Orice ordin, ordonanţă, lege se atacă în Justiţie şi, după cum se ştie, toate procesele salariale intentate de judecători şi procurori, soluţionate de ei înşişi, s-au judecat rapid  şi au avut câştig de cauză. Într-o astfel de situaţie, cred că Guvernul se află într-o situaţie fără ieşire, cu atât mai mult cu cât evenimentele survin deciziei Curţii Constituţionale de luna trecută, care a stabilit clar că magistraţii nu au atribuţii în privinţa bugetului, chiar dacă, până la urmă, problema salariilor magistraţilor este una care afectează în mod direct bugetul. Indiscutabil, guvernanţii s-au băgat singuri în “groapa cu var” împusă de această situaţie fără ieşire, mai ales că magistraţii au motivat obţinerea diverselor sporuri prin teoria dreptului câştigat şi prin cea a discriminării, ştiindu-se că de-a lungul anilor, Guvernul şi Parlamentul au tot introdus sau scos diverse sporuri, ori le-au acordat doar anumitor categorii de judecători şi procurori, cum ar fi cei anticorupţie, iar această incoerenţă legislativă le-a permis magistraţilor să aibă temeiuri legale pentru a-şi acorda singuri sporuri. Cinic vorbind, am putea spune că magistraţii nu au făcut altceva decât ceea ce ar face orice sindicat: au speculat o verigă slabă şi şi-au apărat propriul interes, dându-ne de înţeles că atunci când joacă strict în terenul lor, au şi câştig de cauză, după principiul: eu trag la poartă şi tot eu apăr poarta de goluri…băneşti, chiar dacă şeful statului consideră că soluţia necesară şi oportună pe timp de criză este amânarea acordării acestor sume.

Tocmai într-o atare conjunctură oarecum delicată, am gândit ca astăzi, să adresez o scrisoare, poate ca un Apel către domnul Preşedinte al Tribunalului Gorj, acolo unde am avut cu doar două zile în urmă un proces în Dosarul nr.2186/317/2009, în calitate de recurent-pârât în proces cu fratele Gogonea Constatntin, în calitate de intimat-reclamant, pentru recurs Ordonanţă preşedinţială, pe aceeaşi temă a gardului despărţitor, despre care am făcut vorbire în articolele anterioare ale ziarului nostru! Fără nici o intenţie de face vreo legătură mai mult sau mai puţin întâmplătoare cu tema protestului justiţiabililor, vă rog să-mi îngăduiţi ca în cele ce urmează, sub forma unui Apel, să redau întreaga declaraţie cu care m-am prezentat în faţa instanţei ce a judecat în ziua de 08 iulie 2009, la camera 2, civ03r, acel proces în care mi-am susţinut cauza în felul următor: Domnule Preşedinte, “Subsemnatul Gogonea D.Vasile, domiciliat ân Oraşul Ţicleni, str. Petroliştilor nr.735, în calitate de recurent-pârât, aflat în proces cu Gogonea Constantin, parte în Dosarul nr. 2186/317/2009, secţia civilă a Tribunalului Gorj, declar pe propria.mi răspundere următoarele: 1) În momentul de faţă, au fost finalizate documentaţia tehnică şi proiectul pentru obţinerea Autorizaţiei de construcţie a unui gard despărţitor din piatră, pentru construire-împrejmuire, care atestă cu claritate temeiul legal al edificării gardului împejmuitor. 2) Menţionez că am început edificarea gardului pe vechiul său amplasament existent dinainte, gard construit din scândură, cu zeci de ani în urmă, de către părinţi, tocmai pentru a delimita în mod clar cele două gospodării, mai ales că tatăl, acum decedat, a sesizat tendinţa fratelui, cu mai bine de douăzeci de ani în urmă, de a se extinde în mod nejustificat, ambii părinţi intuind chiar o serie de probleme grave care vor apare peste ani, fapt pe deplin confirmat prin evoluţia faptelor, după moartea părinţilor. 3) Invocarea Ordonanţei preşedinţiale prin care s-a dispus sistarea lucrărilor de construire a gardului a fost un abuz grosolan din partea reclamantului Gogonea Constantin, deoarece obiecţiile din acţiune sunt clădite pe minciuni şi pe aducerea în faţa instanţei a unor documente false, aşa cum este cazul Adeverinţei cu nr.5554 emisă de către Primăria Ţicleni, la data de 19.06.2008, un act care încalcă Titlul meu de proprietate. 4) Documentele oficiale pe care le depun la dosar demonstrează, fără tăgadă, că am început construirea gardului în cadrul limitelor pe care le îngăduie titlul de proprietate, adică, în curtea mea, nicidecum în curtea reclamantului, pe care, de altfel, chiar eu l-am făcut proprietar printr-un certificat de moştenitor, prin care i-am cedat casa părintească şi curtea acesteia, dar nimic mai mult! Aşa-zisa reconstituire a dreptului de proprietate prin care acest frate se visează “singurul moştenitor acceptant” s-a făcut prin încălcarea titlului meu de proprietate şi prin eliberarea unei adeverinţe foarte suspecte, în ultima zi de mandat a fostului primar interimar, Ţârcă Constantin, rubedenie a soţiei fratelui!! 5) Pot dovedi prin documente şi cu martori că s-a respectat aliniamentul vechi al gardului, chiar am construit în interiorul curţii mele, iar în acest caz, pericolul nu poate veni din partea celui care respectă titlul de proprietate şi care poate dovedi acest lucru, ci, poate veni tocmai din partea celui care “se dotează” cu documente false prin care se încalcă acel titlu de proprietate, iar un asemenea argument face parte dintr-o logică elementară! 6) Proiectul întocmit în vederea eliberării autorizaţiei de construire a gardului demonstrează, negru pe alb, că edificarea gardului are la bază un temei legal! Faptul că reclamantul face vorbire de distrugerea unei porţiuni de beton turnată în curtea sa este o minciună “gogonată” menită să inducă în eroare instanţa de judecată, pentru că vocaţia mea a fost dintotdeauna aceea de a construi, de a edifica în plan material şi spiritual, nicidecum înclinaţia malefică de a distruge! 7) Rog să se constate de către instanţa de judecată faptul că Procesul-verbal de punere în posesie este întocmit în aceeaşi zi în care s-a emis o aşa-zisă adeverinţă de proprietate, care, atenţie, nici nu are avizul şi aprobarea unei şedinţe publice a Consiliului local Ţicleni!! Ciudat, nu-i aşa? 8) Mai menţionez că decizia oarecum grăbită de a începe ridicarea gardului fără a avea autorizaţia de construcţie, a fost luată ca urmare a faptului că tocmai reclamantul, care acum “strigă hoţii”, îşi făcuse o obişnuiţă maladivă din a muta gardul, an de an, poate de mai multe ori într-un an, spre interiorul curţii mele, invocând o aşa-zisă “linie imaginară” despre care făcea vorbire atunci când se întrecea peste măsură cu băutura! 9) Repet, am început construcţia unui gard mai trainic, respectând titlul meu de proprietate şi pe baza vechiului aliniament al gardului, în dorinţa de a-mi proteja bunurile din curte, dar, mai ales, integritatea fizică şi psihică a celor doi copii minori, faţă de comportamentul infracţional al unui copil pe care fratele l-a înfiat cu ani în urmă, el neavând copii naturali! 10) Desigur, instanţa este aceea care decide, până la urmă, dar eu pot dovedi cu probe testimoniale, mai ales cu acte legale, prin Titlul de proprietate şi cu Autorizaţia de construcţie, că este justificată şi are un temei legal construcţia gardului împrejmuitor, că acest efort împlineşte o mai veche dorinţă a părinţilor, iar cu aceste gânduri, am încredere că instanţa de judecată va lua o hotărâre justă! Mai menţionez, în final, că nu exclud şi adoptarea unei soluţii amiabile care să se întemeieze pe acte legale şi pe realitatea din teren, cea care consacră dorinţa părinţilor de a li se da moştenitorilor ceea ce li se cuvine! Aceasta este declaraţia pe care o dau astăzi, 8 iulie 2009, şi pe care o semnez cu deplină răspundere!”.

prof. Vasile Gogonea

redactie@scandaldegorj.ro