VÂNAREA ELEVILOR DIN BAR SAU… VÂNĂTOAREA DE VRĂJITOARE!

prof. Vasile Gogonea
redactie @scandaldegorj.ro

În tradiţia populară, plină de înţelepciune şi adânc tâlcuitoare a poporului nostru, se vorbeşte despre lucrul de mântuială sau despre lucrarea de ochii lumii, cum glăsuieşte gura satului, un fel de a te alfa în treabă, care nu înseamnă altceva decât o aburelă a neputinţei şi a incapacităţii de a controla o anumită situaţie, ca şi lipsa unor mijloace şi instrumente educaţionale eficiente de a combate un fenomen considerat extrem de nociv în viaţa unui segment important al societăţii, pe care îl reprezintă elevii de şcoală. Cred că aţi înţeles bine, stimaţi cititori, că vânarea elevilor de prin baruri, în timpul când aceştia ar trebui să se afle la cursuri, de către echipajele de jandarmi şi de către poliţişti, nu este decât un paliativ, o intervenţie a unor neaveniţi în sfera educaţiei, nefiind vorba nicidecum de conştientizarea şi de participarea celor chemaţi să aplice deciziile luate la vârf, în contextul a ceea ce trebuie să însemne dialogul social şi interferenţa dintre cunoaşterea menirii educaţiei şi acţiunea de combatere a devianţei sociale. E ca şi când ai vâna, cu amplă mobilizare de forţe, asasinii lui Marian Cozma, fără să combaţi cauzele care determină crima şi asasinatul în arealul vieţii sociale, pe fondul violenţei care siderează mediul de viaţă al tinerilor. Dragilor, pescari amatori, ceea ce voi pescuiţi este doar efectul unui lanţ cauzal care trebuie descifrat în familie şi în şcoală, nicidecum în mediul cârciumilor selecte sau al unor localuri din preajma şcolilor!

În mod cert, lipsa unor programe de prevenţie, a unor instrumente psiho-sociologice de cercetare pe această problemă, diletantismul unor persoane “plasate” în funcţie, pe baza criteriilor de rudenie politicianistă sau de…promovare sindicală, face ca intervenţia “post factum” să fie una de…afişaj politic sau pentru a salva scaunul care începe să se clatine, pentru a preciza că este inutil de insistat asupra utilităţii acestor forme de mobilizare “în forţă” şi de legitimare socială, indispensabile în formarea acelei culturi a schimbării oamenilor, fără de care orice demers de reformă rămâne doar o simplă retorică de folosinţă ocazională. Ca unul care a studiat încă din facultate multe aspecte privind problemele psiho-sociologice ale educaţiei, aş porni de la faptul că polarizarea şanselor la educaţie, pe diferite niveluri şi tipuri de unităţi de învăţământ, situaţie extrem de vizibilă în clasificările neoficiale, dar reale, ale şcolilor din ţara noastră, ca şi din alte ţări, în unităţi de elită versus unităţi slabe, trebuie socotit dintru început, ca un factor de bază care poate influenţa diferenţierea traseelor profesionale, a biografiilor sociale ale viitorilor absolvenţi de şcoală, iar discriminarea de gen, problematica adesea “invizibilă” a situaţiilor individuale ale elevilor, prea mult ignorate, dar cu efecte vizibile în ceea ce priveşte socializarea precoce şi dezvoltarea diferenţiată a fetelor sau a băieţilor, confirmă faptul că reprezentanţii acestui domeniu trebuie să demareze un program de “educare” a…educatorilor, prin care aceştia sunt învăţaţi să facă faţă situaţiilor neprevăzute apărute în relaţia cu propriii copii, sub forma unei acţiuni comune: părinte-profesor-copil, menită să ducă la dezvoltarea armonioasă a viitorului adult. Desigur, astfel de situaţii de comportament deviant, cărora, cu certitudine, o analiză atentă le poate adauga multe altele, sunt în practica educaţională mult mai complexe şi mai grave decât poate sugera simpla lor enumerare teoretică. Mai întotdeauna, acestea marchează substanţial, nu numai parcursurile şcolare, dar şi destinele sociale ale elevilor; iar acest lucru este şi mai evident, cu atât mai mult cu cât problematica egalităţii în educaţie, nu se reduce doar la dimensiunea “intrărilor” în sistem, la accesul şi la reuşita şcolară şi socială a elevilor şi absolvenţilor, dar şi la sincopele lor educaţionale, la “punctele slabe” ale conduitei şi ale comportamentului şcolar. În plus, de multe ori, unii dintre aceşti factori care structurează comportamentul delincvent acţioneză concomitent cu o serie de dizarmonii emoţionale, determinând ceea ce s-ar putea numi un dezavantaj multiplu al elevilor din zonele rurale, proveniţi din familii sărace şi dezorganizate. În acest fel, oferta şcolară devine doar aparent egală pentru toţi tinerii, din vreme de aceasta va fi inegal valorificată de către elevi inegali, proveniţi din medii sau grupuri familiale inegale. Această alimentare multiplă a inechităţilor întâmpinate de către elevi în şcoală, dar mai ales în afara acesteia, determină şi sursele de provenienţă a soluţiilor de compensare, de diminuare a acestora, care provin atât din interiorul sistemului educaţional, căruia trebuie să i se solicite o democratizare constantă a ofertei, dar mai ales din afara şcolii, printr-un suport economic, social şi cultural adecvat, care să-i apropie pe tineri de şcoală, nicidecum să-i “cultive” în atmosfera barurilor şi a discotecilor. Este tot mai evident că şcoala, singură, nu poate compensa integral efectele de dezavantaj pe care le pot avea structurile sociale dezechilibrate asupra promovării unei educaţii aflate sub semnul pretinsei calităţii şi al inechităţii şanselor, aşa cum nu se poate da dreptate nici ideii că educaţia nu are nimic de făcut în faţa subfinanţării sau a unui sistem economic aflat în plină criză. Preocuparea pentru egalitatea de şanse reprezintă o datorie, atât a sistemului educaţional, cât şi a societăţii în ansamblu, deoarece nu poate fi percepută doar ca o problemă a individului dezavantajat sau a elevului “refugiat” în bar, ci a întregului sistem social.

Personal, consider că strucuturile de putere îndrituite să elaboreze şi să implementeze politici educaţionale coerente, au responsabilitatea clară a abordării sistemice, structurale, a acelor aspecte privind promovarea unei educaţii echitabile şi calitative pentru toţi elevii, în cadrul unor politici educaţionale puse în valoare de către o persoană promovată în funcţia de inspector educativ pe criterii profesionale, nicidecum pe criteriile clientelare ale algoritmului politic! Nu aş dori să fiu suspectat că trec de la argumentul criticii, la critica argumentului, cu atât mai puţin, că aş comite sofismul de relevanţă, numit şi “argumentum ad hominem”, prin care vizezi omul, mai puţin ideile sale, dar, în orice sistem educaţional, ideile sunt ale oamenilor, iar acolo unde sunt oameni fără idei, apelul la intervenţia directă a jandarmilor şi a poliţiştilor pentru a “educa” elevii, constituie o soluţie în care ideile sunt prea sărace sau lipsesc cu desăvârşire! În construirea acestui demers, un principiu fundamental trebuie luat în mod obligatoriu în calcul, indiferent de tipul de dezavantaj căruia i se adresează o anumită politică educaţională de compensare prin măsuri arbitrare, sau, Doamne fereşte, de propulsare a unui sistem educaţional desprins din filierele caracatiţei politice. Acest principiu se referă la faptul că “egalitatea şanselor este diferită de identitatea şanselor” (Husen, T., Tunjman, A., Halls, W.D. 1992), chiar dacă privim reducţionist relaţia dintre educator şi educat, poate chiar într-o formulare adaptată cuvintelor lui Husen, care consideră că „orice copil are dreptul egal de a fi tratat inegal” (în sensul de diferit), cu atât mai puţin cu cât educatorul “calificat” fără identitate îşi declină propria răspundere, prin apelul disperat la jandarmi şi la poliţişti. În multe privinţe, resursele educaţionale se definesc prin cerinţe şi nevoi stringente ale copiilor care frceventează o instituţie şcolară, pentru a pune în valoare disponibilităţi latente ale activităţilor şi mijloacelor pedagogice, de cele mai multe ori insuficient folosite, dar virtual necesare finalităţii proceslui instructiv-educativ. Cu alte cuvinte, egalizarea oportunităţilor, nu poate înseamna tratament similar sau “vânare de vânt” în haită, ci, o analiză diferenţiată în funcţie de specificul unui grup de elevi sau al unei şcoli, cu atât mai mult, a unui individ, pentru că altfel, tratarea cu măsuri de combatere a “gloatei”, faţă de toţi elevii prinşi “în flagrant”, în numele unei educaţii a egalizării de şanse, poate determina, în mod paradoxal, inechităţi care seamănă mai puţin cu calitatea educaţiei, dar, aduce mult mai mult cu…vânătoarea de vrăjitoare!

  20.02.2009. 09:56

Comentarii

dana
26.02.2009. 21:32

Pai sa stiti ca are dreptate NELU cand zice ce zice.Ia cautati mai domnilor profesori solutii pedagogice.Nu le gasiti?Puneti mana,atunci,pe pedagogie si psihologie, fratilor!

NELU
24.02.2009. 00:29

Nu stiu cum nu le e rusine acestor profesori ,s-o ia din carciuma in carciuma,prin cluburi si baruri.Ce le-au oferit elevilor interesant ,sa-i captiveze,sa le aduca zilnic cate o noutate?Este tardiv acum,prin constrangere n-o sa faca nimic,mai bine sa incerce sa-i atraga pe elevi implicandu-i in tot felul de concursuri,pe diferite teme,competitii sportive ,vizite,excursii,ca sa-i tina aproape de ei,sa le devina prieteni ,nu sa fie inamici.Ii fugaresc degeaba,sa faca impresii de mari pedagogi;sunt penibili.Mai bine s-ar purta omeneste cu ei si i-ar trata la ore ca pe oameni,nu ca pe infractori.Asa,stimabililor,nu va mai aratati muschii prin baruri,ca nu-i adunati cum va inchipuiti pe elevii certati cu disciplina scolara.Va mai sugerez sa lasati rautatile si misto-urile atunci cand ii mai prindeti pe la ore .Minutele pe care le pierdeti in zadar cu aceste lucruri fructificati-le,numai astfel dovediti in fata elevilor ce valoare aveti.Mai bine impartasiti-le lucruri din viata de elev pe care ati trait-o,invatati-i cum sa se distreze asa cum inveti un copil mic cum ,cat si ce sa manance.Dati dovada de rabdare ,de prietenie,de dragoste pentru semenii vostri,de dorinta de a colabora cu ei.Uitati de reactiile acelea de genul:"Ooooo,mai venisi si tu la scoala,ma?"etc.Sa nu credeti domnilor profesori ca cei ce frecventeaza zilnic cursurile si invata foarte bine sunt de acord cu felul in care va comportati in asemenea cazuri.Ar trebui sa va dea de gandit acest lucru......Voi mai reveni si imi cer scuze daca am deranjat.

calin
23.02.2009. 10:29

bine zis vanatoare de vrajitoare...barul ala in care i-au prins in "flagrant"band niste amarate de sucuri este si acum plin de elevi..trebuia sa si justifice si d-nul Elena salariul...mai bine ar lua cataloagele sa vada elevi cu sute de absente "motivate" care scapa bazma curata..