ATUNCI, CÂND ŞI UNDE “SE RĂSFAŢĂ” PORNOGRAFIA INFANTILĂ?

Am plăcerea şi privilegiul de difuza în rândul elevilor mei Revista “Adolescent”, o publicaţie excepţională de autocunoaştere şi dezvoltare personală a tinerilor, realizată de către un talentat colectiv de psihologi din Cluj-Napoca, în paginile căreia sunt cuprinse rubrici mai mult decât interesante despre viaţa tinerilor şi despre capacitatea lor de interrelaţionare la vârsta adolescenţei, dar nu despre acest lucru aş dori să vorbim astăzi, ci, mai ales, despre momentele de ezitare, de necunoaştere şi implicit, de slăbiciune firească, în care tinerii noştri cad pradă sceleraţilor care ademenesc pe cei mici cu imagini în care apar situaţii pornografice incredibile şi cu diferite “reziduuri” comerciale în care “se răsfaţă” pornografia infantilă! Am stat o perioadă şi am cugetat, iar în cele din urmă, am pornit să scriu acest articol, de la un material interesant sugestiv intitulat: “Răul e mai tare ca binele?”, din care am reţinut concluziile unui cercetător german, Baumeister şi ale echipei sale de colaboratori, potrivit cărora evenimentele negative au un impact mult mai mare asupra noastră, dar, mai ales asupra copiilor, decât evenimentele pozitive, iar când există acelaşi număr de evenimente, şi bune şi rele, cele rele predomină conştiinţa tinerelor vlăstare şi se dovedesc, din păcate, cele care afectează cel mai mult emoţiile, memoria, învăţarea, personalitatea, relaţiile intime şi sociale în care sunt implicaţi copiii. Desigur, cunoaştem că în planul vieţii concrete s-au constituit şi perfecţionat numeroase mecanisme infracţionale care atentează la libertatea şi demnitatea fiinţei umane, victime căzând, în majoritatea cazurilor, copii inocenţi, iar în zilele noastre, problema exploatării copiilor a căpătat dimensiuni planetare, însoţind nefericit procesul de globalizare care se accentuează continuu, odată cu efectele crizei economice, chiar formele de exploatare a copilului în secolul al XXI-lea fiind multiple, complexe şi din ce în ce mai rafinate, cele mai frecvent întâlnite dovedindu-se acelea care vizează exploatarea în scop comercial, mai ales sexual, prin impunerea practicării pornografiei, a prostituţiei, dar şi prin munca forţată la care sunt obligaţi copiii. Constatăm cu surprindere că într-o zi obişnuită, omul înmagazinează un amalgam de informaţii impregnate cu diferite doze de erotism, cele mai multe expuse pe panouri imense sau orice mod de publicitate stradală cu mesaj sexual, mai mult sau mai puţin explicit, paginile ziarelor şi ale revistelor de scandal fiind expuse fără jenă pe tarabe sau consumate de concetăţenii noştri, în public fiind asociate cu vestimentaţia „super cool“ de la început de mileniu trei, caracterizată printr-o expunere în exces a „calităţilor“ corpului, fie el femeiesc ori bărbătesc, „înfrumuseţat“ din voinţă umană, ca să nu mai vorbim despre o serie de produse distincte de sfera eroticului, dar care împrumută, în reclamele lor, din elementele acestuia. Nu e nimic de văzut şi de comentat, mai ales dacă vorbim de o delimitare a graniţei, întotdeauna artificiale, impuse, dintre vizibil şi invizibil, deoarece totul poate fi exteriorizat, arătat, remarcat, diluând confuzia vizibilului cu nevăzutul, prin pornografie, mai ales dacă pornografia, tentaţia, iluzia, ficţiunea pornografică sunt esenţiale omului în general, tânărului, în special. Pornografia e impregnată cu grotescul, chiar dacă în unele ţări, poate că oamenii sunt mult mai deschişi, au disponibilitatea de a înţelege şi de a accepta realitatea, şi nu au acea comoditate prin care refuză orice fel de stimuli noi, orice fel de provocare, dar, în acelaşi timp, cred că nu sunt oripilaţi, pentru că sunt duşi încă din timpul grădiniţei atât la muzeele de artă clasică, la săli de expoziţii, cât şi la cele de artă modernă şi contemporană, unde utilizarea imaginilor, este mai puţin ceea ce lipseşte, nevăzutul sugerat simbolic, ci întregul pe care trebuie să-l formeze văzutul şi nevăzutul, unitatea dramatică, spasmodică uneori, pe care privitorul trebuie să o opereze între văzut şi nevăzutul pe care el îl transfigurează opera de artă. Am făcut această scurtă divagaţie, pentru că la o expoziţie de artă, unde apar şi nuduri, privitorul este inclus în imagine, dar, încîntându-l, imaginea se întipăreşte în memorie, fără să ne dăm seama, fiecare dintre noi devenind un produs al culturii imaginilor! Cu orice preţ, nu aş pune pe ultimul plan, dar, care au un impact decisiv asupra copiilor, grilele de programe ale televiziunilor, invadate, de dimineaţă până noaptea târziu, de adulatori ai sexualităţii libertine, prezenţi în cele mai „inocente“ ştiri, în reclame, emisiuni, filme, documentare, la care se adaugă pagini de internet pornografice ori cu legături cu astfel de pagini. Arhivate, acestea aclimatizează creierul uman cu eroticul cotidian, care devine un drog psihologic, la fel de periculos ca şi cel chimic, iar în final, tânărul ajunge în stare de orice “sacrificiu” pentru o doză de „plăcere“ cu incantaţii pornografice. Nu este nicidecum un secret că această „plăcere“ se manifestă, de obicei, printr-o căutare ahtiată după pornografie, adică suporturi explicite cu şi despre sexualitate, în care “se răsfaţă” imagini obscene!

Făcând o scurtă incursiune istorică, pornim de la faptul că în a doua jumătate a secolului trecut, pornografia s-a dezvoltat pornind de la aşa-zisele reviste pentru bărbaţi, iar odată cu apariţia camerei de luat vederi, şi mai ales a video player-ului, industria pornografică a crescut rapid, deoarece consumatorii puteau viziona acasă astfel de materiale. Astăzi, scenele cu “duhoare” pornografică sunt accesibile prin cablul TV, casete video si DVD-uri, prin internet, jocuri pe calculator, practic oricine doreşte să vizualizeze materiale pornografice, o poate face cu un efort minim. Dintre toate acestea, însă, internetul face posibilă proliferarea produselor pornografice distribuite gratuit, iar cele mai multe dintre materialele promovate pe internet sunt ilegale, cea mai gravă infracţiune fiind pornografia infantilă, cea care presupune abuzul asupra copiilor. O serie de cercetări socio-psihologice asupra efectelor pornografiei au luat amploare în ultimii ani, când s-a început studierea efectelor obscenităţii şi ale pornografiei asupra publicului, îndeosebi asupra copiilor, precum şi relaţia dintre pornografie şi delincvenţă sau alte comportamente antisociale, dar, în mod paradoxal, accesul adulţilor la pornografie nu a fost limitat, ba, mai mult, s-a acordat o atenţie deosebită răspândirii pornografiei violente, care este considerată o ameninţare, deoarece s-a constatat că încurajează comportamentul abuziv. Oricum le-am privi şi le-am analiza, statisticile sunt alarmante, dacă ne gândim că două milioane de copii sunt folosiţi în industria pornografică în fiecare an, că una din trei fete şi unul din patru băieţi suferă o formă de abuz sexual, înainte de a împlini vârsta de 18 ani, ceea ce trebuie să îngrijoreze Convenţia Consiliului Europei pentru protecţia copiilor impotriva exploatării sexuale şi a abuzului sexual!

Se ştie că obiectivele Convenţiei se referă la prevenirea şi combaterea exploatării sexuale şi abuzurilor sexuale comise asupra copiilor şi pedepsirea făptaşilor, protejarea copiilor, victime ale exploatării sexuale şi ale abuzurilor sexuale, promovarea cooperării la nivel naţional şi internaţional împotriva exploatării sexuale a copiilor şi împotriva abuzurilor sexuale comise asupra copiilor, fiind primul instrument care incriminează diferitele forme de abuz sexual asupra copiilor, inclusiv cele comise în familie prin uz de forţă, constrângere sau ameninţare. Măsurile preventive schiţate în Convenţie includ verificarea, înainte de recrutare, a personalului care intră în contact cu copiii, educarea copiilor în ceea ce priveşte protecţia personală, precum şi măsurile de monitorizare a agresorilor sau a potenţialilor agresori sexuali. Cu promisiunea că vom reveni de mai multe ori asupra temei de astăzi, precizăm că o serie de documente europene propun un sprijin mai mare pentru victimele abuzului şi exploatării sexuale a copiilor, prin care se încurajează sesizarea abuzului sexual şi se stabilesc liniile directoare pentru introducerea de hotline-uri, atât în sistemul clasic de telefonie, cât şi pe internet.
În acest fel, pot fi stabilite şi comportamentele care intră sub incidenţa abuzului sexual, pentru a incrimina utilizarea noilor tehnologii, internetul fiind cel vizat aici, când este utilizat cu scopul de a atrage şi de abuza sexual copiii! (VA URMA)

prof. Vasile Gogonea

redactie@scandaldegorj.ro

  28.04.2009. 20:49

Comentarii

Acest articol n-are nici un comentariu.