PORNOGRAFIA MASCATĂ ARTISTIC INUNDĂ VIAŢA COTIDIANĂ!

prof. Vasile Gogonea
redactie @scandaldegorj.ro

Orice s-ar spune şi oricâte cuvinte alese am căuta în vocabularul dinlăuntrul sufletului nostru, într-un cuvânt, oricâte file am răsfoi în dicţionarul explicativ al spiritului care se caută pe sine, pentru a se regăsi în limbajul artei, cred că sunteţi de acord, stimaţi cititori, că pornografia este cancerul care inundă viaţa noastră cotidiană, plaga nevindecabilă din trupul sfâşiat de fiori, culoarea care ne întunecă privirea şi care oripilează tabloul societăţii în care trăim! Din orice colţ am privi şi am dori să analizăm un asemenea tablou, indiferent dacă privitorul este tânărul ce soarbe cuvintele profesorilor la curs şi se hrăneşte cu atmosfera academică sau un rebel care consideră că şcoala te spală pe creier, artistul care aspiră la succes trebuie neapărat să se mute într-o capitală a artei, preferabil Londra, Berlin, Roma sau Paris, unde să-şi facă o carieră şi cunoştinţe cât mai multe, eventual, prieteni din domeniu, aşa cum o făcea cândva Brâncuşi. Vizibilitatea este esenţială pentru un artist şi cele mai bune metode pentru a o obţine un effect este să nu lipseşti de la vernisajele şi conferinţele importante, să încerci să te faci simpatic tuturor, deoarece poţi să ai toată tehnica şi originalitatea din lume, dacă nu eşti o persoană agreabilă şi cu un caracter educat şi civilizat, cred că nimeni nu va dori să lucreze cu tine! Bineînţeles, trebuie să te remarci individual, încercând să susţii cât mai multe show-uri personale, să apari în expoziţii alături de alţi artişti. Pentru a evita ca artiştii să se îmbete cu apă rece, ar trebui să-şi pună pe perete un bilet cu cuvintele: „Trebuie să înveţi să ai încredere în propriul ochi şi să înţelegi că o idee bună nu e suficientă pentru o lucrare de artă“. Păstrarea încrederii în sine este esenţială în viaţa unui artist, împânzită de frustrări metafizice, de îndoieli cu privire la propria valoare şi de tentaţia de a se raporta la normele stabilite cultural într-o societate.

Sunt multe obstacole în calea vieţii tale, dragul meu tânăr, iar foştii tăi colegi de şcoală ajung, pe la 28 de ani, să fie medici şi avocaţi, în timp ce tu conduci o bicicletă şi n-ai prietenă, iar într-un târziu prietenii o să-ţi spună că nu eşti bun de nimic, deşi, tu te ţii de treabă să produci artă, fără să realizezi că pentru o carieră atât de volatilă, trebuie să te fereşti de deadline-uri artificiale şi de planurile pe termen lung. Este de-a dreptul înfiorător să auzi şi să accepţi că la începutul celui de-al doilea mileniu creştin, peste două milioane de copii sunt folosiţi în industria pornografică în fiecare an, că una din 3 fete şi unul din 4 băieţi suferă o formă de abuz sexual înainte de a împlini vârsta de 18 ani. Cu ceva timp în urmă, aşa cum ştim, Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Biroul de Informare al Consiliului Europei Bucureşti şi-au unit eforturile la iniţiativa Centrului Român pentru Copii Dispăruţi şi Exploataţi Sexual “Focus”, şi au organizat la sediul Biroului de Informare al Consiliului Europei, masa rotundă cu titlul: “Convenţia Consiliului Europei pentru protecţia copiilor împotriva exploatării sexuale şi a abuzului sexual”, tocmai pentru prevenirea şi combaterea exploatării sexuale şi a abuzurilor sexuale comise asupra copiilor, precum şi pedepsirea făptaşilor, protejarea copiilor, victime ale exploatării sexuale şi ale abuzurilor sexuale, promovarea cooperării la nivel naţional şi internaţional împotriva exploatării sexuale a copiilor şi împotriva abuzurilor sexuale comise asupra copiilor, dovedindu-se primul instrument oficial care incriminează diferitele forme de abuz sexual asupra copiilor, inclusiv cele comise în familie prin uz de forţă, constrângere sau ameninţare!

Dar, oameni buni, ce ne facem atunci cu pornografia “cultivată” prin aşa-zisa artă modernă şi avangardistă care ne copleşeşte cu “produsele” sale atipice, ca să folosesc un termen mai îngăduitor? Pentru unii artişti, nu există loc de compromisuri, dacă vrei să faci artă şi trebuie să eviţi să faci lucruri care nu ţin de tine şi-ţi deturnează energia şi timpul de la scopul tău iniţial. Prin urmare, creatorule de artă, tot ceea ce nu ţine de tine, ca artist, trebuie lăsat pe seama altcuiva, muzee, galerii, dealeri, critici, presă, pentru că toţi au un rol important şi este complet separat de munca de artist, iar pe tine, puţin te interesează cine priveşte “operele” tale, indiferent dacă îndoiala asupra propriilor lucrări şi păstrarea spiritului critic în ceea ce te priveşte, n-ar trebui să părăsească niciodată un artist, pentru că, în fond şi la urma urmei, dacă vrei siguranţă şi ceva constant, e mai bine să te apuci de altceva. Artiştii pe care-i consideri cei mai buni îşi păstrează integritatea şi nu-şi modifică lucrările de dragul stabilităţii financiare, în pofida faptului că mulţi critici de artă se întreabă, cum va fi afectată arta de către criza economică în cazul în care aceasta s-ar dovedi a fi „depresia secolului“, pentru că la nivel de conţinut, pentru asta şi-au îndreptat atenţia criticii asupra artiştilor care au lucrat în vremuri asemănătoare.

Stimaţi cititori, de multe ori continui să privesc în minte “Originea lumii”, imaginea tabloului lui Courbet, pentru că nu disting mai nimic ironic, ci provocator, mai ales că e vorba de originea lumii, nu a plăcerii! Deşi a fost considerat, din prostie, iar prostia este întotdeauna socială, deci, a fost considerat scandalos pornografic, tabloul lui Courbet este opusul perfect, total, opusul exact, exact opusul pornografiei. Cred că sunteţi de acord că pornografia în artă se produce acolo unde artistul blochează sensibilitatea bunului simţ, blochează vulgaritatea, opreşte zoaiele decrepitudinii, el nu se ascunde, ci, arată că nu e nimic de văzut. La unii artişti consacraţi, sexul feminin, deşi se oferă şi se expune, este închis, blochează trecerea, opreşte înaintarea, iluzia vederii, pentru că sexul este interior, ascuns, sustras privirilor. Iar pentru noi, privitorii, şi fizic, şi fiziologic, nu numai psihic sau psihologic, sexul este interior, este interioritatea, iar sexul exteriorizat este obligatoriu denaturare a privirii şi a simţului artistic, deoarece pornografia exteriorizează sexul, perverteşte interioritatea. Marea ei ambiţie este de a arăta ceea ce nu se poate vedea, invizibilul, de a face imagine, de a transforma realul în imaginar. Prin aceasta, pornografia exteriorizează, denunţă, provocând scandal, o ambiţie (şi iluzie) mult mai extinsă, generală chiar, a artei şi a omului, în general, prin a face cu orice preţ imagine din nevăzut, a da corp imaginarului. Orice s-ar justifica în termeni de specialitate, pornografia este o diagonală deviantă, chiar dacă realizează visul dintotdeauna al artei, ca ambiţie a omului, pentru că o face în mod scandalos, direct, prin salt, prin trecere premeditată la limită, fără ocolişuri, fără “perdea”, cum se spune! Există uneori momente în care realizăm că avem şi un trup, şi depindem mai mult de el decât suntem obişnuiţi să conştientizăm, dar, nu ştiu alţii cum sunt, poate se gândesc zilnic cât de mult contează trupul care ne plimbă prin lumea asta, doar pentru „a întrupa” neverosimilul colorat în atâtea nuanţe ademenitoare! Poate că de multe ori, arta ne arată pe noi înşine, sugerând metaforic, până unde se poate merge cu imaginea, cu iluzia imaginii şi cu voinţa de imagine.

Pentru mulţi dintre noi, vizibilul e sfera în care suntem cuprinşi de frisoane, când evadăm din adevărata imagine, pentru că din adevărata percepţie a imaginii nu te poţi legitima ca privitor, pornografic, juisor, sustrage, fabricînd exterioritate artificială de putere de seducţie, acolo unde nu există decât imanenţă, ca spaţiu al reflecţiei şi al expresiei artistice. În imagine eşti mai mult decât în realitate, omule trăitor, pentru că adevărata imagine este mediu, trăire profundă imperceptibilă, care trebuie operată, “făcută” cu magia culorilor, iar când intenţionezi să mergi pe calea vizibilului, până pe marginea definirii vulgarităţii, plăcerea de a privi se converteşte în dorinţă şi în imaginaţie confuză! (VA URMA)

  08.10.2008. 04:26

Comentarii

Acest articol n-are nici un comentariu.