AZI, PORNOGRAFIA INFANTILĂ SAU “EDUCAŢIA” LA PALIMPSEST?

Cred că sunteţi de acord că orice intenţie de a dezbate o asemenea temă presupune o atenţie sporită şi o predilecţie a explicaţiei către acele aspecte care siderează de multe ori opinia publică, prin explozia acestei plăgi a tentaţiei de a marginaliza însăşi tabla valorilor morale care definesc un segment al populaţiei sau o anumită structură a societăţii, dacă nu, chiar toate palierele ansamblului social!

Vă propun, stimaţi cititori, să pornim de la “educaţia” cu pricina, palimpsestul fiind un pergament pe care s-a scris cândva o întâmplare din istoria umanităţii, dar de pe care a fost ştearsă, răzuită scrierea iniţială, pentru ca materialul respectiv să fie utilizat din nou, pentru a consemna altceva, în cele din urmă fiind vorba de o scriere greu lizibilă datorită ştersăturilor şi a corecturilor survenite în decursul timpului. Am recurs la această comparaţie metaforică, pentru că, în opinia mea, toate aceste manifestări de o incontestabilă gravitate în ceea ce poate să însemne diluarea sfinţeniei copilăriei şi a reperelor imaculate ale purităţii morale, se risipesc şi se şterg implacabil, pentru a consemna sordida decădere a fiinţei umane în balta imundă a unei amnezii programate. Prin urmare, vedem cu toţii că “se întâmplă” aproape zi de zi asemenea scene, în viaţa tinerilor, a minorilor, că în Rovinari sau în altă parte, minorele sunt exploatate sexual, sunt şantajate, filmate şi mediatizate, de parcă am trăi într-o lume fără spaţiu şi timp real, într-o existenţă atemporală şi pseudospaţială, în care factorii educaţionali se fac de multe ori că nu prea ştiu despre ce este vorba sau încearcă să muşamalizeze situaţia într-un mod jenant şi de-a dreptul de neînţeles! Cred, că în primul rând, trebuie pornit de la identificarea elevilor cu dificultăţi, pentru a fi găsite acele modalităţi prin care pot interveni factorii de decizie, pentru ca problemele să nu se agraveze, deoarece, conform opiniei unor specialişti, uneori depresia se manifestă prin acel comportament de izolare sau de retragere a copilului, fiind vorba de aşa-numiţii copii foarte cuminţi, dar foarte vulnerabili la crizele vieţii familiale, iar nu de puţine ori, atât părinţii, cât şi profesorii consideră că un astfel de copil, nu are nici un fel de problemă. Dar, dacă acel elev are o problemă pe care el se sfieşte s-o mărturisească, dascălul, alături de care micuţul petrece o mare parte din zi, poate sesiza acest comportament atipic şi poate interveni în mod eficient, pentru a sublinia că fără o pregătire minimă în psihologia infantilă, orice adult trece cu vederea micile dereglări ale copilului.

Personal, apreciez iniţiativa eurodeputatei Corina Creţu, care a pledat la Parlamentul European pentru măsuri preventive eficace şi pentru pedepsirea virulentă a manifestărilor de exploatare sexuală şi pornografie infantilă, mai ales că ea a susţinut importanţa comunicării permanente dintre şcoală şi familie, pentru a-i ajuta pe copii să identifice situaţiile de risc pe care le descoperim la fiecare pas. Nu putem trece prea uşor peste faptul că pornografia infantilă este una dintre marile probleme ale societăţii, iar printre cauzele acestui fenomen absolut degradant se află rapida dezvoltare a difuzării imaginilor cu ajutorul internetului, de regulă, expresia “filme porno cu copii” devenind termenul de căutare „Google” cu cea mai mare generare de trafic. Orice s-ar spune, una dintre caracteristicile abuzării sexuale a minorilor este rapida dezvoltare a multiplicării imaginilor cu mijloacele internetului, ceea ce face tot mai dificilă combaterea sa, motiv pentru care şi eu sprijin iniţiativa eurodeputatei noastre, de fi blocat accesul copiilor la site-urile ce propagă pornografia infantilă, restricţie care trebuie să devină o obligaţie juridică, astfel încât furnizorii de acces la internet să fie siliţi să blocheze aceste canale, ca să nu mai vorbim de faptul incalificabil al acostării copiilor pe internet, în scopuri sexuale, care, indiscutabil, trebuie considerată infracţiune şi care se cuvine pedepsită ca atare!

Suntem cu toţii, şi părinţi, şi educatori, iar din experienţa cotidiană, ştim că de cele mai multe ori, părinţii vor să-şi educe copiii, astfel încât aceştia să facă diferenţa între ceea ce este bine şi ceea ce este rău, însă, ne sfiim să recunoaştem că atunci când vine vorba despre viaţa sexuală, lucrurile încep să se schimbe, în condiţiile în care adolescenţa, cu marile ei provocări şi tentaţii, devine intempestiv un subiect tabu pentru familiile din zilele noastre. Poate ştim destul de puţin sau mulţi dintre noi am uitat, poate ne facem că nu ştim faptul că introducerea cursurilor de educaţie sexuală în licee este un subiect destul de controversat, mai ales că opiniile sunt împărţite, deoarece unii părinţi apreciază programul ca pe un mijloc de deformare a copiilor, de trezire a curiozităţii sexuale, iar alţii vorbesc despre faptul că avem o variantă comodă care îi scuteşte de discuţii şi întrebări stânjenitoare, în pofida faptului că în timp ce unii liceeni se arată destul de ruşinaţi, când vine vorba să discute despre viaţa lor sexuală, alţii o fac fără reţinere. În primul rând, viaţa sexuală a părinţilor e un subiect tabu şi nu se discută în casă, de multe ori relaţia părinţilor nu este discutată cu copiii, care merg pe principiul că trebuie să descopere ei singuri necunoscutele vieţii sexuale! Majoritatea tinerilor izbucnesc în râs, când aud de termenul de abstinenţă, mai ales dacă aceasta ar fi ultima soluţie la problemele lor, deoarece, nici măcar nu o iau în calcul. Fundaţii care îşi propun să vină în sprijinul tinerilor promovează ideea abstinenţei, considerând că este cea mai bună metodă de a preveni o sarcină nedorită, problemele emoţionale ce pot să apară şi cele de natură psihologică, dar tinerii adolescenţi rămân mai întotdeauna cu falsa impresie a vehiculării unor termeni şi a difuzării unor pliante care îi ajută prea puţin sau nu-i ajută deloc! De atâtea ori, cadrele medicale sunt prezente în şcoli gimnaziale şi în licee, în special la clasele a opta, a noua şi a zecea, pentru a prezenta în cadrul orelor de dirigenţie cursuri de educaţie sexuală, care au scopul de a informa tinerii asupra riscurilor la care se supun, bolile care pot să apară, când evidenţiază rata de eşec a metodelor contraceptive utilizate fără o cunoaştere prealabilă a modului de folosire. Desigur, tinerii trebuie să ştie că bolile sexuale se pot transmite şi fără ca purtătorul să ştie că le are, încă un motiv în plus pentru care ar fi mai bine ca viaţa sexuală să înceapă după căsătorie, dar, deşi este propusă ideea abstinenţei până după căsătorie, pentru că e cea mai bună metodă de a evita sarcina nedorită urmată de un posibil avort, aşa cum explică specialiştii, ce ne facem că studiile sunt dezarmante şi demonstrează că 35% dintre elevii primelor două clase de liceu şi-au început viaţa sexuală şi sunt pro avort, iar pe lângă toate acestea, mulţi nu cunosc semnificaţia cuvântului abstinenţă. Dintre bolile cu transmitere sexuală, elevii cunosc doar SIDA şi sifilisul, deşi, în total sunt în jur de treizeci, iar cei mai mulţi liceeni au impresia că aceste boli se transmit doar în cazul popoarelor mai înapoiate. Indiscutabil, tinerilor le lipseşte o informare corectă, iar mass-media are şi ea un rol negativ, acela de a manipula informaţia şi de a o deforma în fel şi chip! Poate ar fi chiar foarte interesant să precizăm că în ţara noastră, în unele oraşe mari, există filiale ale Societăţii de Educaţie Contraceptivă şi Sexuală (SECS), iar mulţi dintre reprezentanţii acesteia sunt de părere că tinerii din zilele noastre sunt destul de informaţi, când vine vorba de viaţa sexuală, dovedindu-se extrem de interesaţi de astfel de subiecte, mai ales în adolescenţă, multe dintre sursele de informare fiindu-le puse la dispoziţie, pentru că pot afla multe lucruri de la prietenii mai mari, de la fraţi, de pe internet, de la şcoală şi de la cabinetele de planificare familială, care oferă consiliere gratuită şi metode contraceptive concretizate prin pastile şi prezervative gratuite! Poate nici nu se ştie că în programa de liceu este o materie opţională, predată de către profesorii de biologie, care se cheamă “Educaţie pentru sănătate”, ce poate fi deosebit de utilă demersurilor educaţionale din şcoli, aşa că, să nu ne plângem de lipsa instrumentelor educaţionale, când cel mai mare rău pare a fi compromisul de a lăsa ca însăşi sănătatea copiilor să depindă de cât de bine ştiu “să navigheze” pe internet, fără busolă, în meandrele vieţii!

(VA URMA)

prof. Vasile Gogonea

redactie@scandaldegorj.ro

  06.03.2009. 09:37

Comentarii

Acest articol n-are nici un comentariu.