ion Cretoiu, a castigat in luna noiembrie 2000 o licitatie fictiva desfasurata in comuna Bumbesti Pitic pentru pietruirea drumului comunal ce leaga DN 67 de satul Carligei. Valoarea lucrarii – 963 de milioane de lei. Licitatia a fost facuta doar pentru avea o oarecare acoperire in acte, lucrarea fiind efectuata inca din luna iunie. Totul a fost facut “ ca la carte”. Primaria a anuntat public organizarea, in data de 30 octombrie, a selectiei de oferte pentru realizarea pietruirii. In mod hilar in anunt se specifica: “Caietul de sarcini se poate procura de la Serviciul Urbanism si Amenajarea Teritoriului din cadrul Consiliului Local”. Un circ ieftin pentru acoperirea unei magarii financiare.

Crecompany si lucrarile fara deviz

Fostul primar, actual viceprimar, Gheorghe Calugaru, contabila primariei, Ileana Daneci si casiera institutiei, Despina Costreie, au facut putina lumina cu privire la modul in care s-a desfasurat toata povestea. Calugaru a declarat ca in luna mai s-a prezentat la Consiliul Judetean Gorj unde a solicitat sa i se acorde fonduri pentru pietruirea celor 2,5 km ai drumului comunal dintre DN 67 si Carligei. I s-a promis, de catre o persoana la care nu i-a spus numele, ca in zilele urmatoare vor ajunge la Bumbesti Pitic cateva masini ale Agentiei Drumurilor Judetene, institutie subordonata consiliului si specializata in astfel de lucrari. Conform spuselor primarului, de lucrare s-a apucat, fara sa-l anunte, Crecompany, bineinteles trimisa de protectorii din consiliu. La rectificarea bugetara, facuta de catre Consiliul Judetean Gorj, ca ordonator de credite, Primaria Bumbesti Pitic a primit 600 de milioane de lei, despre care Calugaru spune ca: “Am facut o licitatie si am dat banii.” Fostul primar, ajuns la ora confesiunilor, a subliniat ca, in comuna pe care o conducea nu era prima data cand se intampla asa ceva: “Mentionez ca firma Crecompany a mai executat, in afara de aceasta lucrare, si alte lucrari care nu le-a trecut in deviz care constau in construire pod peste raul Galbenu si pietruirea unui drum national.”

Societatile doljene preferate de directorul Marin

Conducerea Complexului Termoenergetic Turceni este pe punctul de a fi debarcata. Considerentul politic din care se ia aceasta masura paleste insa in fata unor afaceri mai mult sau mai putin dubioase derulate cat timp in fruntea CT Turceni s-a aflat Constantin Marin. O serie de societati comerciale au castigat de-a lungul timpului zeci de miliarde de lei in urma afacerilor cu Complexul energetic de la Turceni, astfel incat au si fost catalogate ca firme agreate.

Peste sapte miliarde in contul fostului subprefect Vilceanu

La sfarsitul lunii septembrie anul trecut SC Trefo SRL Rosia Jiu a castigat licitatia pentru “vulcanizare covor asfaltic”. Valoarea serviciilor prestate depasind sapte miliarde de lei. SC Trefo are ca obiect de activitate fabricarea utilajelor pentru mine, cariere si constructii si apartine sotiei fostului subprefect PSD, Eugen Vilceanu. Aceeasi firma a derulat afaceri in domeniul reparatiilor de utilaje si benzi miniere si cu SNL Oltenia. Constantin Marin spune ca Trefo si Complexul Termoenergetic Turceni nu au derulat afaceri nici cat timp Eugen Vilceanu era subprefect al judetului si nici in prezent: “E un contract preluat de la SNLO si omul si-a facut treaba in continuare”, a precizat Marin.

si sindicalistii au smenul lor

Pentru a nu avea probleme cu sindicatele, Constantin Marin le-a creat liderilor acestora diverse facilitati. In cladirea Carierei Jilt Nord functioneaza de aproximativ un an un magazin care apartine liderului de sindicat Adrian Marciuc. Societatea care detine magazinul nu plateste nimic pentru ca functioneaza in cladirea carierei, costurile fiind suportate de aceasta. Acelasi Adrian Marciuc, impreuna cu Cornelius Garjoaba, lider de sindicat la Dragotesti si Vasile Geamanu, liderul de la Jilt Sud, detin SC SindJilt SRL, societate la care sunt angajati in special disponibilizati. Singurul sindicalist cu care nu s-a inteles Constantin Marin este Condescu. Directorul a fost anchetat de politisti dupa ce Condescu a depus o plangere impotriva lui.

Periodicul cultural “Columna” aparut in urma cu trei ani era la acea vreme o speranta pentru oamenii de cultura din Gorj ca in judetul nostru si intelectul poate fi delectat nu doar papilele gustative ale sutelor de participanti la nenumaratele festivaluri organizate in Tg-Jiu. Speranta a inceput sa piara nu peste mut timp datorita lipsei de fonduri, dar a fost revigorata de catre primarul Florin Circiumaru, care a promis ca se va implica pentru sustinerea financiara a revistei. Promisiunile s-au dovedit a fi desarte si “Columna” a incetat sa apara.

Pentru ca suntem de parere ca in judetul nostru autoritatile locale trebuie sa acorde o sansa culturii, publicam integral o scrisoare deschisa adresata, de criticul literar Gheorghe Grigurcu, celui care a spulberat visele intelectualilor din Gorj.

Scrisoare deschisa

domnului primar Florin Circiumaru

Domnule primar,

Cand, in toamna anului 2001, a vazut lumina tiparului primul numar al revistei “Columna”, evenimentul a fost salutat ca unul semnificativ al intregii tari, de catre cele mai importante ziare din Capitala (Romania libera, Adevarul, Cuvantul, Ziua, etc.,), precum si de majoritatea revistelor noastre de cultura, in frunte cu Romania literara. Adevarul literar si artistic titra o pagina intreaga inchinata Columnei cu sintagma “Miracolul de la Tg-Jiu”. Am incercat atunci, alaturi de colaboratorii mei, un sentiment de intensa bucurie deoarece se ivea pentru prima oara in Tg-Jiu un periodic cultural de raza nationala, comparabil cu cele din centre precum Bucuresti, Iasi, Cluj, Timisoara, Craiova. Acest fapt devenise cu putinta datorita autorilor care au binevoit a onora coloanele Columnei, in larga masura scriitori, critici, intelectuali dintre cei mai insemnati din tara ca si de peste hotare, din diverse generatii: Nicolae Manolescu, Ana Blandiana, Octavian Paler, G. Dimisianu, Alex. stefanescu, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Paul Goma, Barbu Cioculescu, Alexandru Lungu, Miron Kiropol, serban Foarta, Constantin Abaluta, Liviu Ioan Stoiciu, Al. Cistelecan, Alexandru Niculescu, Ion Pop, Ioan Moldovan, Gabriel Chifu, Pavel susara, Mihai Zamfir, Dan Stanca, Laszlo Alexandru, Ovidiu Pecican si altii. De asemenea au aparut in fiecare numar al revistei noastre si cei mai relevanti autori din Tg-Jiu. Ne-am propus o aparitie de patru numere pe an, dar din pacate n-am fost in stare a mentine acest ritm, ultimul numar al Columnei datand de la finele anului 2003. Scurt si cuprinzator vorbind: lipsa resurselor financiare ne-a sufocat. In acest context imi permit sa va reamintesc, domnule primar, promisiunile incurajatoare pe care mi le-ati facut in 2001, cu privire la sprijinul pe care-l veti acorda publicatiei noastre si mai cu seama imprejurarea ca in programul dumneavoastra electoral, tiparit anul trecut ati mentionat asigurarea aparitiei Columnei. Oare nu aveti obligatia morala de-a va respecta promisiunile?

E drept, poate actul de cultura nu va preocupa in mod deosebit (persista nu doar la Tg-Jiu mentalitatea specifica vechiului regim, potrivit careia cultura ar fi o anexa mai mult ori mai putin neglijabila a mecanismului “fortelor de productie” si al “relatiilor de productie”), dar aflu nu fara mirare ca, bunaoara, Doinei Gorjului i s-au alocat pentru anul in curs nu mai putin decat 10 (zece) miliarde de lei! Cu toata pretuirea ce-o aratam acestei formatii, va atrag atentia ca o revista precum “Columna”, cutez a zice fara falsa modestie, o realizare de prima mana pe acest meleag, nu e cu nimic mai prejos de institutia folclorica mentionata. si n-avem nevoie nici de un sfert, nici macar de zece la suta din bugetul de care beneficiaza “Doina Gorjului”: ne-am multumi cu o farama dintr-insul, cu cinci la suta. E mult si atata, domnule primar? Se pare ca sunteti un om ambitios, care aspira la manifestari constructive, dornic a lasa ceva pe urma sa. Sper ca va dati seama ca doar cu petrecerile cu lautari, cu meciurile de fotbal si cu Zilele berii (fie si in varianta innoita, ale verii!) nu veti ramane nici in Biblioteca, nici in Istorie! Dar mai intai de toate consider ca aveti datoria de onoare de a va respecta angajamentul luat, nu numai fata de redactia noastra, ci si fata de electorat. E oare nevoie sa va reamintesc ca, intrucat ati ocupat intre timp si locul politic al d-lui Nicolae Mischie, un atare angajament se rasfrange si asupra partidului pe care il intruchipati ca un demnitar de seama?

In cursul intregului an precedent v-au vizitat de multe, de foarte multe ori, doi reprezentanti ai revistei ce agoniza, domnii Viorel Garbaciu si Vasile Ponea, spre a va solicita ajutorul, de fapt implinirea promisiunilor categorice pe care ni le-ati facut. Le-ati repetat celor doi colegi promisiunile in chestiune, ba ati avut chiar aerul de-a accepta solutiile practice pe care vi le-au propus, dar n-ati facut nimic. Un an intreg, n-ati facut absolut nimic. Totul a ramas in stadiul simplelor vorbe. De nenumarate ori le-ati declarat “facem” si “dregem”, insa nu s-a facut si nu s-a dres nimic. Sa fie aceasta o forma de refuz ce n-are barbatia si demnitatea de a-si asuma expresia? Inca nadajduim ca nu e asa. Inca nadajduim ca sunteti in fond un om de cuvant, un om onest care, covarsit de alte treburi, nu si-a putut onora promisiunile, dar le va onora neintarziat. Intrucat s-au produs tergiversari consternante, s-au acumulat tensiuni apasatoare, iar vietile ca si energiile omenesti sunt fatalmente limitate, vom mai astepta o luna de la data publicarii prezentei scrisori deschise, dupa care vom trage o concluzie definitiva, in fata opiniei publice.

• Al dumneavoastra, Gheorghe Grigurcu

Dupa ce a construit case pentru trei sferturi din conducerea CNLO si jumatate din Consiliul Judetean Gorj, directorul economic al firmei de constructii a afaceristului Clement Mocanu si-a tras la randu-i o vila de stramutat, in noul cartier de lux din Targu Jiu. Otilia Semeniuc, mana dreapta a romano-americanului, a beneficiat din plin de bunavointa partenerilor din CNLO care au despagubit-o cu aproximativ un miliard si jumatate, desi pentru casa demolata, din satul stiucani, acesta a platit unei familii nevoiase numai 450 de milioane de lei. Lucrarile la casa directoarei au fost efectuate chiar de firma pentru care lucreaza, ARC Tg-Carbunesti.

Pana la finalizarea lucrarilor, Otilia imparte, frateste, acelasi imobil, cu Clement Mocanu.

Otilia Semenciuc, directorul economic al firmei ARC Targu Carbunesti, a devenit unul din stramutatii de lux. Aceasta a cumparat, in iulie 2002, o casa in satul stiucani, din comuna Slivilesti, de la Constantin si Elena Croitoru. Pentru casa formata din 2 camere, bucatarie, hol, pivnita si o polata, acoperite cu tigla, la care se adauga anexe gospodaresti si un teren de 1050 mp, tanara venita din Bucuresti a platit 450 milioane de lei. In mai putin de un an, tanara era stramutata din satul de la marginea judetului, incheind un contract cu fosta Companie Nationala a Lignitului Oltenia (CNLO), care, in schimbul casei de tara se obliga sa-i construiasca o alta locuinta, in cartierul Varsaturi, din municipiul Targu Jiu. In urma negocierilor cu reprezentantii EMC Motru, valoarea lucrarilor pe care unitatea miniera trebuia sa le suporte pentru noua locuinta erau de aproximativ 1.400.000.000 de lei. In urma unei selectii de oferte, pentru alegerea firmei care sa construiasca locuinta stramutatei, a fost desemnata castigatoare chiar SC ARC SA Targu Carbunesti. Valoarea lucrarilor s-a ridicat, in final, la 2,5 miliarde de lei, Otilia Semenciuc obligandu-se sa suporte diferenta. “In stiucani am cumparat casa. Familia avea nevoie de bani, avea doua case si in asta stateau copiii. Casa din Targu Jiu nu e terminata, s-a facut o mansarda in plus, ceea ce am suportat eu. Am vorbit cu toti actionarii, ca mie-mi place cum construim noi. si din cauza asta, nu puteam s-o fac cu cineva care nu-mi place cum construieste”, a spus Otilia Semenciuc. Desi sustine ca a achizitionat casa de la stiucani, pentru ca ii place “la tara” si cunostea zona, femeia a ramas dezamagita cand reporterii nostri i-au spus ca satul in care s-a aflat casa achizitionata este intr-o zona miniera defavorizata, inconjurata de excavatiile utilajelor ortacilor: “Mie imi place la tara, de-asta am si cumparat acolo…. E treaba lor… Poate nu am stiut eu”.

Casa de vacanta, locuita de condurecea firmei

In 2000, in calitate de administrator al SC ARC Targu Carbunesti, Clement Mocanu a achizitionat un teren in zona de sub munte, pe Valea Sohodolului, in comuna Runcu. Sprijinit de prietenul lui, pe atunci, Nicolae Mischie, acesta a cumparat un teren de 2.900 de mp, chiar din proprietatea Luciei Bicescu, matusa fostului baron, cu 150 de milioane de lei. Doi ani mai tarziu, in 2002, el a cumparat tot pe numele societatii pe care o administra, 2.000 mp de teren si o casa de vacanta. Terenul si casa, formata din cinci camere, bucatarie si mansarda, le-a achizitionat cu 20.000 de dolari. Imediat, a inceput sa ridice constructii, insa fara a detine vreo autorizatie in acest sens. Ulterior, a facut o deviere a Jalesului, chiar pe domeniul sau. Dupa izbucnirea scandalului legat de autodenuntul sau la PNA, prin care sustinea ca a construit case mai multor persoane din conducerea unor institutii, pentru a-i facilita obtinerea de lucrari in judet, Clement Mocanu pierde si “titlul” de administrator al firmei.

Hai ca pute (tableta)

M-am crucit saptamana trecuta dupa ce am citit in doua publicatii cele mai infecte “articole” din ultimii ani.

Un cotidian regional il descria pe seful politiei gorjene ca fiind cel mai tare din Oltenia. Articolul, evident comandat, cuprindea pe langa kilogramele de limbi, CV-ul, dar mai ales lupta lui Nicolescu cu grupurile de infractori gorjeni de cand acesta a descalecat la Tg-Jiu. Comisarul Nicolescu era comparat cu comisarul Catani, iar Tg-Jiul cu un camp de lupta unde hoardele cu sabii in mana decapitau in mijlocul strazii.

Tot acest circ ieftin are un singur scop: crearea unei imagini la MAI pentru ca Nicolescu sa nu fie schimbat din functie, mai ales ca au existat semnale in acest sens. Asta pentru ca este stiut faptul ca seful politiei gorjene este apropiatul unei gasti formate din membrii marcanti ai PSD Gorj, lideri de sindicat si oameni de afaceri.

Vorba unuia din cei pe spatele carora Nicolescu si-a facut imagine: “De cat un fraier venit de la Petrosani, mai bine sa vina un smecher de la Bucuresti”.

Al doilea material, la fel de balos ca si primul, il are ca “obiect” pe seful judetului Ion Calinoiu si lucrurile minunate pe care le poate face acesta.

Sa mor io, daca procurorii sunt interesati mai mult de mamaliga si gimnastica lui Calinoiu, decat de smenurile facute cu casa din Cartierul Primaverii!

Dar ce m-a pus de-a dreptul in cur a fost poza de pe “prima”, cu Calinoiu facand mamaliga cu aragazul stins si punga de faina nedesfacuta.

Imi vine sa le dau dreptate unor colegi de-ai mei de la publicatia virtuala “nebunii.ro” care spun cam asa:

“Presa o curva nespalata!

(A 4-a putoare in stat)

Oamenii din presa, presarii, sunt niste specimene umane, care chiar se cred supraoameni. Au trecut cateva ore pe la scoala si-au invatat ca ei sunt formatori de opinie, ca pot rasturna guverne, ca reprezinta opinia publica si alte asemenea smecherii, bune de spus fraierilor si chiar isi iau de multe ori rolul in serios.

Numai ca marea majoritate a celor ce scriu in Romania au uitat ca rolul lor este sa informeze CORECT pe toata opinia publica si apoi, daca mai e timp, sa o imbrobodeasca cu pareri personale.

De cele mai multe ori aceste pareri personale(ca cea de fata) sunt platite (nu e cazu’, dar, nu refuz un mizilic) de cei interesati sa propage acele idei.

Adevarul relativ, devine absolut cand nea Costica, beneficiarul de presa citeste despre cutare si cutare bazaconie scoasa de un presar.

De unde stii nea Costica ?
Pai, a scris in ziar...
Asta e piatra filozofala si ei presarii o stiu.
Si profita.
Mama lor de jegosi...
Iar tu, neam prost de Costica iei leapsa ori de cate ori cumperi un ziar, sau deschizi radioul, sau, mai rau te uiti la tembelizor.
Iti faci apoi o opinie si cu ea mori.
Nu-i pacat, mai nea Costica?
P.S.
De ce o curva?
C-o platesti sa-ti bagi...in ea.
De ce e a 4-a putoare in stat?
Ca mai sunt 3 care put.”

• Claudiu Matei

  17.02.2005. 12:17

Comentarii

Acest articol n-are nici un comentariu.