ADRIAN NĂSTASE, LA ZIUA ÎNTOARCERII „NEPOTULUI RISIPITOR”!

Prof. Vasile Gogonea
redactie @ scandaldegorj.ro

În preziua Duminicii „Întoarcerii Fiului Risipitor”, Adrian Nastase a revenit la conducerea social-democraţilor, după ce a câştigat votul pentru preşedinţia Consiliului Naţional al PSD, cu 418 voturi, în vreme ce contracandidatul Dan Mircea Popescu a obţinut doar 202 voturi, iar după victorie, în prima sa declaraţie pe teme politice şi de partid, în care i-a îndemnat pe colegii săi să nu le mai fie frică de umbra lui Traian Băsescu, a precizat că nu doreşte, prin revenirea în primele rânduri, să se răzbune pe cineva, să blocheze modernizarea formaţiunii sau să capete protecţie împotriva DNA, fiind în repetate rânduri aplaudat la scenă deschisă de către majoritatea participanţilor de la Palatul Parlamentului.

La aproape trei ani de la “uzurparea” de la şefia Camerei Deputaţilor şi a PSD-ului, după o penitenţă de doi ani de la scandalul „Mătuşa Tamara”,după naveta pe culoarele DNA-ului şi după ce “prietenul” Mircea, alias “Prostănacul”, îi pregătise fostului premier „jobul” de scriitor într-un „colectiv de redactare a ofertei politice” şi de „monitorizare” a Guvernului liberal, delegaţii pesedişti au decis cu o majoritate covârşitoare, că sunt de acord cu revenirea lui Adrian Năstase într-o funcţie de decizie în partid. De altfel, în ultima vreme, în declaraţiile sale, Năstase aprecia că în perioada următoare partidul va trebui să se concentreze pe o strategie de raportare la electoratul din 2008-2009, electoratul român din Uniunea Europeană, să vadă din nou cu foarte multă atenţie ceea ce trebuie actualizat în statutul său, acela de partid cu expertiză, partid care are oameni competenţi, partid care găseşte soluţii la probleme, tocmai pentru a-şi consolida identitatea politică! Pentru aceasta, PSD-ul va trebui să dea un semnal de deschidere, nu de închidere, mai ales pentru membrii săi, dintre care unii au fost marginalizaţi în ultima perioadă, dovedind o receptivitate sporită chiar faţă de anumite structuri politice şi sociale care au fost ignorate “cu o anumită aroganţă”, dar mai întâi, PSD are nevoie să strângă rândurile, nu să “trimită pe bănci de rezervă colegi”, pentru că numai astfel partidul poate să-şi reasume discursul social care l-a consolidat drept primul partid de pe scena politică, în acest fel şi să-şi consolideze statutul de opoziţie, pentru a realiza un pol de stânga puternic şi reprezentativ, drept contraofensivă pentru concentrarea dreptei.

Personal, cred că nu trebuie comentat cu obstinaţie evenimentul ca atare, încântător prin derularea sa, pentru că a fost “o întâmplare” care a avut de toate, cum se spune, sare şi piper, aluzii, înţepături, pupături şi jocuri de culise, iar cei care au lipsit pentru a pregăti nunţi sau botezuri în teritoriu, au avut ce regreta din fastul electoral de la Consiliul Naţional, mai ales că în viziunea ilustrului Geoană, afirmarea în PSD “e ca bancul cu sexul”, un fel de…care pe care, sau, care e deasupra, musai să aibă şi unul dedesupt! Poate, pentru unii, ca un fel de risipă de efuziune, risipă de aplauze, risipă de invective, risipă de entuziasm festivist, pentru că aşa dă bine la presă, fără să realizeze înşişi protagoniştii momentului, nu înţeleg că risipa atrage singurătatea, o durere îngrozitoare a spiritului omenesc, acea singurătate care presupune coşmarul înspăimântător al zbuciumării, ca într-o cascadă a Niagarei valurilor ucigătoare, mai ales când risipa este dincolo de bine şi de rău, iar noi muritorii şi votanţii vom realiza că pilda Fiului risipitor este, de fapt, pilda Tatălui risipitor, când pilda nepotului Tamarei este departe de a însemna smerenia fiului care s-a întors acasă, doar pentru că Tatăl politic face risipă de daruri şi pentru că Tătuca Iliescu n-a uitat că Geoană a spus cândva în campanie, la Botoşani, că PSD s-a reformat, mai puţin Ion Iliescu!

Ca un adversar nedeclarat al moţiunii, Ion Iliescu a luat iniţiativa şi le-a propus delegaţilor să voteze ca partidul să-şi ia o perioadă „de reflecţie”, o perioadă de graţie şi de savurare a schimbării de la vârf, de două-trei săptămâni, în care să întoarcă pe toate feţele costurile şi beneficiile unui astfel de gest politic, dar în mod practic, acesta a fost semnalul că moţiunea visată de Geoană a fost îngropată, semn că autoritatea lui în partid este în cădere liberă, pentru ca în final să i se pregătească mult aşteptata şi fireasca debarcare de la timona social-democraţilor. Probabil că Geoană a aflat că în PSD creşte amploarea valului “tsunami” care să-l măture, că la consiliu curentul antimoţiune era semnificativ, de vreme ce nici măcar n-a mai supus la vot acest subiect, iar în rezoluţia votată de către delegaţi, nu a existat o întrebare specifică referitoare la oportunitatea depunerii unei moţiuni. Nici măcar copiii de la grădiniţă nu pot nega faptul că problemele din PSD sunt gestionate cu abilitate de către d-l Ion Iliescu, preşedintele fondator al partidului, cel care consideră că „se poate negocia” o colaborare la guvernare PSD-PNL, până la alegerile pentru parlamentarele naţionale, deoarece nu poate fi respinsă ipoteza guvernării, dar depinde de ofertă(sic!!), deoarece pesediştii pot guverna cu PNL, să-i susţină în Parlament, dar domnia sa marşează pe ideea susţinerii parlamentare în baza unui protocol scris.

Se pare că în pofida unor declaraţii de unitate şi solidaritate politică, în acest moment, PSD este rupt în două: există o grupare care a negociat cu PD-L şi doreşte o apropiere de Traian Băsescu, vicepreşedinţii Liviu Dragnea, Dan Nica sau Constantin Niţă, din care nu poate lipsi sărbătoritul Ioan Rus şi Grupul de la Cluj, dar tot mai puternică se dovedeşte gruparea care devine de la o zi la alta prima linie a partidului, formată din „perdanţii Congreselor” (Ion Iliescu, Adrian Năstase, Sorin Oprescu, Miron Mitrea), dar şi din grosul deputaţilor, în frunte cu Viorel Hrebenciuc, alias cuscrul nedeclarat şi zâmbitor al prezidentului, care consideră că o colaborare cu Băsescu ar fi fatală pentru PSD, iar singura soluţie viabilă este colaborarea cu PNL! Chiar dacă declaraţiile oficiale şi de faţadă par să contrazică această aserţiune, cred că lupta pentru putere se va accentua la vârful PSD-ului, că alegerea lui Năstase aduce un plus de vigoare aripii tradiţionale, că suspiciunile de corupţie asupra fostului premier se vor accentua, că disputele sale cu Băsescu vor antrena tot mai mult fostul partid de guvernământ, iar după alegerile locale, chiar dacă rezultatul va fi bun, înlăturarea lui Mircea Geoană va fi doar o simplă formalitate, urmând ca abia după aceea să vorbim de un PSD mai receptiv la ideea de modernitate şi la pretenţiile unei formaţiuni politice demne de apartenenţa la eşichierul stângii europene! Iar dacă schimbarea vine de la centru, cred că şi la nivelul unor filiale judeţene, inclusiv la noi, în Gorj, trebuie să se manifeste opţiunea pentru lideri charismatici, cu mare audienţă la public şi la electorat, pentru că a fi om politic înseamnă mai mult decât a fi un administrator de primărie sau un simpatizant al echipei de fotbal!

Ca un om care a citit multe lucrări de politică şi de politologie, mă gândesc la ideile lui Anthony Giddens, cel care a fost prezent în România, la invitaţia departamentului de educaţie al PSD, pentru a ţine o conferinţă despre aplicabilitatea modelului social-european în România. El aprecia că o componentă majoră a mesajului unui partid de centru-stânga ar trebui să fie aceea că avem o societate care trebuie să fie competitivă în piaţa globală şi în acelaşi timp să dezvolte solidaritate şi incluziune socială, iar dacă cineva încearcă să dezvolte o societate făcând doar unul dintre aceste lucruri, atunci dăunează serios ţării în cauză, deoarece trebuie căutat un echilibru între aceste două aspecte, echilibru care poate fi atins prin politici progresive, şi nu prin încăpăţânarea de a ţine la anumite politici, nici prin apărarea grupurilor de interese existente.

În opinia mea, ca un simpatizant al PSD-ului şi ca un promotor al ideilor de stânga, un lider social-democrat trebuie să fie pregătit să lupte cu grupurile de interese, când e necesar, iar d-l Năstase, orice s-ar spune, nu este omul capabil să realizeze acest obiectiv, în ciuda declaraţiilor sale de bune intenţii şi a experienţei traumatizante din ultimii ani! Vom trăi şi vom vedea, prin zestrea de voturi a PSD-ului de la alegerile locale, dacă revenirea lui Adrian Năstase înseamnă mai mult decât întoarcerea “nepotului risipitor” al mătuşii Tamara!

  01.03.2008. 02:58

Comentarii

Acest articol n-are nici un comentariu.