Acesta a inmatriculat un autoturism Mercedes cu toate ca seria de pe caroseria acestuia nu era similara cu cea din actele masinii.

Dupa ce in urma cu doua saptamani, procurorii gorjeni au trimis in judecata o retea de traficanti de masini, in urma cu cateva zile acestia au demarat o noua ancheta in ceea ce-l priveste pe politistul Baltoi.

Noua ancheta, efectuata de catre procurorii DIICOA, vizeaza inmatricularea Mercedes-ului pe numele unui interpus al lui Ion Evulescu, individ care este un cunoscut traficant de droguri. El a fost arestat in 2001, pentru trafic de droguri, si condamnat la numai doi ani de inchisoare, deoarece a colaborat cu organele de ancheta in dosarul Sintofarm.

Evulescu detinea autoturismul Mercedes, dar acesta nu putea fi inmatriculat in Romania, pentru ca nu indeplinea conditiile impuse de U.E.

Prin intermediul unei persoane din anturajul sau, Evulescu a cumparat un autoturism asemanator din Drobeta Turnu-Severin, pe care l-a radiat la Sibiu. Autoturismul deja detinut a fost inmatriculat cu actele celui cumparat. Evulescu a fost ajutat la aceasta operatiune de agentul Mircea Baltoi. Acesta a intocmit documentatia pe numele unui individ trimis la inaintare de catre Evulescu, fara a verifica daca seriile inscrise in acte corespund cu cele ale masinii.

Ca sa scape de masina “smenuita” apropiatii lui Evulescu au incercat sa o vanda in zona de vest a tarii. Politistii din Timis au intrat pe fir si au demarat cercetarile in acest caz, dupa care dosarul a fost trimis la IJP Gorj.

Dupa ce a fost condamnat la plata unei amenzi administrative, in primul caz, politistul Baltoi a intrat in concediu sa astepte masura disciplinara pe care o vor lua superiorii sai. Avand in vedere demararea celui de-al doilea dosar, aceasta ar putea fi foarte drastica.

Investigatiile in aceasta afacere vizau tranzactiile necurate cu anhidrida acetica si au fost demarate la inceputul anului 1999 de catre Serviciul Roman de Informatii.

Monitorizarea traficantilor de substante cu ajutorul carora se prepara drogurile, a scos la iveala traseul marfii, dar mai ales reteaua romana.

Opt tone de anhidrida acetica a obtinut Evulescu la vremea respectiva prin doua firme gorjene: Interfarm si Paradis. Administratorii celor doua societati au devenit intermediari intre societatea lui Evulescu, Comnicol Oradea, alta din Timis si, bineinteles, Sintofarm.

Anul trecut Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a redeschis acest dosar, iar o parte din cei implicati in aceasta afacere au fost deja audiati.

In total 44 de tone de anhidrida au incaput pe mana unor kurzi, in Turcia, dupa ce au disparut de la Sintofarm, fara sa fi fost consumate in procesul de productie al medicamentelor.

Evulescu a fost arestat pe 29 iunie 2001, la Constanta, cand a fost prins cu o cantitate semnificativa de canabis si a executat doi ani de puscarie.

Conform unui raport al serviciilor secrete romane, Ion Evulescu este cunoscut ca fiind un infractor cu grad de periculozitate ridicat. Acesta s-a repatriat din Austalia la inceputul anilor ’90, iar la numai un an a infiintat firma GE Company SRL. In 1993 a fost arestat in Austria, impreuna cu alte trei persoane pentru trafic de cocaina.

Cu un mandat de aproape cinci ani, Gosa s-a imbuibat fara scrupule din banii sindicalistilor chiar si in timp ce acestia isi amanetau, sau vindeau tot din casa pentru a mai supravietui cu familia macar cateva zile.

In actele contabile ale sindicatului reprezentat pana nu demult de catre Gosa se regasesc zeci de facturi, majoritatea false, conform carora liderul de sindicat a cumparat cantitati impresionante de cafea, tigari, suc, sampanie, etc.

Inca din 2000, Gosa isi dezvoltase o adevarata pasiune pentru bauturile alcoolice.

In jumatatea lunii august cumpara 100 de sticle de bere, 12 sticle de vin, tot atatea sticle de apa minerala, suc si cateva pungi de cafea. Totul a costat peste doua milioane de lei, destul de mult la vremea aceea.

In acelasi an, cu doua zile inainte de Craciun el a achizitionat cinci sticle de Tamaioasa de Cotnari, doua sticle de votca si cinci sticle de suc. Este greu de crezut ca marfa respectiva a fost folosita de Gosa pentru a invita la o agapa pe cotizantii sindicatului pe care-l conducea.

Odata cu trecerea anilor valoarea cumparaturilor a devenit din ce in ce mai mare si au inceput sa apara facturile false. Unde s-au dus zecile de milioane de lei pe care Gosa a incercat sa-i justifice cumparand si completand facturi luate de la cei care le vindeau ilegal pe marginea strazii, pot afla cu siguranta organele de cercetare penala.

In 2001, luna mai, Sindicatul Liber IUM Rogojelu, condus de Vasile Gosa cumpara 114 sticle de apa minerala de 0,5 l, 114 sticle de Fanta, 84 de sticle de Coca Cola, 10 pachete de Kent si 30 de pungi de cafea. O luna mai tarziu cumpara cam aceeasi marfa, dar in cantitati mai mari, ajungandu-se doar in privinta bauturilor racoritoare la 324 de sticle, iar tigarile au fost suplimentate cu inca 20 de pachete. Dupa cateva zile sindicatul a mai cumparat 230 de sticle de suc si apa minerala.

Fiind vorba de cantitati care fi putut alimenta fara probleme un magazin este greu de crezut ca acestea au fost intr-adevar cumparate, chiar daca unitatile, pe numele carora figureaza chitantele si facturile, exista.

Totalul facturile pe anul 2002 pe care le detinem insumeaza aproape 43 de milioane de lei.

In 2003 situatia devine si mai dureroasa. Valoarea facturilor creste proportional cu rapacitatea liderului de sindicat. Peste 68 de milioane de lei din banii sindicatului sunt justificati in cinci facturi, conform carora Gosa a cumparat sute de sticle de apa minerala si suc, 150 de pungi si cutii de cafea, sticle de sampanie, etc.

In 2004, an electoral si de miscari sindicale in cadrul Urex, Vasile Gosa nu s-a potolit. In perioada in care cei pe care ii reprezenta faceau greva in fata uzinei, isi cereau drepturile si rabdau de foame, Gosa “cumpara” din banii lor pachete de Kent, zeci de pungi de cafea Elita, Iacobs, sau Amigo, deja obisnuitul suc si apa minerala, sau zeci de pungi de sticsuri. Muncitorii insa nu-si primisera salariile din luna ianuarie, iar pe liderul lor il vedeau alaturi de ei la greve doar cand apareau autoritatile, in rest statea in incinta uzinei “cautand solutii pentru deblocarea conflictului de munca, prin solutionarea cererilor oamenilor”. Asta conform propriilor declaratii, in realitate avea treaba cu completarea facturilor false, pentru a mai baga ceva bani in propriul buzunar.

Plimbareala pe la Urex, a ministrului controlului, Ionel Blanculescu, a mai adus ceva cheltuieli din contul sindicatului.

In apropierea ultimei vizite a lui Blanculescu, in noiembrie 2004, sindicatul a cheltuit 44 de milioane de lei. Au fost achizitionate, bineinteles de la o firma care nu exista, 150 de sticle de sampanie, 50 de sticle de apa minerala, 100 de sticle de suc, cafea.

sampania intr-adevar s-a consumat la Urex. In scopuri pur electorale, Blanculescu a venit la Rovinari sa sarbatoreasca alaturi de muncitori preluarea societatii de catre stat. Salariatii au primit cate un pahar de sampanie pentru a inchina cu ministru. La vremea aceea lor li s-a spus ca bautura a fost platita de catre musafir. Lucru posibil si speculat cu succes de catre liderul de sindicat.

Deocamdata ramane insa o certitudine – cel putin 78 de milioane de lei s-au dus in 2004 pe apa sambetei din banii sindicatului. si lucrurile nu s-au oprit aici…

Mandatul lui Vasile Gosa ca presedinte al SL IUM Rogojelu a expirat in decembrie 2004, dar a facut tot posibilul sa ramana in functie pentru a putea pune umarul la preluarea patrimoniului de catre UMR. Intre timp s-au intamplat o serie de chestii dubioase pentru o societate intrata in reorganizare judiciara: s-au facut 115 angajari pentru o perioada determinata si promovari ale personalului Tesa.

Vasile Gosa a fost debarcat de la conducerea sindicatului, insa a devenit fondator al UMR SA, alaturi de Aurel Maceseanu, Mihail Apostoleanu, Romulus Craciun, Tudor Negoita, Vasile Mischie, Tudor Stanciu si Bacescu Petre.

Gratie lichidatorului judiciar SC Siomax si implicit a patroanei acestuia, Mariana Somnea, marea majoritate a activelor Urex au fost preluate de catre UMR si se afla si acum in administrarea acesteia. Chiria lunara pe care Gosa, impreuna cu fosta conducere a Urex o platesc acum in calitate de patroni ai UMR este de 500 de milioane de lei lunar. Un pret mult prea mic in comparatie cu miliardele pe care inca le mai produce Urex.

Alin Nicolescu a considerat ca ziaristul nu l-a insultat si nici nu l-a calomniat pe politistul ce bea cot la cot cu recidivistii din Tg-Jiu, dupa care se iau la bataie, dar tot magistratul a gasit de cuviinta ca acesta merita despagubiri morale de mai multe milioane de lei.

Judecatorul a fost de parere ca faptele n-au existat, dar Vasile merita totusi banii, probabil pentru ca lipseste cu zilele de la serviciu pentru a fi prezent in fata completelor de judecata. El a devenit un obisnuit al casei, avand mai multe procese pe rol, lucru care naste intrebarea daca acest purtator de uniforma mai este la curent cu problemele de la serviciu, atata timp cat nu prea da pe la birou.

Nici politia si nici Parchetul n-au confirmat pana acum demararea unei anchete, insa persoane autorizate au confirmat ca exista plangeri cum ca presedintele Coiculescu ar fi primit bani si bunuri pentru acordarea unor alte grade persoanelor cu handicap, in scopul majorarii cuantumului ajutoarelor acordate.

Astfel, in Gorj, numarul persoanelor care beneficiaza de ajutoare pentru handicap a depasit 12 mii.

• La o primarie din Gorj ruda apropiata a unui politician de frunte isi face de cap. Cucoana anuleaza titluri de proprietate ale oamenilor cu ajutorul unor judecatori direct interesati de pamanturile respective.

Primarul comunei tace ca porcu-n vrej, ca doar e pus in functie de maharul de la judet, iar fiica cucoanei, adica nepoata politicianului, are ceva legaturi cu justitia. Nu ratati numarul viitor al “Scandal”.

• Un primar de comuna a ajuns sa dea cu subsemnatul in fata procurorilor pentru vanzarea unui teren din domeniul public al comunei, primarul a trecut terenul din patrimoniul public in patrimoniul privat al primariei si i l-a vandut unui potent om de afaceri din Tg-Jiu care carciumareste prin zona. Tot in numarul viitor.

• si tot la o primarie, reprezentantul unei Directii de la nivelul Prefecturii Gorj ar fi impartit ceva ajutoare mortilor din comuna. Nu ca le-ar fi dat ceva de pomana, ci i-a trecut pe niste tabele si a incasat sume frumusele de pe urma acestora.

Primarul nu stie nimic, insa avea oarece banuieli! Cititi numarul viitor al “Scandal de Gorj”.

In rest, magistratul nu se poate mandri cu mai nimic. Ba da, cu faptul ca este finul presedintelui Tribunalului, Gheorghe Miruta.

De ceva vreme judecatorul a lucrat la un dosar in care un ziarist al publicatiei “Scandal” era acuzat ca l-a insultat si calomniat pe batausul Vasile. Scuze, pe agentul principal Nicolae Vasile. Magistratul a constatat, dupa aproape un an de judecata, ca jurnalistul nu se face vinovat de comiterea infractiunilor, insa il obliga pe acesta sa plateasca 15 milioane de lei daune morale.

Logic este ca daca nu ai comis infractiunea si judecatorul constata acest lucru nu trebuie sa platesti daune morale. In acest caz logica finului Alin s-a pierdut pe drumul dintre biroul sau si cel al nasului cu care cred ca s-a consultat inainte de pronuntarea verdictului. Nasul este suparat rau pe “Scandal” dupa ce chiar redactorul anchetat de fin a publicat despre el mai multe informatii reale, dar care nu-i fac onoare.

Oricum, un lucru e cert: finul Alin vrea sa iese din anonimat prin condamnarea absurda a ziaristilor. si va iesi! Vreau sa spun ca odata si odata va putea aparea prin ziare sau “pe sticla” din postura de justitiar. Numai sa nu imbatraneasca pana atunci! Dar cum isi da cu stangu-n dreptul cand e vorba de aplicarea legii, mai e cale lunga pana sa ajunga recunoscut.

Pana atunci finul Alin trebuie sa se multumeasca cu statutul de ilustru necunoscut. Referitor la repararea onoarea “domnului” militian, trebuie mai intai sa i-o reperam, vorba lui Caragiale.