Arhivă Scandal de Gorj - Numarul 8 - 9 aprilie - 19 aprilie 2004

Dupa cazul tundrea,

Procurorul Diaconescu recidiveaza in incompetenta intr-un alt dosar de crima

“Scandal de Gorj” a relatat in numarul trecut, in exclusivitate, atragand atentia colegilor din judet si din tara, cazul cutremurator al “criminalului” Marcel tundrea, declarat nevinovat, dupa ce a executat 12 ani de puscarie. Dupa publicarea materialului si preluarea lui de catre majoritatea organelor mass-media, am fost convinsi ca acesta va fi pus in libertate inaintea Sfintelor Sarbatori de Paste.
Completul de judecata i-a prelungit insa agonia lui tundrea, cu cel putin doua saptamani de zile, ca si cand 12 ani nu au fost suficienti. Mai grav decat atat, este faptul ca procurorul criminalist, Ion Diaconescu, ar putea fi recidivist in condamnarea persoanelor nevinovate sau impotriva carora nu exista suficiente probe. Este cazul unei femei arestate dupa doi ani de la comiterea unei crime si in dosarul careia exista doar probe stiintifice, totusi cei 40 de martori audiati in caz declarand ca nu stiu nimic incriminator la adresa asa zisei criminale. Mai mult decat atat femeia a nascut in detentie si a facut o perioada puscarie alaturi de copilul sau.

La sfarsitul lunii august 2000, Sorin Calota, cunoscut ca facand parte din lumea interlopa a municipiului Tg-Jiu a fost ucis in timp ce dormea alaturi de consoarta sa Elena Rada. El a fost injughiat cu un cutit, sau cu o sabie, nimeni nu stie pentru ca politia nu a descoperit niciodata arma crimei. Mai mult decat atat in momentul in care s-a comis crima, procurorul criminalist Ion Diaconescu era plecat in concediu, iar cel care s-a deplasat la fata locului, abia a doua zi pe la orele 10.00, a fost actualul prim-procuror Gheorghe Roibu. A fost, a vazut si a plecat, lasand politia sa-si faca treaba fara sa fie asistata de un procuror specialist. Dupa cateva zile, a venit si Diaconescu si s-a apucat sa stranga probe. Avand in vedere tardivitatea actiunii nu s-au putut obtine nici un fel de dovezi care sa conduca la autor. Timp de doi ani, Elena Rada si fetitele sale au fost hartuite de organele de cercetare in speranta ca va ceda si va recunoaste crima. Ea a fost supusa si la testul poligraf de cateva ori insa fara nici un rezultat. Pana in mai 2002, politia a facut nenumarate descinderi in casa Elenei Rada in cautare de piste care sa o poata acuza, in final pe data de 23 mai ea a fost arestata pentru omor. Dovezile acuzarii nu se bazau pe nimic concret, ci doar pe probe criminalistice mai mult teoretice, asa zisele probe stiintifice referitoare printre altele la pozitia cadavrului, la forma picaturilor de sange. In momentul in care a fost arestata Elena Rada era insarcinata in patru luni. In acest caz Codul de Procedura Penala, art. 453, lit. b., prevede: “Executarea pedepsei inchisorii poate fi amanata cand o condamnata este gravida, sau are un copil mai mic de un an. In aceste cazuri, executarea pedepsei se amana pana la incetarea cauzei care a determinat amanarea”. Aceste prevederi nu s-au aplicat in cazul Elenei pe considerentul ca ea nu este condamnata definitiv.

Ea a fost incarcerata pana in luna a opta a sarcinii in Penitenciarul Tg-Jiu, dupa care a fost transferata la Jilava unde a si nascut. Copilul a facut o perioada puscarie impreuna cu mama sa, iar in prezent se afla probabil intr-un centru de plasament.

Nici pana in prezent Elena Rada nu este condamnata, surse oficiale declarand ca acest lucru se va intampla marti, 13 aprilie, cand se desfasoara un nou termen in proces, mai ales ca este periculos pentru cei care au instrumentat cazul ca ziaristii sa descopere prin salile de judecata un alt caz pe care nu au fost in stare sa-l instrumenteze cum trebuie. Vom reveni in numarul urmator al Scandal de Gorj cu amanunte despre acest caz.

• Neli Matei

Infernul de la periferia orasului

Prizonierii ghetoului

Pentru acei oropsiti ai sortii care isi duc traiul scotocind prin resturile menajere ale oamenilor de rand, groapa de gunoi de la periferia orasului reprezinta singura sursa a existentei lor. Aici, “pe groapa” oamenii si animalele sunt egale in drepturi si chiar se bat pentru o gramada de gunoaie, in lupta pentru existenta. Este greu de crezut ca dupa ce omenirea a trecut in mileniul trei, cineva inca mai poate trai de pe urma resturilor prin care scurma precum un animal, insa crunta realitate certifica acest lucru.

Lupta acerba pentru existenta a transformat oamenii si cainii in adevarati adversari, deoarece “pe groapa” regulile lumii civilizate nu se aplica. Adesea, pentru o cutie in care a mai ramas ceva margarina, o fiinta zdrenturoasa lupta cu toate fortele impotriva unei haite de caini, lihniti de foame. Suprematia pentru teritoriu este una din regulile care domina taramul gropii. Masinile care aduc resturile din oras sunt asteptate de oamenii gunoaielor, care se ingramadesc sa scormoneasca prin resturile proaspete. Unul dintre cei mai varstnici exploratori ai resturilor, Dumitru, cauta resturi de tigari , in gramada lasata de masina care deverseaza aici resturile de la fabrica de tigari. Intr-o punga murdara, bartanul de aproximativ 70 de ani, aduna tigarile rupte si golite pe jumatate. Intins pe movila fumeganda, batranul cauta prin tutunul amestecat cu praf, scoate cate o hartie, la care se uita sa vada daca are ceva tutun inauntru, dupa care o arunca in plasa: “Am un milion de lei pensia. Am copii, nepoti, din ce sa luam si mancare si haine? Astea imi ajung pentru o saptamana”, spune barbatul desfacand “bagajul” pe jumatate plin cu resturi de tigari.

Pe o alta gramada, la cateva sute de metri, un barbat cu un copil de sase ani, abia se zareau din norul de fum, inconjurati de zeci de caini ce se infruptau dintr-un hoit. Omul cauta ceva haine pentru familie si sticle pe care sa le vanda si sa ia ceva bani, cu care sa cumpere de-ale gurii, pentru sarbatori. Micutul, care se tinea ca o umbra dupa tatal lui, neintelegand gravitatea situatiei, isi facea de lucru, cautand jucarii rupte. Dintr-o plasa transparenta, se vedeau jumatati de obiecte colorate, pe care copilul le dosea cu grija, de teama sa nu-I fie luate. “Am avut somaj, dar de anul trecut nu mai am nici un venit. Nici nevasta-mea nu ia nici un ban. Au ramas alocatiile astora mici. Venim aici sa facem un ban, ca altundeva nu ne primeste nimeni. Sunt multi oameni care vin aici. Sa-I fi vazut asta iarna, cand dormeau prin cutii, acoperiti cu celofane”. In zare, o femeie incovoiata din cauza greutatii unui sac plin cu resturi, se indrepta grabita spre oras, unde o asteptau gurile pe care trebuie sa le hraneasca zilnic, cu munca de la groapa.

O persoana pe metrul patrat

Nu departe de groapa, la aproximativ doua sute de metri, se zareste o cocioaba facuta din bucati de boltari sparti, imbinati cu chirpici, acoperita cu tot felul de cartone si cu carpe la geamuri. Din departare pare nelocuita. La un moment dat, se zaresc doi copii care alearga printre zecile de maidanezi, ce nu par deranjati de prezenta micutilor. Murdari si zdrenturosi, ei se joaca de-a “prinselea”, alergand printre cainii care stau tolaniti la soare. Cel mai mic are doar o bluza, “achizitionata” tot de la groapa. In rest este dezbracat si negru pe corp de la fumul innecacios care vine dinspre mormanele de deseuri. Sora lor mai mare ii striga sa nu mai faca galagie si sa intre in casa, deoarece tatal lor doarme. Tanara are aproximativ 14 ani, insa nici ea nu stie cu exactitate deoarece nu are nici un fel de acte care sa-I certifice existenta. Foarte amabila, Larisa incepe sa povesteasca despre cum traiesc acolo. “Mergem pe groapa, si cautam dupa fier, cutii de bere si spray-uri si le topim. Mai adunam si cartoane, ca si de pe astea mai scoatem un ban. Hainele tot de acolo le luam. Asa traim noi… altceva ce sa facem?” Cei de la Serviciul de Protectie Sociala din cadrul primariei Tg-Jiu nu-I pot ajuta prea mult deoarece nu au nici un fel de acte. Cu toate acestea, odata pe luna, Larisa marturiseste ca familia ei primeste cate un pachet cu alimente de la Cantina de Ajutor Social. Fata mai povesteste cum, din cauza ca nu au bani, ea si fratii ei mananca doar odata pe zi, in general seara. si atunci daca au ce.

Constantin Mihutescu – un primar dedicat trup si suflet comunitatii pe care o conduce

Grupul scolar Industrial Baia de Fier este una dintre putinele scoli din judet, care vor beneficia de o sala de sport ultramoderna, in care cei peste 700 de elevi isi vor putea dezvolta aptitudinile sportive. La nivelul judetului, doar sase comune din cele 70 existente au intrat in programul national “Sali de sport”. Includerea comunei Baia de Fier in acest program a fost posibila datorita eforturilor depuse de primarul Constantin Mihutescu care, sustinut si ajutat de Consiliul Judetean Gorj si de reprezentantii partidului de guvernamant in Parlament, a facut toate demersurile necesare pentru ca elevii si tinerii din comuna, sa poata practica diverse sporturi in conditii optime. Terenul pe care se construieste sala de sport a fost achizitionat de la o persoana fizica, cumpararea acestuia nefiind posibila fara asigurarea fondurilor necesare de catre Consiliul Judetean. Lucrarea a fost demarata in forta, termenul limita de executare fiind 30 mai 2004. Constantin Mihutescu spune ca, datorita ritmului in care se lucreaza, este foarte posibil ca sala de sport sa fie gata inainte de termenul limita. Primarul a declarat ca face demersuri pentru ca, la inaugurare, sa participe Rica Raducanu cu o echipa de fotbal de juniori, care sa provoace la un meci incitant echipa de elevi din localitate, care de altfel a castigat anul trecut locul IV la o intrecere la nivel gimnazial, desfasurata la Targoviste. Sala de sport va fi pusa la dispozitie tuturor tinerilor care vor sa practice activitati sportive. Mihutescu spera ca astfel, cei care ar putea avea talente deosebite, sa poata fi descoperiti si instruiti asa cum trebuie in timp util.

Alimentare cu apa in toata comuna

Ultimii patru ani au adus pentru cetatenii comunei, prin eforturile autoritatilor locale, o serie de realizari care le inlesnesc enorm traiul. In Baia de Fier, in perioada 2000-2004, au fost executati 12 km de retea de alimentare cu apa. Important de retinut este faptul ca aceste lucrari au presupus o implicare financiara minima din bugetul local, deoarece au fost executate cu angajatii serviciului public din cadrul primariei si beneficiarii ajutorului minim garantat, economisindu-se astfel miliarde de lei. Cei care beneficiaza de Legea 416 sunt motivati sa-si faca, asa cum trebuie munca, pentru ca in comuna Baia de Fier, niciodata nu au fost intarzieri in ceea ce priveste plata retributiilor care li se cuvin. In viitorul apropiat, in lunile mai-iunie, se va definitiva distributia alimentarii cu apa in satul Baia de Fier. Satul Cernadie va beneficia si el de un program de investitii in acest sens. Realizarea alimentarii cu apa in zona este imperios necesara, deoarece satul este in proportie de 80% in panta, motiv pentru care panza freatica a coborat la o adancime foarte mare.

Soarta concetatenilor, importanta pentru primar

Grija primarului fata de concetatenii sai si angajatii institutiei pe care o conduce este permanenta. Constient de cheltuielile foarte mari pe care le implica orice sarbatoare, Constantin Mihutescu a hotarat ca, salariile celor din primarie, ale cadrelor didactice si banii pentru beneficiarii ajutorului minim garantat, sa fie acordate pe data de 8 aprilie, desi, in mod normal, acestia erau distribuiti pe data de 10.

Mereu alaturi de cei pe care-i pastoreste

si atunci cand este vorba de distractie, Constantin Mihutescu este alaturi de concetatenii sai. Anual, in a treia duminica din luna septembrie, Baia de Fier gazduieste Festivalul “Coboratul oilor de la munte” , un eveniment artistic, unic prin frumusete. Importanta festivalului este usor de dedus din numarul mare al formatiilor artistice de folclor participante, o zi pe an, acestea transformand centrul comunei intr-un spectacol mirific de culoare si muzica de calitate. Atrasi de pitorescul zonei si ineditul evenimentului, in fiecare an, numarul participantilor creste. Ziua de sarbatoare se incheie, de doi ani incoace, cu focuri de artificii care, avand in vedere spiritul econom al primarului, nu sunt platite din bugetul local, ci din sponsorizari.

La Vladimir,

Liberalii promoveaza un candidat care nu suporta adevarul

Candidatul liberal si paralelismul cu realitatea

Cu ceva timp in urma, in presa locala, Ioan Dumitru Vladimirescu incerca sa impresioneze electoratul cu o serie de asa zise realizari proprii pe care le-a infaptuit ca fiu al comunei la pastorirea careia vrea acum sa aspire pentru urmatorii patru ani. Printre altele liberalul din Vladimir sustine ca, de-a lungul timpului, in calitate de consilier judetean, consilier local si director al OJT si Comat, a contribuit, in anii ’70, la construirea magazinelor cooperativei de consum din satele Valea Desului si Vladimir. Adevarul este insa altul, existand o diferenta de cativa ani intre datele prezentate de el si cele reale. Magazinul din Valea Desului a fost construit de catre cetateni in perioada 1974-1975, pe un teren donat primariei de catre familia Lucica Popescu, iar initiatorul proiectului a fost invatatorul Aurel Berca. In ceea ce priveste celalalt magazin, cel din Vladimir, acesta a fost realizat prin contributia statului. Dumitru Vladimirescu este foarte mandru si de contributia sa la: “asfaltarea de-a lungul timpului a cate 500-1000 m pe an a drumului judetean, inclusiv finalizarea din anul 2000, cand s-au asfaltat peste 2 km”. Primarul Aurel Vladimirescu spune ca nici acest lucru nu este adevar, mai ales in privinta finalizarilor asfaltarii din anul 2000, care de fapt s-au facut in 2001 pe o portiune de 4 km de drum, din Lunca, la intrarea in Vladimir si pana la Casa Memoriala “Tudor Vladimirescu”, in nici un caz pe 2 km, lucru care ar fi fost stiut de liberal daca ar fi trudit alaturi de cei din primarie la realizarea acestui obiectiv.

Realizari de viitor primar – introducerea telefoniei la el acasa

O alta osana a candidatului PNL, adusa propriei persoane, se refera la suportarea din buzunarul personal a cheltuielilor pentru “prelungirea liniei telefonice in satul Vladimir, linie care a usurat in zilele noastre extinderea de astazi.” In aceasta chestiune exista totusi un sambure de adevar in sensul ca el a adus, in calitate de director al Comat-ului, cablul necesar instalarii, dar este vorba doar de doua posturi telefonice, la casa lui din Vladimir si a actualului primar, nu de cine stie ce retea care sa permita acum extinderea telefoniei in comuna. In plus, de anul trecut zona beneficiaza de centrala telefonica proprie, in urma eforturilor depuse de autoritatile locale si cu ajutorul Consiliului Judetean Gorj. Contravaloarea cablului necesar introducerii telefoniei la cele doua case Vladimirescu a fost suportata pe jumatate de catre fiecare familie.

Nevasta primarului nu-si pierde timpul cu ouale

Familia primarului Florin Circiumaru ia, anual, miel de prin vecinii de la Negomir, apreciind probabil calitatea marfii livrate si vechimea omului in domeniu: “Avem un vecin care se ocupa cu asa ceva. De la el luam miel, in fiecare an”.

Manta isi sacrifica un ou pentru opozitie

Fostul prefect de Gorj, Pantelimon Manta, actual lider al PD, nu se poate desprinde de plaiurile natale de la Novaci, nici macar de Pasti. Probabil pentru faptul ca Mischie i-a repetat atat de des ca este cioban, incat vrea sa-i demonstreze ca, macar intr-o singura privinta, nu s-a inselat in ceea ce-l priveste. Omul recunoaste ca tine cu tot dinadinsul sa respecte o traditie mostenita din tata in fiu, care cere ca novacenii sa se intreaca in ciocnitul oualor, pe un deal din apropierea localitatii. O sansa pentru Manta sa infranga opozitia, ar fi sa-l provoace pe Nastase la o astfel de intrecere. Nu se stie niciodata care ou este mai tare. “Mergem la biserica, dupa aia ne odihnim, apoi mergem pe un deal. Am o livada acolo unde stam sa ciocnim ouale. Nevasta-mea le incondeiaza. Le roseste, doar atat. Eu cred ca rosul este culoarea legata de ziua aceasta. S-ar putea sa fie si o preconceptie, dar am mosteni-o din parinti. Primul ou il ciocnim in familie, intre noi. Cu al doilea o sa dau dupa astia de la putere”, spune presedintele PD. O automutilare, tocmai in prag de sarbatori, nu ar fi indicata, nici macar pentru o “palitura” in opozitie.

Se cauta condimente pentru ouale din familia Mischie

Sanda Mischie nu este deloc pretentioasa, nici chiar in privinta oualor. Aceasta spune ca prefera ouale simple, care sunt la moda, de altfel, in Oltenia. Dar pentru o nota de inedit, foloseste abtibildurile cu care se joaca fetita: “Eu le rosesc, pur si simplu, sau mai pun abtibilduri de la fetita. Nu le incondeiez, ca nu am timp sa le fac asa cum arata la unii. Trebuie sa ai experienta pentru asa ceva. Mai foloseam frunze verzi, dar acum nu a aparut patrunjelul in gradina. Nu este o regula cu cine sa ciocnim primul ou. De obicei, cu cei care vin in vizita pe la noi”. Doamna Mischie spune ca prepara ea insasi mielul familiei, si asta numai de dragul de a-l savura: “Preparatele de miel mie imi plac si le fac cu placere. Ma gandesc la ziua in care il mananc”.

Primarul din Carbunesti detine mandrii moi

Cristian Toader Pasti, primarul orasului Targu-Carbunesti, se pare ca este un conservator prin excelenta si nu se poate obisnui prea usor cu elementele moderne. Sotii Pasti raman fideli metodelor clasice, in privinta carora au cazut de acord, iar doamna Pasti adora ouale fierte si ceva mai moi: “Este treaba exclusiv a sotiei. Le decoreaza cu tot felul de abtibilduri. De obicei, le face rosii. Toate celelalte culori sunt modernisme. Aici, mie mi se pare corect sa fie vopsite in rosu. Sotiei ii plac ouale fierte, mai moi”.

  09.04.2004. 10:06

Comentarii

sile
23.06.2012. 18:31

Oare cine mai detine fabrica de tigari Tg jiu,cum de nu a cumparato marele om de afaceri Nicu Sarcina,sau e tinuta pentru vreun nepot al cuiva.