DESPRE VIOLENŢA CARE ASALTEAZĂ ASTĂZI MEDIUL ŞCOLAR!

prof. Vasile Gogonea

redactie@scandaldegorj.ro

Am promis ca să revenim pe tema violenţei în mediul şcolar, şi o vom face şi în continuare, cu convingerea că acest flagel devastator al devianţei comportamentale, care proliferează îngrijorător în ultima vreme, îşi găseşte cauzele şi motivaţiile principale în labirintul vieţii sociale, acolo unde factorii mediatici, dar şi o serie de modele negative pe care tinerii le preiau fără discernământ, se convertesc, cel mai adesea, în adevăraţi monştri cu faţă inumană, în reverberaţii traumatizante ale dezumanizării precoce a unei vârste la care tinerii ar trebui să viseze frumos şi să trăiască decent! Fără pretenţia de a oferi un răspuns tranşant, consider că vina principală o au unii factori de decizie în acest domeniu, diletantismul şi lipsa de profesionalism a unor persoane promovate pe criterii clientelare în funcţii educative, pentru că o instituţie judeţeană care îndrumă şi controlează munca educativă în şcoli este şi “un laborator” în care munca de cercetare şi elaborarea unor căi şi metode eficiente de acţiune concretă, reprezintă adevăraţi vectori ai legitimităţii şi ai asumării responsabilităţii în această direcţie, nefiind nicidecum doar o simplă anexă a echipajelor de poliţişti şi de jandarmi, sau, şi mai dureros, doar o trupă de păpuşari care însoţeşte un grup năbădăios de ziarişti sau de operatori ai unui post de televiziune!

Oricum am privi-o şi am sta să cumpănim, sub toate aspectele sale intrinseci şi extrinseci, în resorturile ei teoretice şi deziderative, şcoala este un element foarte important în societate, deoarece îi pregăteşte pe tineri pentru viaţă, iar educaţia realizată în şcoală are sarcina de a pregăti omul ca element activ al vieţii sociale, ca forţă de muncă şi ca subiect al relaţiilor sociale, dar, pentru ca educaţia să fie cât mai bună, cred că este necesar să avem în şcoli acei profesori care să fie foarte bine pregătiţi pe toate planurile, dar să fie şi îndelung răbdători şi înţelegători. Tocmai de aceea, cred că una dintre cele mai importante calităţi ale unui profesor este nu numai aceea de a fi bine instruit şi de a cunoaşte domeniul în care predă, dar şi de a şti să comunice convingător şi civilizat cu elevul său, pentru că un profesor bun, trebuie să fie şi un prieten sincer cu elevul de şcoală, mai ales că ştiu din proprie experienţă, că prin modul de predare, prin sistemul de evaluare şi prin limbajul de comunicare, un profesor produce în mod constant acele argumente plauzibile în legătură cu ceea ce consideră a fi important în actul educativ, iar, nu în ultimă instanţă, contează ce model de comportament aşteaptă de la elevi, ce tipuri de participare doreşte şi mai ales, ce calitate de activitate va accepta în procesul instructiv-educativ. Indiferent dacă vectorii comunicaţionali sunt verbali sau nonverbali, dacă sunt conştienţi sau se derulează în virtutea unor automatisme ale conduitei cotidiene, elevii îşi modelează comportamentul în funcţie de ceea ce primesc şi îşi însuşesc din viaţa comunităţii, din anumite norme ale comportamentului de grup. În faţa unor acte de violenţă care descumpănesc opinia publică, trebuie să pornim de la premisa că educaţia la clasă este cea mai deficitară, mai ales că procesul educaţional în clasă este în esenţa lui un proces de comunicare în plan vertical (profesor-elevi), dar şi în plan orizontal (elev-profesor). Cred că uneori, nu se înţelege prea bine faptul că acest circuit comunicaţional orizontal este complet diferit de cel vertical, iar în anumite situaţii, comportamentul profesorului nu ţine cont de relaţiile fireşti cu elevii, întrucât acesta îşi asumă exclusiv acel rol de a transmite doar informaţii, de a polariza răspunsurile primite şi de a conduce cu autoritate desfăşurarea dialogului din clasă.

Dacă îmi permiteţi, aş dori să disecăm, în câteva rânduri, noţiunea de violenţă, un concept extrem de complex şi de nuanţat în diferite medii ale vieţii sociale, în mod surprinzător, cuvântul folosit fiind asemănător în limbile latină şi engleză, deoarece în spaniolă violencia, în portugheză violencia, în italiană violenza, în engleză violence, au multe asemănări cu limba română, dar, în schimb, în alte limbi, termenul este diferit din punct de vedere etimologic, cum ar fi în germană (Gewalt), în greacă (âßá) sau în islandeză(o_eldi), fără să omitem aspectul semantic, ce are în vedere faptul că în fiecare limbă, termenul poate avea mai multe înţelesuri, cu atât mai mult cu cât copiii înşişi definesc violenţa în şcoală în maniere diferite, în funcţie de vârsta, limba şi originea lor. În continuare, vom analiza trei definiţii date de către adulţi pentru termenul englezesc violence: 1) utilizarea forţei fizice care duce la vătămări corporale şi pagube materiale, 2) utilizarea ilegală şi nejustificată a forţei sau efectul produs de ameninţarea utilizării acesteia şi 3) comportamentul agresiv al unei persoane care aplică o pedeapsă sau provoacă un disconfort relativ important unei alte persoane, folosind propriul său corp sau prin intermediul unui obiect (inclusiv armă). Să reţinem că Organizaţia Mondială a Sănătăţii defineşte violenţa ca fiind utilizarea sau ameninţarea utilizării forţei fizice sau psihologice împotriva persoanei proprii, asupra altei persoane sau a unui grup, acţiune care poate aduce sau este susceptibilă de a aduce moarte, suferinţă psihologică, tulburări de dezvoltare sau chiar vătămări corporale, pagube materiale sau pierderea proprietăţii. Asemenea definiţii sugerează un anumit număr de caracteristici comune care privesc faptul că violenţa aduce sau este susceptibilă de a aduce pagube, ea este intenţionată, deoarece vătămările provocate fără intenţia de face rău, nu sunt considerate ca acte de violenţă. Uneori, limitarea violenţei la manifestarea sa fizică, ne permite să o delimităm clar de violenţa verbală, tocmai pentru a disocia între violenţă şi agresiune. Totuşi, nu toţi autorii şi cercetătorii sunt mulţumiţi de această disociere, mai ales că ea exclude în mod clar celelalte comportamente vătămătoare intenţionate, cum ar fi insultele, excluderea socială sau zvonurile mincinoase. Cu alte cuvinte, vandalismul, definit ca fiind degradarea sau distrugerea rău intenţionată sau deliberată a bunului altei persoane este şi el considerat un act de violenţă, dacă ne gândim la desenele de pe zidurile şcolilor, la degradarea intenţionată a cărţilor sau materialelor şcolare, care pot fi apreciate, pe bună dreptate, ca cte de violenţă. Orice s-ar spune, luarea în considerare a unor criterii precum sentimentul de insecuritate, se justifică, din moment ce acordăm tot atâta importanţă ameninţării cu violenţa, dar şi gestului extrem de a o pune în aplicare. Discuţia şi analiza se pot nuanţa în diferite variante, mai ales dacă pedepsele corporale constituie acte de violenţă, pentru că în acest caz, nu pot fi considerate în aceeaşi măsură ca acte de violenţă pedepsirea unui elev, arestarea unui răufăcător sau decizia justiţiei faţă de un delicvent. Se pune întrebarea, dacă există o „legalitate” a gestului violent, pe care să o acceptăm, pentru că ea este acceptată de către societate! În toată “splendoarea” ei, pentru a fi considerată ca atare, violenţa trebuie să fie comisă de către un individ sau de către un grup social sau chiar de către o instituţie! În orice caz, este ceea ce se lasă să se înţeleagă prin termenul de „violenţă instituţională”, mai ales că acest termen reaminteşte o situaţie în care violenţele sunt comise împotriva elevilor, ca urmare a unor anumite acte indisciplinare sau prin aplicarea rigidă a unui regulament într-o unitate de învăţământ. În cele din urmă, atunci când o definiţie este utilizată în mod efectiv şi afectiv, chiar dacă este vorba de a constata un act de violenţă sau a-l gestiona, trebuie stabilit şi nivelul de violenţă, pentru a evalua corespunzător şi care trebuie să fie gravitatea prejudiciului suferit! Ştim foarte bine, că fiecare dintre noi suportăm mici ofense în fiecare zi, iar în acest caz, oare, ar trebui să începem să vorbim de violenţă doar în cazul loviturilor grave, al insultelor sau al provocărilor de natură socială? Sau trebuie să includem aici, de asemenea, ceea ce unii numesc „microviolenţă” sau „grosolăniile” la tot pasul, percepute ca o lipsă de respect întrucâtva accentuată şi de o încălcare a regulilor unui comportament normal. Stimaţi cititori, desigur, poate fi vorba de multe incidente care nu pot fi calificate ca violenţe, în adevăratul sens al cuvântului, dar, cu toate acestea, sunt gesturi care joacă un rol important în viaţa tinerilor, din moment ce este vorba despre înţelegerea cauzelor violenţei în mediul şcolar şi de găsirea mijloacelor de a contracara asemenea manifestări!

(VA URMA)

  25.01.2009. 20:37

Comentarii

adriana
16.03.2009. 21:41

nu sunt de acord cu violenta in scoala.
Spuneti"NU violenta!"

CALIN
26.01.2009. 13:22

ma bucur ca abordati acest subiect; corect spus " simpla anexa la echipajele de politisti si jandarmi" chiar cam "simpla "-d nul Elena cel ce se intreba, atunci cand a plecat la vanatoare de chiulangii,iese bine interviul?... daca ar fi dorit sa faca un lucru bun nu ar fi precadat de o maniera rusinoasa-ar fi legitimat toti elevii din bar , i-ar fi dus la scoala ,ar fi intrebat daca au absente si sunt adevarati chiulangii,nu ar fi mers cu reporterii si politistii pentru a face reclamaproasta acelui liceu; un adevarat dascal-mai ales de vasta dansului ar fi avut putina intelegere ca a vazut ca sunt speriati... si sa le fie rusine ca i au obligat pe copii sa urce in acea masina- "numai asa sa va filmam"; nici pe toti criminalii si hotii nu i am vazut urcati in ea...la tv.nu aveati voie sa - filmati,sa le mediatizati chipurile...RUSINE ACCES SI MAI ALES GORJ TV

calin
26.01.2009. 12:30

Este bine ca abordati acest subiect, mai ales ca, in ultima vreme ,se tot vorbeste de elevi -profesori;bine zis "anexa " la politisti si ziaristi-pt d-nul inspector Elena -daca ar fi dorit cu adevarat sa-si faca meseria ar fi legitimat toti elevii din bar ,i-ar fi dus la scoala fara atata mediatizare si zambete " ce bine dau eu interviuri"....oricum.. rusine tuturor ca s-au folosit de niste copii ( au incalcat drepturile minorului dand imagini)sa- si faca ei reclama( nici pe hoti si criminali nu i au urcat in masina) ;trebuia sa se intereseze si d-nul invatator ca nu au absente si nu sunt ei exemplul negativ al liceului respectiv, iar d-nii jandarmi sau ce mai era pe acolo au abuzat de ei punandu-i sa se urce in masina "asa sa va filmam "si pe urma sa-i coboare ..oricum nu aplaudam elevii care merg in baruri, dar ati exagerat ...