Justiţie de păcat! Cu „c” mare

Claudiu Matei
claudiu.matei @ scandaldegorj.ro

Constat un oarecare deranj şi preocupare, în mintea unora care dau cu pixul în maculatura locală, în legătură cu două chestiuni, petrecute în ultimele zile, legate de justiţie: trimiterea în judecată a directorului CE Turceni, Motocu şi verificarea de către CSM a activităţii procurorului Moţa. Prima chestiune e pusă de cei din sistemul energetic, pe seama unei eventuale promovări într-o funcţie cheie din viitorul mastodont CEO a lui Marian Motocu şi tind să le dau dreptate.

Cum e posibil ca un dosar extrem de subţire, care viza o achiziţie ilegală, să stea, la propriu, în cercetare, mai bine de şase ani? Ar trebui să fie un mare semn de întrebare pentru cei care monitorizează justiţia, în condiţiile în care, cu siguranţă, până la rămânerea definitivă a cauzei, faptele de care sunt acuzaţi foşti sau actuali directori ai CET se vor prescrie. Dacă a stat, sau nu, acel dosar în nelucrare atâta timp asta se va stabili ulterior, dacă va fi cineva interesat, însă despre procurorul care l-a avut repartizat se poate spune că e o mare „capacitate”.

Un jurnalist de investigaţii s-ar fi mişcat mult, mult mai repede decât acel magistrat, în cazul în care ar fi avut dosarul de licitaţie şi ar fi avut posibilitatea să afle punctele de vedere ale tuturor celor implicaţi. Sunt de acord că această comparaţie e puţin forţată totuşi, eficienţa muncii unui jurnalist în acest caz ar fi fost mult mai mare, chiar dacă rezultatul era acelaşi: zero. În afară de unele structuri care monitorizează presa şi ar fi adăugat încă o filă interesantă la mapa respectivă, cazul rămânea o relatare de presă şi atât, ca multe altele.

Dosarul întocmit cu atâta „celeritate” de procuror se va dilua în instanţă atât de mult, încât sentinţa definitivă nu va afecta cazierul niciunuia dintre cei patru inculpaţi trimişi acum în judecată. Până la urmă, presa ar trebui să aibă acelaşi scop cu justiţia, adică mass-media demască ilegalităţi şi justiţia le constată şi condamnă.

Dar asta doar teoretic, după cum se vede. A doua chestiune, cea legată de aşa zisul conflict dintre procurorii Focşan şi Moţa în cazul dosarului de malpraxis, aduce în prim-plan unele jocuri murdare, de culise, complice la acestea fiind o jurnalistă. Pentru cei care au ochi să citească pot vedea cât de agresivă poate deveni insa atunci când scrie sub un pseudonim şi câtă deontologie împrăştie sub propriul nume.

De multe ori, m-am întrebat dacă sub acel pseudonim nu semnează însăşi persoana interesată că cuvintele (pardon!) vin direct din manualele de drept, limbajul e atipic unui jurnalist şi presărat grosolan cu diversiuni juridice.

Am fost contrariat tocmai de faptul că, de cele mai multe ori, pseudonimul nu stăpâneşte aşa bine termenii juridici, ca atunci când vine vorba de un interes direct al sursei de pe strada Geneva. Despre dosarul de malpraxis şi traseul acestuia pot să spun doar că ce a răzbătut public a fost doar o vrăjeală penibilă, care nu a avut niciun rol în înfăptuirea justiţiei. Mânat de ură împotriva prim-procurorului Focşan şi încă mai sperând la funcţia acestuia, tot manipulând opinia publică prin intermediul presei, aşa cum a scris într-un comunicat Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Laura Codruţa Kövesi, prin care a sesizat CSM, procurorul Moţa a săpat iremediabil la imaginea şi reputaţia pe care şi le construise.

  23.04.2012. 23:46

Comentarii

Acest articol n-are nici un comentariu.