Arhivă Scandal de Gorj - Numarul 100 - 25 - 30 martie 2006

Justiţia gorjeană, mediocră

Media rezultatelor obţinute de către magistraţii care candidează pentru ocuparea unor funcţii de conducere în justiţia gorjeană este una mediocră – 6,47.

Ion Tudor:

Îmi plac femeile, uneori le divinizez

Ion Tudor este de peste un an de zile şeful Poliţiei Comunitare Târgu-Jiu, după ce a încercat mai multe meserii care iau pus adrenalina în mişcare. Plecat din SRI, cu un grad şi de la un serviciu pe care evită să le indice, Tudor a prestat la bară, fiind o perioadă avocat, a fost directorul unei societăţi comerciale, al Direcţiei pentru Protecţia Consumatorului, iar acum încearcă să-i transforme pe foştii gardieni publici în poliţişti comunitari.

Deşi, după cum declară, nu mai are nici o legătură cu serviciile secrete, instinctele de “dur” şi le păstrează şi acum, fiind oricând gata să împuşte un om dacă o merită, dar ar ierta cu uşurinţă un iepure.

Reporter: De-a lungul timpului aţi ocupat mai multe funcţii şi aţi încercat mai multe meserii. Care dintre ele v-au făcut să vă simţiţi un om important?

Ion Tudor: Atunci când îţi faci meseria cu simţul responsabilităţii, când te achiţi de sarcinile profesionale, devii un om important.

Rep.: Care a fost cea mai bine plătită? Cât?

I.T.: Nu mai ştiu exact cam ce salariu aveam când lucram ca ofiţer de informaţii. Diferenţă între un salariu de ofiţer şi un salariu de inginer nu era. Noi aveam avantajul că primeam nişte sporuri. Prin asta consta diferenţa. După ’89 am lucrat ca avocat şi am câştigat destul de bine pentru că mi-a plăcut să-mi fac datoria.

Rep.: Îmi puteţi spune ce salariu aveţi acum?

I.T.: Vreţi să râdă lumea de mine? Este salariu de director executiv, fără sporuri, fără ore suplimentare, fără alte avantaje. Am un salariu de vreo 14 milioane de lei şi vreo două-trei sute de mii, nu mai ştiu exact.

Rep.: Când şi de ce aţi ieşit din structurile Serviciului Român de Informaţii?

I.T.: În ’93, parcă. Am ieşit la cerere, urma să termin facultatea, deveneam avocat şi voiam să mă întorc la Târgu-Jiu. O parte din sufletul meu a rămas la această instituţie pentru că în această instituţie sunt oameni deosebiţi, oameni bine pregătiţi, profesionişti. Mă mândresc şi astăzi când văd oameni care lucrează în această instituţie pentru că este una dintre instituţiile care a intrat printre primele în NATO.

Rep.: Cu ce grad aţi părăsit SRI? În cadrul cărui compartiment lucraţi?

I.T.: Am desfăşurat activitatea în cadrul unui serviciu din cadrul Serviciului Român de Informaţii, o unitate cu activitate specială. Să nu se sperie cititorii…Ofiţer de informaţii, căpitan pe vremea aia.

Rep.: Este adevărat că cine a lucrat în serviciile secrete rămâne activ toată viaţa?

I.T.: Nu. Nu este adevărat!

Rep.: Care a fost cea mai grea misiune la care aţi participat în acea perioadă?

I.T.: Multe. Multe misiuni, pentru că fiind o unitate cu activitate deosebită erau misiuni deosebite. Cele mai grele misiuni erau când venea Ceauşescu în vizită cu Elena Ceauşescu pentru că, comportamentul unora în astfel de situaţii era un pic mai ciudat.

Rep.: Povestiţi-ne o întâmplare în care aţi simţit că situaţia vă depăşeşte.

I.T.: Vreau să spun am fost format în şcoala militară de ofiţeri să lucrăm în echipă şi dacă pe mine simţeam că mă depăşeşte situaţia imediat colegul de lângă mine intervenea. Aveam situaţii în care ne confruntam cu cadre ale unor servicii de informaţii din ţările vecine. Greu când te “lupţi” cu un adversar…Erau situaţii grele şi cu adevărat, uneori, exista riscul să ratăm misiunea.

Rep.: La un moment dat eraţi avocat. Ce v-a plăcut şi mai ales ce nu v-a plăcut la această meserie pe care aţi părăsit-o destul de repede?

I.T.: Am părăsit-o destul de repede pentru că am plecat director la Direcţia pentru Protecţia Consumatorului. Nu puteam să fiu şi funcţionar public şi avocat. Ăsta a fost motivul. Îmi plăceau foarte mult dosarele penale, unde îmi plăcea foarte mult profesionalismul ofiţerilor din poliţie, al celor de la cercetări penale sau de la judiciar. Oameni deosebiţi cu care mă întâlnesc astăzi cu mare plăcere. Îmi era foarte greu când intram în dosarele civile. Ştiţi cum e acolo, când se judecă pentru pământ două persoane, una dintre ele rămâne nemulţumită. Erau şi situaţii de partaj când oamenii au muncit o viaţă întreagă în familie şi după aceea ajungeau să împartă lingura şi furculiţa.

Rep.: Ce v-a determinat să intraţi în politică?

I.T.: Eu nu puteam să stau absent pentru că toţi cetăţenii din România fac politică. Nu cred că puteam să stau indiferent. Am făcut ceva ce mi-a plăcut chiar dacă am avut şi nişte zile mai negre vis-ŕ-vis de faptul că am făcut politică. Perioada anilor trecuţi în judeţul Gorj mai tulburi, dar am mers înainte. Cel care a avut un rol determinat a fost Adrian, băiatul meu mai mare, care este făcut pentru politică chiar dacă la unii nu le plac ochii lui, şi Gheorghe Milosteanu, un foarte bun prieten al meu şi un om pe care îl respect. În echipa de la PSD nu toată lumea este aşa cum încearcă să se zică, cum vedem noi pe «sticlă» câteodată. Îmi place echipa de la Târgu-Jiu, acolo unde s-a impus o disciplină extraordinară.

Rep.: Este asta singura modalitate de a accede într-o funcţie publică?

I.T.: Nu, exclus! Dar, din păcate, de cele mai multe ori ca să poţi să ajungi director, sau pe orice altă funcţie, trebuie să faci parte dintr-un partid. Mi se pare firesc, într-un fel. Asta e situaţia, deocamdată, până statutul funcţionarului public va fi bine bătut în cuie. Până când vom ajunge şi noi ca în Uniunea Europeană, unde directorul este director pus pe baza competenţei. Dar, e firesc, zic eu, ca în perioada asta să fie aşa.

Rep.: Aţi fost directorul unei societăţi comerciale care aparţinea unui trust condus de foşti securişti. S-a dorit falimentarea acesteia în favoarea trustului încă de la cumpărare?

I.T.: Din păcate nu aparţinea unui trust condus de foşti securişti. Vreau să vă spun că n-am fost director, am fost în consiliu de administraţie şi momentul care a rămas, pentru o perioadă, societatea fără director am gestionat şi această funcţie. N-a fost un trust al fostei Securităţi. Că erau angajaţi, da, erau angajaţi şi foşti avocaţi şi poliţişti. Cu falimentarea…unitatea a făcut mari datorii, avea baza materială terminată. A fost lungită activitatea societăţii respective până când o bancă, pentru o linie de credit făcută înainte de a fi cumpărată, a scos-o la licitaţie.

Rep.: Cum aţi ajuns director al Direcţiei pentru Protecţia Consumatorului?

I.T.: Am dat examen.

Rep.: Cu ce notă l-aţi luat?

I.T.: Cu aproape 10, pentru că mi-au scăzut câteva sutimi la scris. N-am fost eu cel mai deştept, dar am luat notă mare. Acum de ce să nu recunoaştem, am fost propus de către organizaţia judeţeană de partid, de către PSD. La început nu eram prea încântat de această instituţie, dar ce m-a convins – bineînţeles pe lângă parlamentarii de Gorj şi conducerea partidului – a fost numirea doamnei Rovana Plumb în funcţia de secretar de stat la Autoritatea Naţională de Protecţia Consumatorului. Este unul dintre cei mai mari miniştri pe care i-a avut vreodată guvernarea din România.

Rep.: Apropo de Rovana Plumb. Este adevărat că o plăceaţi mai mult decât ca pe o şefă?

I.T.: O plăceam mai mult decât ca pe o şefă, dar o plăceam şi o respectam. Şi cu asta cred că am spus totul. Noi ne-am cunoscut foarte bine după ce am ajuns director, dl. Plumb era prietenul meu. Plus, că erau relaţii între copii noştri care au rămas şi în continuare.

Rep.: Este lungă lista agenţilor economici pe care i-aţi ocolit când eraţi director la Direcţia pentru Protecţia Consumatorului?

I.T.: Daţi-mi un exemplu şi vă spun…Nu i-am ocolit, i-am controlat pe toţi.

Rep.: V-am întrebat mai devreme despre Rovana Plumb pentru că sunteţi cunoscut ca un Don Juan de Leleşti. Ce rol au jucat femeile în viaţa dvs.?

I.T.: De la municipiul Leleşti…(rîde!). Ce ai vrea să-ţi spun că îmi plac bărbaţii? E normal să spun că-mi plac femeile, că mi-au plăcut. Le respect, uneori le divinizez, pentru că de cele mai multe ori merită. Aşa a fost soarta să mă căsătoresc, să divorţez, instituţia divorţului fiinţează în România şi în toată lumea. Asta este! O respect în continuare pe fosta soţie şi pe actuala soţie. Familia este celula de bază a societăţii, dar dacă nu mai funcţionează rotiţele…

Rep.: Ce l-aţi sfătui pe un bărbat care vrea să se însoare de mai multe ori?

I.T.: Să deschidă ochii bine. Nu e bine să te însori de mai multe ori, dar nu e bine nici să stai în coteţ toată ziua. Adică dacă nu se mai poate, n-are rost.

Rep.: De un an şi mai bine sunteţi şeful Poliţiei Comunitare. Aţi reuşit să le scoateţi din cap subordonaţilor mentalitatea de gardian public?

I.T.: Aproape da. Mai sunt multe de făcut. Au lucrat atâţia ani într-o instituţie, nu poţi să faci peste noapte această trecere, dar până la urmă se va face.

Rep.: Va ajunge Poliţia Comunitară, ca imagine, la ceea ce aţi reuşit la Protecţia Consumatorului?

I.T.: Cu toate încercările unora de a trage în jos această instituţie va ajunge cât va fi Tudor director. Şi va fi Tudor director la Poliţia Comunitară! De împuşcat n-au reuşit să mă împuşte în ’89, e greu să mă împuşte acum. Trag în continuare foarte bine cu pistolul şi vreau să vă spun că îmi pare rău să împuşc un iepure, dar un om îl împuşc fără nici o reţinere pentru că omul gândeşte şi când gândeşte ar trebui să realizeze ceea ce face şi dacă îşi merită glonţul îl trimit fără nici o reţinere.

La Poliţia Comunitară este greu pentru că este o instituţie nouă, la început. Poate că peste câţiva ani instituţia va ajunge la aceeaşi imagine pe care a avut-o Direcţia pentru Protecţia Consumatorului.

Rep.: Caracterizaţi următoarele persoane: Nicolae Mischie…

I.T.: Un mare profesor universitar. Din păcate este bolnav, să-i dea Dumnezeu sănătate.

Rep.:…Florin Cârciumaru…

I.T.: Un extraordinar primar, un bun organizator, un om ferm, drept, cinstit. Este imparţial în relaţiile cu oamenii şi un bun politician care va ajunge cu siguranţă printre marii politicieni ai României, dacă nu se lasă de politică. Şi eu sper să nu facă asta.

Rep.:…Ionel Manţog…

I.T.: Spre regretul meu îl cunosc foarte puţin pe dl. ministru. Am stat de câteva ori de vorbă. E un tip echilibrat, care ţine la semenii lui. Cred că merită locul unde a ajuns acum.

Rep.: Unde îl vedeţi pe Ion Tudor după alegerile din 2008?

I.T.: Păi, probabil o să ies la pensie dacă mă gândesc bine că am lucrat atâţia ani în structurile de informaţii…Nu, n-am să ies la pensie. Cu siguranţă că dl. primar Florin Cârciumaru nu o să mă dea afară şi o să mă ţină lângă dumnealui. Sper să nu fac prostii până atunci. Nu cred că am să mai plec din Gorj, am umblat destul de mult pe mejdine, cum zic eu. Dar s-ar putea să plec şi la Bucureşti, soarta oferă multe posibilităţi.

• Au consemnat Cătălin Bălăşoiu & Silviu Păşoiu

Ca şi în cazul Armaghedonului poliţiei gorjene când pe un site au fost postate date compromiţătoare despre şefii instituţiei, recent pe anchete.ro a apărut un material despre cele mai influente personaje din mineritul gorjean şi afacerilor lor. Cei care deţin date din anturajul capilor mineritului apelează la postarea acestora pe diferite site-uri asigurându-şi astfel anonimatul. Cu menţiunea că subtitlurile aparţin redacţiei, redăm integral acest material.

De când a fost strămutat la Ministerul Economiei şi Comerţului (M.E.C.), Ionel Manţog, specialist în domeniul minier, de profesie jurist, nu a mai avut tihnă in restructurarea industriei miniere şi, nu în ultimul rând, în soluţionarea mult vehiculatelor probleme ale constituirii Holdingului energetic.

După propulsarea din naveta cu mineri gorjeni condusa de ortacul şef Marin Condescu (un alt luceafăr de vază al ţarii, care luminează bazinul Olteniei şi care are ambiţia să strălucească mai tare ca Miron Cozma, încercând să aducă toate sindicatele miniere sub aripa sa ocrotitoare), juristul de la S.N.L.O. Târgu Jiu, s-a decis să mărsăluiască prin mineritul românesc din fotoliul de secretar de stat în MEC auzind că pentru asta se dau cu nemiluita bani de la buget şi fonduri de la Banca Mondiala.

Însă, sarcina principală pe care o are de îndeplinit era stabilită de la bun început de liderul minerilor gorjeni: “Acum este momentul, ca tu la minister să ne faci un holding mare, cu cariere, termocentrale şi hidrocentrale, să avem membri de sindicat câtă frunză, câtă iarbă, că de-acolo vine banu necontorizat şi nu se ştie, odată şi odată se strică actuala orânduire”.

Zis şi făcut. Ajuns pe scaunul ministerial, Manţog a început, cu elan şi cu dibăcia-i cunoscută de juris, să elaboreze tot felul de proiecte de acte normative , printre care şi cel de reunire a celor trei mari complexe energetice Rovinari, Turceni şi Craiova (despre care se zice că vor beneficia impreună de peste un miliard de euro pentru “investiţii”), căutând permanent să speculeze momentul propice pentru ocuparea scaunului ministerial şi sondând terenul pentru a mai găsi puncte de sprijin şi înţelegere pe la guvern, parlament şi chiar la Primăria Generală a Capitalei.

Însă, cheia succesului este departe, unii chiar simulează faptul că sunt tare ocupaţi , alţii justifică, că au răcit (deoarece au mâncat îngheţată şi iarna), iar ministrul de resort i se potrivniceşte (respectând fiecare şi directivele de partid trasate) şi uite aşa, trecerea timpului îi dă fiori secretarului de stat pentru că misiunea sa ar putea să eşueze odată cu el.

“Specialistele” mineritului

Şi ca să nu uite de unde a plecat, Ionel Manţog s-a gândit că ar putea face totuşi un favor minerului din Gorj, mai ales în perioada concediilor de vară, când acesta şi-ar dori să-şi petreacă clipe de neuitat pe litoralul însorit prin bunăvoinţa firmelor controlate de liderul sindical oltean ori de “asistenta” acestuia, Mădălina Berbecel - o domnişoară respectabilă, despre care gura lumii zice că nu poate refuza niciodată prezenta binefacătoare a lui Marin (la locuinţele din capitală ale fetei) şi mai nou, pe cele ale secretarului Ionel, bineînţeles pe probleme minereşti, domeniul în care este “specialistă”. Ca o recompensă, liderul Condescu ar putea s-o ajute pe Mădălina cu “ceva” bilete de odihnă, poate chiar prin noua firmă gorjană a fetei TURSIND MIN S.R.L. - societate bazată pe un acţionariat puternic sindicalo-sportiv.

Dar cu toate acestea, problema proritara este holdingul lui “Nea” Marin, misiunea pentru care a venit la Bucuresti şi pentru care este in stare să accepte, chiar dacă şifoneaza puţin imaginea României, să fie ajutat de masa de mineri propulsată (chiar in stradă) de Marin Condescu, precum si de Roxana Stoian, “colega noastră” fostă la Impact de Gorj care oferă sprijin secretarului de stat gorjean, prin materializarea unor articole care să convingă ortacul de rând de importanţa constituirii holdingului în bazinul Olteniei.

Deşi se pare, cel puţin de la o vreme încoace, parcă nici el n-ar mai vrea chiar aşa de mult facerea Complexului. Or fi alţii care “urcă” pe bolta societaţii româneşti, ameninţând să eclipseze “luceafărul” lignitului şi să-i ofere secretarului de stat mai multă “căldură”, poate cea a fotoliului lui Codruţ Sereş? Cine ştie?

Oricum, problema mineritului şi a oamenilor din zonele unde această activitate se practică, nu le-a rezolvat si nu le va rezolva niciodată necazurile. Totuşi, poate noul ziar sau posturile de radio şi televiziune pe care le doreşte înfiinţate secretarul de stat, să mai aline suferinţele celor năpăstuiţi cu o telenovelă politică sau jocuri distractive, cum ar fi: te uiţi şi nu câştigi!

Niciodată nu se va cunoaşte cu adevărat destinaţia fondurilor consumate de la bugetul statului (în special cele care au fost suplimentate in baza H.G. 49/2006, prin grija grojenească - dar mai puţin legală, a secretarului de stat pentru ne-subvenţionatul S.N.L.O. - cu circa 20,5 milioane de dolari SUA, în contradicţie cu Strategia miniera asumată de România faţă de organismele europene), pentru susţinerea minelor viabile, închiderea celorlalte şi pentru dezvoltarea grupurilor de interese din industria miniera, mai ales pentru ultima categorie. Dar nu asta este prioritatea secretarului de stat Ionel Manţog, ci altele (printre care şi ieşirea măcar cu faţa curată, dacă nu cu mâinile, din anchetarea modului de dobândire, a unor terenuri şi vile de zeci de miliarde de lei).

Şi dat fiind faptul ca ministrul de resort vroia o privatizare rapidă a celor trei complexe, specialistul nostru se tot gandi să semneze (în lipsa ministrului) chiar el actul normativ de constituire a celui mai mare holding din România, nu de alta, dar simţea în ceafă răsuflarea liderului minerilor olteni, care a început in ultima perioadă să îl irite şi să îi promită că poate scoate minerii în stradă ca să-l sprijine.

Între două pauze, ca să demonstreze specialiştilor europeni că şi la noi se face restructurare, a “rupt” mineritul din Prahova, dupa modelul S.N.L.O. , tot aşa, cu o entitate care să preia toate datoriile la buget şi care urma să fie falimentată.

Şi Compania Huilei din Petroşani e ajutată de secretarul de stat, mai ales că mai achiziţionează “diverse produse” de la firmele controlate de marele om de afaceri gorjean Dan “ţiganu” (Dan Bârcină-n.r.), fapt pentru care directorul general al acesteia l-a consolat pe Manţog cu un bilet turistic în Italia, pe undeva prin Sicilia, parcă sugerându-i să înveţe cum se fac afacerile la rece în acel colţ minunat al lumii. Ca să nu fie prea singur pe meleagurile italiene şi pentru că soţia era ocupată cu rezolvarea problemelor din justiţia româneasca, via Tg. Jiu, secretarul nostru a urcat-o în avion pe buna sa prietenă Carmen Copaci, specialistă în sistemul informatic implementat la S.N.L.O. (şi alte sisteme) şi mare admiratoare a caselor din capitală şi a hotelurilor matrimoniale.

Alte şmenuri marca Manţog

Cel putin Compania Naţională a Huilei a rezolvat o problemă stringentă şi anume că l-a propulsat la minister pe Stamin Ioan Purcaru, fostul director general (care a reuşit performanţa de a adânci criza financiară a agentului economic), sens în care, secretarul de stat va trebui să aibă grijă şi de scaunul acestuia, mai ales pentru binele unui mare om de afaceri din Valea Jiului – Alin Simota (patronul echipei Jiul Petroşani-n.r.).

Şi tot făcând atâta bine mineritului românesc, precum şi fotbalului ce se joacă prin bazinele carbonifere cu bani de la complexele energetice, la un moment dat, Ionel Manţog a compilat că l-ar putea ajuta şi pe Toni Greblă - fost prefect al judeţului Gorj, care controlează mai multe firme private căpuşare în domeniul energetic şi minier şi care solicită deseori sprijin secretarului de stat, şi pe Sorin Frunzăverde, fost ministru al mediului, în prezent, Preşedintele Consiliului Judeţean Caraş Severin să ajute nişte patroni amărâţi (parcă de pe la Mondan Prodcom SRL) să pună mâna pe nişte bani sponsorizaţi de Banca Mondială prin Agenţia Zonelor Miniere din Craiova, precum şi promovarea într-o functie de conducere a Agenţiei Centrale a lui Nicolae Oraviceanu (şeful Departamentului Programe Economice şi Sociale din cadrul ANDZM), şi nu în ultimul rând pe Anuţa Handolescu, prefectul judeţului Vâlcea, care şi-ar fi vrut nepotul la o ambasadă în străinatate.

Incompatibilitate în Consiliul Local

Luminiţa Greculescu trebuie să-şi dea demisia

Scrisorile pe care primarul Florin Cârciumaru le-a trimis recent contribuabililor din Târgu-Jiu pentru a-i sensibiliza în aşa fel încât să-şi achite taxele şi impozitele locale au lăsat nepăsătoare chiar pe unele persoane din structurile municipalităţii. Printre aceştia se numără şi consilierul local Luminiţa Greculescu care de trei ani nu reuşeşte să strângă ban pe ban şi să achite impozitele pentru imobilul şi maşina pe care le deţine alături de soţul său Cristian Greculescu. Conform datelor Direcţiei de Taxe şi Impozite Locale Târgu-Jiu, familia Greculescu figurează ca fiind restantă cu suma de 2.867.000 de lei, datorii neplătite pe 2004 şi 2005 şi 1.090.000 de lei pentru 2006.

Deputatul “Zero”

Alegerile parlamentare din toamna lui 2004 au adus pe liste, în urma unei alianţe cel puţin neinspirată între Blocul Sindical şi Partidul România Mare, pe directorul Termoserv Rovinari, Ion Stoica. PRM a obţinut la Gorj trei fotolii de parlamentar, o parte dintre alegători fiind din sistemul energetic. La nici trei luni de la accederea în Camera Deputaţilor, Ion Stoica a demisionat din PRM devenind independent.

Turnatorul de serviciu

• Examenele pentru ocuparea unor posturi vacante într-o instituţie bugetară sunt mereu controversate din cauza şpăgilor care se dau în majoritatea cazurilor. Cei care pierd sunt mereu acei oameni care învaţă pe rupte pentru examenul respectiv, pot deveni competenţi în posturile scoase la concurs, dar pierd iremediabil pentru că nu-şi permit să “ungă” pe cine trebuie. Săptămâna trecută a fost rândul unora care au vrut să muncească la Secţia Neurologie a Spitalului Judeţean. Cei care s-au prezentat la concurs – amânat de mai multe ori - s-au împărţit în două categorii din start: “piloşii”, care şi-au permis să “cotizeze” vreo 60 de milioane pentru un post, şi cei care şi-au văzut încă odată visele şi speranţa unui loc de muncă spulberate.

Misiune imposibilă (tableta)

Pandurii se află la a treia înfrângere consecutivă şi microbiştii gorjeni au emoţii din ce în ce mai mari în privinţa retrogradării. Am pierdut la Iaşi în minutul 85 şi am ratat şansa egalării în prelungirile meciului când Vrankovic a ratat penalty-ul care ne aducea un punct în clasament.

  25.03.2006. 14:50

Comentarii

Acest articol n-are nici un comentariu.