stefan Popescu Bejat, actualul prefect al judetului Gorj, a fost mereu pe val, incepand chiar cu anul 1990. A stat doi ani in Parlament, in calitate de deputat, trimis de catre Frontul Salvarii Nationale. Nu s-a saturat si a mai vrut o data, in 1996-2000, pe listele CDR. Nici de data asta n-a fost suficient si a devenit pentru a treia oara deputat in urma alegerilor din 2000 pana in 2004. Ar fi vrut sa iese la pensie din fotoliile comode ale Camerei Deputatilor, in care a vegetat zece ani, dar a renuntat fortat de decizia lui Traian Basescu de a nu mai valida listele parlamentare ale PD-ului unde apar parlamentari ai partidului care n-au facut nimic in legislaturile anterioare. Poate in momentul in care a trebuit sa ia aceasta hotarare a regretat, chiar si un minut, ca n-a facut nimic pentru judet, macar de dragul facilitatilor pe care le avea ca parlamentar. Invatat cu traiul pe picior mare, Bejat a costat statul, in ultimul mandat, aproape trei miliarde de lei. A cheltuit pentru benzina 272 de milioane de lei si pentru a-si odihni corpul obosit de povara grijilor judetului, 732 de milioane de lei. De cate ori venea acasa si ii ignora pe cei care l-au trimis in Parlament incasa diurna, care pentru patru ani a ajuns la valoarea de 532 de milioane. A facut si ceva cumparaturi cheltuind la acea vreme 58 de milioane pentru achizitionarea unei imprimante laser si a unui PC performant. si pe langa toate astea a primit si o leafa care totalizeaza 1,2 miliarde de lei. Cu ce s-au ales gorjenii? Cu un fost deputat ineficient si un actual prefect care-si pastreaza metehnele.

Ion Florescu, in prezent senator de Gorj, a cochetat in perioada 2000-2004 cu deputatia, timp in care a pus o singura intrebare Guvernului si aia referitoare la masuri privind combaterea secetei, eroziunii solului si inundatiilor. A avut cinci propuneri legislative, din care una pentru declararea ca oras a comunei in care s-a nascut, Berbesti-Valcea, propunere care a fost de altfel si aprobata. Alte trei au fost respinse si inca una, cu privire la revizuirea Constitutiei, acceptata. Aceasta din urma facand-o alaturi de alti senatori si deputati. A luat de 34 de ori cuvantul in plen in patru ani si, in rest, s-a bucurat tihnit de prerogativele de reprezentant al Gorjului in Parlament. A cheltuit 855 de milioane de lei pentru cazare, a primit 551 de milioane pentru diurna, 1,245 miliarde salar si a consumat benzina de 238 de milioane de lei. Cum nu era de ajuns a dat 61,5 milioane de lei pentru un telefon mobil, o imprimanta si un calculator. La incheierea mandatului, in 2004, pentru Ion Florescu statul risipise trei miliarde de lei.

Scarlat Iriza a prins doar un mandat in Parlament, ca si deputat, dar a avut grija ca statul sa plateasca bine faptul ca a ocupat degeaba un fotoliu in Camera Deputatilor. Vreme de patru ani n-a avut de luat la intrebari decat o singura data Guvernul si atunci in legatura cu legea concurentei, chestiune care-l ardea personal, fiind si un individ care a invartit mereu afaceri. A avut trei propuneri legislative, singura dintre ele acceptata fiind facuta alaturi de alti colegi din Parlament. In rest a calatorit mult cheltuind 232 milioane de lei pe benzina si 1,2 miliarde pentru cazare. A incasat si diurna in valoare de 550 de milioane si, probabil pentru activitatea aproape imperceptibila din teritoriu a cumparat o imprimanta la 25 de milioane si un calculator cu cdrom la 33 de milioane. „Umbra” lui Scarlat Iriza in Camera Deputatilor a costat la sfarsitul celor patru ani de mandat 3.250.000.000 de lei.

In aceeasi perioada, 2000-2004, alaturi de Bejat, Florescu si Iriza, prin Camera Deputatilor au mai trecut alti trei deputati gorjeni: Gheorghe Popescu, Ion Mocioi si Constantin Bucur. Faptul ca doi dintre ei aveau casa in Bucuresti a scutit o cheltuiala semnificativa cu cazarea. Cu toate astea sumele care s-au dus pe apa sambetei din cauza celor sase deputati nu sunt deloc de neglijat: peste sapte miliarde si jumatate pentru salariu, peste un miliard si jumatate pentru benzina consumata, diurne in valoare de aproape doua miliarde si jumate, mijloace fixe de 300 de milioane si cazare de peste trei miliarde si jumatate.

Revoltat de cele aparute cu privire la persoana sa in numarul trecut al „Scandal”, Ninel Constantin Potarca nu s-a sfiit sa ameninte telefonic: Va mai las putin sa scrieti, sa faceti bani din vanzarea ziarului, apoi va dau in judecata si va cer daune morale de n-o sa aveti sa-mi platiti. si de n-o sa aveti o sa va iau altceva: scalpul!”.

Vazand ca nu au efect amenintarile, Potarca si-a incercat norocul cu o presupusa relatie amoroasa cu sursa care a furnizat informatiile despre el si afacerile sale ilegale: „ Sursa care ti-a dat informatiile despre mine e amanta ta si ai investit multe sentimente acolo”.

Cum nici asta n-a tinut, afaceristul a incercat o latura mai „sensibila”: „Cu cat sa va platesc eu ca sa nu mai scrieti despre mine?”, a intrebat incercandu-si pentru ultima data norocul afaceristul. Daca e pe asa, asteptam faza cu scalpul...

Sesizat cu privire la invinovatirea a doi morti in cazul evaziunii fiscale, spalarii de bani si a brancutei frauduloase produse la SC Siatra Prod SRL, Consiliul Superior al Magistraturii a gasit de cuviinta sa nu se amestece, desi era vorba de implicarea unor magistrati in acest dosar aranjat ca la carte de catre afaceristul gorjean. CSM s-a rezumat la a aminti cateva din indatoririle magistratilor, indatorii despre care tocmai fusese instiintat ca magistratii nu le respecta: „Potrivit statutului judecatorilor si procurorilor, judecatorii sunt independenti, se supun numai legii si trebuie sa fie impartiali. Orice persoana, organizatie, autoritate sau institutie este datoare sa respecte independenta judecatorilor”. Numai ca in cazul Siatra independenta acestora s-a transformat in dependenta fata de influenta lui Ninel Potarca, iar rezultatul a fost unul deloc in concordanta cu litera legii.

Faptul ca nimeni nu vede evidentele atunci cand este vorba de tot ceea ce se invarte in jurul lui Ninel Potarca nu este deloc uimitor intr-o tara in care mori cu dreptate in mana, daca adversarul tau in fata legii este plin de bani.

In celebrul deja caz Rafo Onesti, Potarca este unul dintre protagonistii jafului de sute de miliarde de lei, dar este singurul care n-a vazut gratiile unei puscarii din interior nici macar pentru cateva ore.

Ninel Potarca a fost unul dintre pionii omului de afaceri timisorean Marian Iancu in tunul de 1.400 de miliarde dat la SC Rafo Onesti SA. Contributia gorjeanului a fost majora, ajutand la crearea unui prejudiciu de 660 de miliarde de lei din cele 1.400. Prilejul colaborarii dintre cei doi s-a ivit dupa ce Potarca a cumparat o parte din fostul Combinat Chimic Arad, aflat in anul 2000 in lichidare judiciara. Pentru a putea plati cele 300.000 metri patrati de teren, cladirile si instalatii cumparate, acesta a vandut catre SC RTI SRL Bucuresti 51% din partile sociale si implicit parte din bunurile achizitionate de la combinat pentru suma de 47 de miliarde de lei.

Dupa vanzare, Potarca a uitat intelegerea si intre Siatra si RTI au intervenit probleme cu privire la proprietatea asupra bunurilor. Drepturile asupra acestora au fost acordate de catre instanta firmei RTI, dar Potarca a recurs la un subterfugiu pentru a nu inapoia fostului partener de afaceri bunurile detinute ilegal. El a instrainat, ceea ce initial vanduse catre RTI, firmei Demrax Com SRL, administrata tot de el, numai ca reprezentata legal de catre Nicolita Nica. Cum vanduse tot catre o firma care-i apartinea, valoarea tranzactiei a fost de 3,5 miliarde de lei. Imediat dupa aceasta mutare, cum scapase deocamdata de respectarea hotararii judecatoresti in afacerea cu RTI, Potarca a inceput sa caute cumparatori care sa preia bunurile plimbate de la o societatea la alta doar pentru a nu intra in posesia proprietarului de drept.

Intre timp, Marian Iancu se afla in cautarea unor persoane de incredere care sa-l ajute sa acopere o gaura de 1.400 de miliarde de lei pe care o daduse prin firmele sale la SC Rafo Onesti SA. Cum cei doi se cunosteau a fost doar o chestiune de timp sa puna planul pe picioare. Utilajele si instalatiile cumparate la un pret derizoriu de catre SC Demrax de la Siatra, si posibil real avand in vedere ca era vorba de unelte scoase din uz, au fost vandute unui alt om de incredere, Marius Bodiut patron al SC Lubriforan SRL Oradea, pentru suma de 139 miliarde de lei. Aceasta societate, la randul sau, le-a vandut catre SC VGB Impex SRL, firma patronata de catre Marian Iancu, chiar a doua zi. De data asta valoarea utilajelor a ajuns la 660 de miliarde de lei.

In posesia Rafo au ajuns de abia peste un an de zile si nu toate. Nici unul dintre cei angrenati in aceasta inginerie financiara nu tinea mortis ca acestea sa ajunga la destinatie, pentru ca, practic nu era nevoie de ele, ci doar trebuiau justificate unele afaceri cu produse petroliere facute fara sa fie platite de VGB catre Rafo. Asa ca un reactor care a facut parte din utilajele amintite a fost dat uitarii printr-o parcare, undeva prin Arad, iar o alta piesa a ajuns direct in service, desi toate fusesera vandute la preturi exorbitante care, in mod normal, ar fi impus si calitate.

Posesorul de drept al utilajelor cu care au jonglat Iancu si Potarca, SC RTI a incercat sa le recupereze apeland tot la caile legale, asa ca pana la urma s-a instituit un sechestru asiguratoriu pe tot ceea ce a instrainat afaceristul gorjean de la fostul Combinat Chimic Arad. Administratorul firmei a reclamat un prejudiciu de 20 de miliarde de lei si nici pana in prezent banii nu au fost recuperati. Marian Iancu raspunde penal pentru afacerile ilegale de la Rafo Onesti si, teoretic si Ninel Potarna, numai ca pe el inca nu l-au „speriat” cu nici o zi de arest.

In timp ce Potarca isi continua afacerile infloritoare, prietenul sau, politistul Daniel Brotea incearca sa demonstreze ca este inocent, numai ca nu alege bine calea. El a depus plangere la IPJ impotriva redactorilor „Scandal”, pentru insulta si calomnie(!?), desi indicat ar fi fost sa apeleze la Judecatorie, asa cum face orice om care are cunostinte minime de drept. Dar a ales sa-si sesizeze colegii, ca sa afle toata lumea ca nu obisnuieste sa aleaga calea cea dreapta niciodata.

Vineri, Potarca s-a prezentat la Judecatoria Tg-Jiu unde a fost audiat intr-un dosar in care este acuzat de evaziune fiscala de peste 35 de miliarde de lei. Procurorii DIICOT au inceput cercetarile impotriva lui Potarca inca de anul trecut, la sesizarea Finantelor Publice si Garzii Financiare Gorj. Tranzactiile pentru care Potarca va raspunde in fata legii au fost facute in perioada 2003-2004 si au constat in vinderea intre societatile deja cunoscute ale afaceristului a mai multor active printre care o remiza de locomotiva, un imobil si mai multe terenuri. Organele de ancheta au considerat ca toate aceste afaceri s-au facut ilegal si au stabilit ca operatiunile comerciale pe care le-a efectuat Potarca au avut un singur scop: sa obtina compensari de impozite datorate statului.

Despre neregulile din cadrul Inspectoratului Teritorial de Munca Gorj s-a auzit si la Bucuresti. De altfel, la intalnirea ce a avut loc la Baia Mare, cu ocazia unei analize desfasurate de Inspectoratele Teritoriale de Munca din tara, secretarul de stat din cadrul Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei, Basuc Mariana, l-a mustruluit zdravan pe Caruntu Alecxandru, inspector sef adjunct al Inspectoratului Teritorial de Munca Gorj, ca nu se implica in combaterea muncii fara forme legale, parcticata de majoritatea societatilor comerciale private de pe raza judetului. Mai mult, „gurile rele” discuta prin targ despre directionarea interesata a activitatilor specifice de control derulate de inspectorii din cadrul Inspectoratului Teritorial de Munca, de catre inspectorul sef adjunct, in schimbul unor „plocoane” destul de substantiale. In acest context, Gorjul este ituat pe unul din ultimele 10 locuri in ceea ce priveste nivelul amenzilor aplicate, raportat la numarul controalelor efectuate, unde se plaseaza in primele 20 de locuri la nivelul tarii. Mai mult, 80% din sanctiunile primite de agentii economici care au incalcat prevederile legale in domeniul relatiilor de munca au fost transformate de instantele de judecata in avertismente, invocandu-se diferite „vicii de forma” facute de organele de control la intocmirea proceselor verbale. Perpetuarea in timp a unor astfel de practici conduce la pagubirea bugetului de stat consolidat, avand in vedere ca peste 20% din forta de munca utilizata la nivelul judetului nu este incadrata cu forme legale, angajatorii sustragandu-se astfel de la plata obligatiilor privind asigurarile sociale, in timp ce persoanele exploatate in acest regim sunt private de importante drepturi constitutionale. Nu sunt straini de acest lucru si pot sa-i multumeasca inspectorului sef adjunct patronii firmelor Senaco si Novastef S.R.L. Novaci, Gilort Transport S.R.L. Carbunesti, Biluard S.R.L. Urdari, UREX S.A. Rovinari, Helor Impex S.R.L. Balanesti, ARC Tg Carbunesti S.A., Supelnita S.R.L. Pestisani, Livandor S.R.L. Danesti, Pres Sanitas S.R.L., Cap Est International S.R.L.,GNC Press Impact in Gorj S.R.L. Targu Jiu. Dupa o simpla privire aruncata asupra firmelor ce practica „munca la negru”, protejate de inspectorul sef adjunct e lesne de observat ca majoritatea isi desfasoara activitatea fie in domenii ca exploatarea lemnului, constructii sau prestari servicii – care presupun puncte de lucru dispersate teritorial, fie in productia de panificatie si patiserie – care desfasoara activitate in special noaptea, in ambele situatii controlul organelor abilitate fiind putin probabil si greu de realizat. A devenit de notorietate obiceiul lui Caruntu Alecxandru sa impuna unor patroni sa-i ofere alimente, bautura sau sa organizeze pe cheltuiala proprie mese festive, la care acesta participa cu persoane din anturajul sau, in special la cabana Sucursalei Petrom Targu Jiu din statiunea Ranca, restaurantele Visina si Iezureni, apartinand oamenilor de afaceri Carstoc Ion, Cretu Nicolae si Bunaiasu Gabriel. De asemenea, in schimbul obtinerii periodice de produse alimentare de la firmele GABISOR si ROBALEX S.R.L. din ticleni, Meronda S.R.L., Vilomar Coprest S.R.L. si Campeanu COM S.R.L., toate din Targu Jiu s.a., nu dispune efectuarea de controale la acestea sau impune subalternilor sa nu li se aplice sanctiuni. Nu este lipsit de interes nici faptul ca pentru protectia asigurata firmelor, sumele de bani si avantajele materiale sunt primite prin intermediari, cum este cazul administratorilor Olaru Constantin si Ciucur Constantin. Nefiind, parca, suficient faptul ca protejeaza firmele ce practica munca la negru, Caruntu Alecxandru mai si investeste bani in acestea, urmarind, probabil, sa obtina o dobanda. Asa este cazul S.C. AMSAY PROD S.R.L. Tg. Carbunesti, inspectorul sef adjunct facand „poteca” pe la resedinta din Dobrita a administratorului Blidaru Ion, caruia i-a imprumutat, se pare, o suma de substantiala de bani pentru a moderniza o fabrica de caramida, la care lucrau, bineinteles, mucitori fara contracte de munca.

Trei firme gorjene au dat lovitura in urma cu cateva zile dupa ce au castigat doua licitatii organizate de catre Societatea Nationala a Lignitului Oltenia pentru Baza de Aprovizionare Transporturi Servicii Motru.

Nici nu s-a stins scandalul achizitiilor nejustificate si extrem de costisitoare de la complexurile energetice si in Gorj se fac din nou „cumparaturi” de miliarde de lei.

Baza de la Motru se doteaza cu echipament de fotocopiere imprimare, precum si cu masini pentru procesarea datelor in valoare de 10 miliarde de lei, iar fericitii furnizori sunt, un obisnuit al casei, SC Eltop, care va asigura marfa in valoare de 7,67 miliarde de lei si SC Comtec, care va contribui cu aparatura in valoare de 1,5 miliarde de lei.

Mai pe romaneste SNLO va cheltui peste 10 miliarde de lei pentru cumpararea de xeroxuri si calculatoare.

Tot pentru baza de la Motru in contul Eltop si al altei firme, Eurosport, vor mai intra peste 500 de milioane de lei cheltuiti pentru achizitionarea de statii emisie-receptie, televizoare, radiocasetofoane si camere video.

La fel de absurd ca si achizitiile de mai sus pare si aprovizionarea cu granit, gresie si alte pietre de constructie, in total 1160 de tone, contra a 301 milioane de lei. Firma care va cara bolovani la Motru este SC Carpat Agregate.

Magistratii care participa zilele acestea la concursul pentru numirea in functii de conducere, organizat de catre institutul National al Magistraturii, isi ascund calificativele sub un cod.

Pentru a evita situatia de acum cateva luni cand trei magistrati gorjeni nu au trecut testul psihologic, ori au obtinut rezultate submediocre fiind notati chiar si cu note de 1 si au aparut pe prima pagina a ziarelor, candidatii din sesiunea iunie au apelat la un siretlic care le protejeaza identitatea.

Cei cinci magistrati gorjeni au sustinut deja doua probe la acest concurs si au apelat la aceeasi smecherie pentru a nu le putea fi aflate rezultatele.

Pentru functia de vicepresedinte al Judecatoriei Targu-Jiu s-au inscris la examen magistratii Carmen Stanculete, Dorina Ivanisi si Alin Nicolescu, judecatori in cadrul acestei instante. Pentru postul de presedinte al Judecatoriei Novaci sustine concurs magistratul Elena Dafinescu, iar pentru functia de prim procuror al Parchetului Novaci participa la examen procurorul Gheorghe Menchenie.

Am avut in aceasta saptamana cel putin o ora de nedumerire in ceea ce-l priveste pe prim-procurorul Emil Mota. Doua afirmatii ale acestuia m-au pus pe ganduri, dupa ce am vizionat o emisiune TV in care magistratul a fost invitat, si nici acum n-am reusit sa-nteleg ceva.

Prima. Referitor la notele obtinute la concursul pentru promovarea pe loc, organizat de Institutul National al Magistraturii, prim procurorul a afirmat ca este optimist in ceea ce priveste contestatia, dupa care va actiona in consecinta.

Reamintesc faptul ca Emil Mota a reusit performanta de a incasa doua note de 1 si un pic si o nota de putin peste 3. Dar sa revin...Cum adica „voi actiona in consecinta”? daca nota ii va fi marita va spune ca magistratii corectori sunt niste incompetenti, iar daca nota va ramane nemodificata isi va da demisia!?

M-am abatut, nu asta era subiectul. In acelasi context prim-procurorul a declarat, atentie (!), ca nu intentiona sa plece din Gorj, cel putin pana in 2008 cand ii expira „mandatul”. Atunci, ma intreb, care a fost ratiunea sa participe la concursul pentru ocuparea unui loc din cele trei vacante la Parchetul de pe langa Curtea de Apel Craiova? Mai mult, Mota si-a luat concediu pentru a se putea pregati pentru acest examen, iar acum afirma ca acel post nu-l interesa. Curios si ciudat in acelasi timp.

A doua. Parchetul de pe langa Tribunalul Gorj a demarat cercetari in cazul alunecarilor de teren de la Seciuri. Singura infractiune de care poate fi acuzat cineva in acest caz este aceea de distrugere, ori Parchetul nu se poate autosesiza in aceasta cauza lipsind plangerea prealabila a persoanei vatamate. Asadar, toti sinistratii de la Seciuri ar trebui sa depuna plangeri la Parchet pentru ca ancheta sa aiba un oarecare iz de legalitate. Pe cat punem pariu ca rezultatul acestor cercetari va fi ZERO?