Pe listele aceluiasi partid se regaseste si fostul colonel de politie Marcel Ordean. Acesta candideaza pentru un loc in Camera Deputatilor.

Marcel Ordean s-a pensionat, in noiembrie 2001, in urma unui scandal investigat de catre Corpul de Control al Ministrului de Interne.

Ofiterii de la Bucuresti au facut atunci verificari asupra averilor dobandite de catre politistii gorjeni. Presa a dezvaluit in urma cu patru ani implicatiile unor ofiteri de politie in afaceri si au adus la cunostinta opiniei publice vilele somptuoase ale acestora, construite in diferite zone turistice ale judetului sau in municipiul Tg-Jiu.

Reprezentantii Ministerului de Interne au concluzionat la acea vreme, ca Marcel Ordean era implicat in afacerile sotiei sale. Societatea comerciala ORMI SRL, administrata de aceasta detinea doua carmangerii, una in Piata Centrala, iar cealalta pe str. Luncilor, in Tg-Jiu, langa vila familiei.

Ordean urma sa fie trecut in rezerva pentru “abateri de la regulamentul militar”, insa a scapat nesanctionat deoarece si-a depus urgent dosarul de pensionare si mai mult, a primit si cateva solde compensatorii.

Ordean detine in prezent un autoturism Jeep, peste 200.000.000 in titluri de Trezorerie, un apartament, o casa si un teren intravilan, padure si peste trei hectare de teren agricol.

In ultimii ani, Marcel Ordean a activat in cadrul Serviciului Economic al Politiei Mun. Tg-Jiu. Asupra sa si a altor ofiteri superiori din cadrul aceluiasi serviciu au existat banuieli ca au fost implicati si in afacerile lui Petre Stancioi, patronul clubului FTE din Tg-Jiu, in prezent arestat.

Se pare ca fostii securisti sau militieni au succes la noi!

Un alt fost securist, care a patruns in parlament de pe listele de la Gorj, este inca deputatul PRM Constantin Bucur.

• Dumitru Baros, proprietarul microcarierei ilegale de la Miculesti, comuna Slivilesti, si-a pierdut de curand cea mai banoasa sursa de venit. Dupa ce am scris despre imbogatirea rapida din afaceri ilicite a fostului consilier judetean, microcariera si-a incetat activitatea spre incantarea noastra, dar mai ales a autoritatilor de la Slivilesti. La vremea cand lui Baros nu i se facuse “publicitate” in presa, el vindea zilnic zeci de tone de carbune in judetele din sudul tarii, primind pentru acestea sute de milioane de lei. Dupa ce a fost incondeiat, politia a intervenit si Baros a intrat in vizorul acesteia. La un moment dat, politistii il cautau pentru declaratii, dar el era prea ocupat sa se ascunda ca sa le mai dea si oamenilor legii explicatii.

• Ion Iorga, fostul primar la municipiului Motru a lasat in urma sa o gramada de pacate, inca nespalate de existenta vreunui dosar penal pe numele sau, aflat in curs de cercetare. Oameni bine informati povestesc ca anul trecut Serviciul Public al primariei, condus in acea vreme de mosul primarului, a construit mai multe locuinte in judetul Mehedinti. In acelasi timp muncitorii serviciului erau pontati la serviciu, iar primaria deconta lucrari efectuate in municipiu, ca si cum acestea erau efectuate de angajatii Serviciului Public. De bravuri similare sunt pline actele institutiei condusa pana in vara acestui an de catre Ion Iorga, important este ca cineva abilitat si insensibil la nevroze sa-si manifeste curiozitatea de a le purica.

• Un fost militian, actual functionar public in Penitenciarul Tg-Jiu, si-a scos de curand din casa sotia si fiica in varsta de 4 ani. Dupa mai bine de 8 ani de convietuire cu sotia, gaborul a gasit de cuviinta sa divorteze. Motivul: s-a indragostit lulea de o colega de serviciu, venita de la Craiova. Militeanca, cam rea de musca, a facut ceva “victime” si prin judetul vecin, insa la Tg-Jiu s-a afisat mai curata, mai uscata si, cu un aer superior de ofiter, i-a luat mintile gaborului ex-familist.

Povestea lor se deruleaza nestingherita, in timp ce fosta sotie si copilul individului cauta cu disperare un acoperis deasupra capului.

Primarul nu a uitat sa dea o mana de ajutor si cuscrului sau, Jujan, la care i-a fost redata padurea tocmai la tanc, adica in momentul in care CNLO acorda despagubiri la cei care le fusese afectata proprietatea de catre excavatii. Tot pura coincidenta a fost de vina, pentru ca Jujan s-a aflat printre cei despagubiti. “Am redat padure tuturor cetatenilor cu drept de proprietate. Toti cei care au facut cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate au primit padure. Jujan a fost despagubit de CNLO, dar nu numai el, ci si alti 20-30 de cetateni. Atunci cand i-am dat padure nu era cuscrul meu”, afirma Aristica Leuca. si cand te gandesti ca unii imbatranesc asteptand ca primarii sa le recunoasca dreptul de proprietate!

Unul dintre fii lui Leuca n-a asteptat prea mult sa fie bagat in seama de primar. El a fost angajat in institutia condusa de tatal sau ca referent. Din aceasta postura a fost avansat inspector impozite si taxe, desi functia necesita studii superioare. Surse autorizate afirma ca acesta nu indeplinea conditiile impuse de post si, in plus, fusese angajat fara concurs. Leuca neaga aceste afirmatii spunand ca, intr-adevar fiul sau lucreaza in primarie, dar are studii superioare de vreo doi ani si a fost selectionat in urma unui concurs organizat pentru ocuparea functiei de inspector impozite si taxe.

Cele petrecute in Primaria Urdari nu ni s-au parut suspecte numai noua, ci chiar PNA-ul a facut o ancheta in acest sens, numai ca, desi cercetarile au fost finalizate, primarul nu stie inca rezultatul.

Unul dintre spatiile primariei este pus la dispozitie unei firme care apartine familiei Leuca, mai precis unuia dintre fii. Aici este depozitata faina folosita la brutaria fiului. Insa, primarul nu gaseste nimic anormal in asta, mai ales ca sustine ca spatiul a fost dat baiatului sau in baza unui contract de inchiriere.

De multa atentie din partea lui Leuca s-a bucurat si SC Tempera Tg-Jiu, care a executat o serie de lucrari in comuna. Alimentarea cu apa a comunei i-a revenit unui bucurestean, ca doar era vorba de zeci de miliarde de lei in joc. SC Constructii Bucuresti, apartinand lui Marian Bucur, consatean cu Adrian Nastase si foarte bun prieten al acestuia, a primit lucrarea in valoare de 34,5 miliarde de lei. Primarul Leuca spune ca nimeni nu l-a recomandat si n-a intervenit nimeni in favoarea lui de la Prefectura. A avut norocul sa aiba cea mai buna oferta si asa s-a ales cu lucrarea. “Il cunosc pe Marian Bucur de la licitatie. Am dat anunt in “Independent” si dumnealui a venit la licitatie, nu l-a recomandat nimeni. Nu stiam ca este apropiat al lui Nastase. A venit la noi in comuna de vreo 3-4 ori cand se derulau lucrarile”

Pentru a imbunatati cunostintele lui Aristica Leuca despre colaboratorii sai, desi nu bagam mana in foc ca n-ar sti, ne simtim obligati sa spunem ca Marian Bucur este patronul hotelului de cinci stele “Casa Capsa”, din buricul Capitalei. Hotelul, celebru in perioada interbelica, a fost nationalizat ulterior de comunisti. In anii ’90 el a intrat in proprietatea actualului prim-ministru Adrian Nastase. In acte figureaza insa Marian Bucur, un potent om de afaceri daca ne luam dupa declaratiile fiscale, societatile la care acesta este actionar ruleaza aproximativ o suta de miliarde anual.

Marian Bucur a copilarit cu premierul Nastase in Tartasesti, la marginea Bucurestiului, acolo unde cei doi isi au in prezent domeniile.

P.P.: Dupa episodul Luca, in 1984, dupa indelungi anchete care n-au dus la nici un rezultat, am fost mutat la Ramnicu-Valcea ca inspector-sef. A fost intr-un fel o dezamagire ca n-am putut sa-l arestam pe Ceausescu atunci, pentru ca alta ar fi fost soarta Romaniei acum. Dar nici la Valcea n-am stat degeaba.

Rep.: Ati actionat din spirit justitiar sau ati vrut sa puneti mana pe putere?

P.P.: Evident din primul motiv, altfel nu riscam puscarie pe viata, sau chiar condamnarea la moarte. Sunt copil de taran, plecat in opinci de acasa si ajuns destul de bine din punct de vedere profesional si material. Concluzia este ca nu aveam decat de pierdut daca planurile Frontului Democrat erau deconspirate. Infractiunea era clara: atentat impotriva oranduirii sociale si de stat.

Rep.: Erau Serviciile Secrete nepregatite, atata timp cat Frontul Democrat isi organiza actiunile in voie?

P.P.: In acele vremuri era suficient sa-i spui unui prieten “Jos “Ceausescu!” si a doua zi nu se stie ce ti se putea intampla. Nu a fost usor sa punem la cale o lovitura de stat, in conditiile in care aparatul de securitate era destul de bine pregatit, atent si bine dotat. Insa, indraznesc sa fac precizarea in numele aparatului de securitate, ca nu era atat de devotat pe cat stia lumea si ca nu meritam acest blam pe care multi ni l-au dat. Daca securitatea i-ar fi fost atat de credincioasa lui Ceausescu, eu pot sa jur ca nu misca nimeni in tara asta si ca decembrie ’89 ar fi existat numai cu ajutorul trupelor sovietice, ceea ce ar fi insemnat pierderea independentei si suveranitatii nationale.

Rep.: Concret, ce ati facut din postura de inspector-sef la Ramnicu-Valcea?

P.P.: Era vorba clar de o lovitura de stat. Credeam ca este singura actiune pe care o puteam face pentru ca poporul nostru sa scape de un regim dictatorial exagerat.

P.P.: Gheorghe Popescu, un om cu o zestre intelectuala deosebita, a fost coleg cu mine in scoala Militara de Aviatie “Aurel Vlaicu” Buzau si dupa multi ani ne-am reintalnit pe culoarele Facultatii de Filozofie. Apropiati fiind, am inceput sa discutam despre vremea in care traim si despre viitor, daca lucrurile urmau sa decurga la fel. Dupa ce a terminat facultatea s-a angajat la “Scanteia” si a atras in jurul lui mai multi ziaristi. De exemplu, Florea Ciobanu, ziarist la Valcea, nu a venit niciodata la mine sa-mi spuna ca a facut parte din Frontul Democrat. Abia dupa ’90, cand noi ne-am deconspirat ca miscare anticeausista, mi-a spus ca stia de actiunile mele.

Rep.: Cine a mai facut parte din a doua Conspiratie?

P.P.: Horia Nelega, procuror sef adjunct al Capitalei. In conceptia Conspiratiei, Nelega trebuia sa conduca sistemul juridic din Romania in situatia in care ne-ar fi reusit lovitura de stat. Alexandru Andritoiu si Gheorghe Mitrut, scriitori de valoare, au fost si ei de partea noastra.

Rep.: Care a fost planul de la Valcea?

P.P.: A trebuit sa adoptam un plan care sa se conjuge bine cu situatia in care ne aflam. La Valcea regulile in Conspiratie erau bine stabilite: se intrerupeau brusc legaturile cu cel care cadea intr-un anume fel, fie ca intra in banuiala, fie ca ajungea sa fie cercetat sau intrebat despre noi, sau urmarit de securitate. Cum fusesem cercetat in 1984 am rupt legatura cu toti cand am ajuns la Valcea. Singurul cu care am continuat sa discut a fost col. Andrei Pasareanu, reprezentatul in sistemul nostru al celor din M.Ap.N.

Andrei a venit de cateva ori la mine la Valcea sub pretextul ca vine la Calimanesti. Am pus impreuna la cale ce sa faca armata in zona respectiva. Se punea problema ca la Olanesti sa se construiasca resedinta sotilor Ceausescu pentru ca acolo este cea mai buna clima din lume pentru varsta a treia.

Rep.: Sa intelegem ca Ceausescu isi pregatea retragerea din viata politica?

P.P.: Nu! Ceausescu nu s-a gandit niciodata la asa ceva. Niciodata nu-si imagina ca va sfarsi altfel decat presedinte.

Rep.: Atunci cum au stabilit totusi ca in acea zona sa-si construiasca resedinta?

P.P.: Elena Ceausescu si medicii din jurul lor au luat aceasta hotarare. Imi amintesc ca intr-o plimbare pe care a facut-o Elena acolo a observat o linie de inalta tensiune ce urma sa furnizeze energie electrica bulgarilor si a cerut prim-secretarului Venera Patru sa o demoleze din motiv ca sanatatea le-ar putea fi afectata intro-o eventuala plimbare in zona din cauza campului electromagnetic provocat de firele de curent. V-am spus ca Nicolae Ceausescu avea unele probleme in plan neuropsihic si il putea afecta.

P.P.: La Valcea m-am chinuit sa pun in aplicare o varianta noua a vechiului plan. Se schimba locul de actiune, adica Snagov, si intra in plan Olanesti, pentru ca eu eram persoana indreptatita sa intocmesc toate planurile de aparare daca venea Ceausescu acolo.

Efectivele care participau la realizarea planului de masuri erau ale mele. Am facut apararea lui Ceausescu pe trei inele concentrice, desi acest lucru era un abuz tactic, pentru ca apararea se organiza de obicei pe un singur inel. Am facut acest lucru invocand ca n-am suficiente efective sa realizez apararea, am exagerat pentru ca sa-mi iese planurile.

Am facut o intelegere cu unul dintre cei mai buni prieteni ai mei, inspector-sef la Silvic, ing. Pascoveanu, si am facut inelul 3 cu padurari, pornind de la conceptia ca lui Ceausescu niciodata nu-i puneau semne de intrebare padurarii cand erau prezenti in zona unde se ducea el, fiind vanator si avand obsesia igienizarii padurilor. Stabilisem cu Pascoveanu ca la comanda lui sa se retraga toti padurarii.

Acest plan urma sa fie pus in aplicare la Palatul de la Olanesti in noaptea de Revelion ‘89-’90, cand avea loc si inaugurarea. Eu m-am ocupat de construirea palatului, alaturi de Venera Patru si Vladoiu, care era primar la Olanesti, iar in prezent este prefect de Valcea. Sotii Ceausescu urmau sa fie acolo si stiam asta chiar de la Elena.

Al doilea inel era format din efective subordonate mie si era rarefiat.

Al treilea inel era cel de la garda personala . Erau doar doua posturi si motivasem ca il supara pe Ceausescu prezenta militarilor in imediata apropiere. Cei doi militari urmau sa fie dezarmati.

Rep.: Daca ajungeati la Ceausescu unde il duceati?

P.P.: Urma sa-i ridicam pe sotii Ceausescu, Emil Bobu, Dinca si Dascalescu. La Gorj aveam una dintre cele mai puternice organizatii ale Frontului Democrat, condusa de profesorul Fanica Danescu, fost primar al comunei Crasna. Din aceasta organizatie au facut parte fratele lui Danescu si inginerul Matei de la Mina Albeni. Acesta a avut o contributie deosebita in Frontul Democrat, pentru ca in noiembrie ‘89 Mina Albeni s-a umplut de manifeste ale Frontului. La Polovragi aveam o casa conspirativa la un maistru forestier, Epure, in care trebuia sa poposim in noaptea in care trebuia sa-i aducem pe sotii Ceausescu si apropiatii lor, dupa care, cu un tractor al unui om deosebit, Ursu, urma sa-i ducem in munti la Pastaiata. Pregatisem o camera cu toate conditiile acolo pentru ca nu ne puteam bate joc de Nicolae Ceausescu. A aparut o varianta naiva, lansata de Nisipeanu, cum ca noi l-am fi dus pe Ceausescu in Pestera Muierilor. Fiind obiectiv turistic nu puteam sa facem o asemenea prostie. E o naivitate din care rezulta ca Nisipeanu habar nu avea de planurile noastre.

P.P.: Nicusor urma sa vina de la Sibiu, pe Valea Oltului. Trebuia sa facem un baraj acolo sa-l tinem sub anumite pretexte acolo, dupa care sa-i spunem ca l-am arestat pe Ceausescu. Nicusor era om de inteles si sunt convins ca s-ar fi bucurat.

Rep.: Este adevarat ca era in conflict cu parintii sai?

P.P.: Nicu Ceausescu era un tip deosebit, atat prin comportament, cat si prin atitudinea lui umana. El a fost victima unei situatii de ambitie politica. In conceptia dictaturii lui Nicolae Ceausescu existau trei puncte: el sa conduca tot ceea ce insemna latura politica; Elena sa aiba conducerea femeilor si Nicu a tineretului.

A aparut la un moment dat un zvon ca Nicusor ar pregati inlaturarea Elenei si a lui Nicolae Ceausescu de la conducerea tarii. Dupa parerea mea, Bobu a lansat aceasta barfa murdara din ticalosie. Bobu avea una dinte impotriva lui Nicu, pentru ca au avut la un moment dat o discutie mai acida pe teme politice.

Dupa aruncare acestui zvon, Nicusor a fost mutat la Sibiu ca prim secretar cu motivatia ca trebuie sa inceapa sa invete sa conduca din teritoriu. Mutarea a fost cusuta cu ata alba.

P.P: Daca planurile Conspiratiei reuseau in ’84 sau in ’89, Romania avea alta soarta. Niciodata n-am gandit ca vom reusi 100%. Ne pregatisem medical si stomatologic ca in cazul in care vom fi prinsi sa nu mai fie nevoie sa facem asta in penitenciar si sa ne injecteze cu ceva si sa ne imbolnaveasca, desi existau alte metode.

Rep.: Existau iradieri sau asa numitele spalari ale creierului.

P.P.: Exista radiatia canceroasa. Aceasta a fost aplicata prima data chiar lui Gheorghiu Dej, dupa plenara din aprilie 1964. Chiar in teza mea de doctorat am avut un capitol referitor la spalarea creierului. Ea este posibila, dar nu e dovedita ca fiind pusa in practica cu reale sanse. S-a pus in practica, dar functioneaza de la individ la individ, de la o structura neuropsihica la alta. Au incercat-o nemtii si americanii, dar in Romania nu a existat asa ceva. Securitatea n-a pus-o in practica pentru ca nu existau specialisti. Singurul care a studiat problemele razboiului psihologic am fost eu de la Securitate, iar de la armata un col. Savu. Chiar am scris despre “zvonul ca element al razboiului psihologic” si “propaganda ca principal obiectiv pentru declansarea razboiului psihologic”.

In bilant exista totusi elemente de noutate – politia gorjeana s-a specializat pe activitati agricole, adica in asanare. “Inteligenta” care a intocmit bilantul subliniaza ca: “s-a actionat pentru asanarea localitatilor de elemente parazitare…” Conform DEX “asanare” inseamna: “Lucrari hidrotehnice executate pentru inlaturarea apelor in exces dintr-o regiune.” Nu e de mirare ca, la un asemenea conglomerat de materie cenusie, actiunile politiei au primit denumiri ca: “Pumnalul”; “Dromomanii”; “Ofensiva 2004”; “Zilierul”.

In rest, nimic deosebit, in afara de cativa gainari prinsi dupa luni intregi de cercetare.

Lucrarile au fost preluate, cu un ajutor sustinut din partea lui Mihai Popescu de la Consortiu, de catre SC BenBen Serv SRL Cluj-Napoca. Popescu a fost numit, prin intermediul firmei GPS Tg-Jiu, diriginte de santier cu un salariu de 26 de milioane de lei pe luna. Deci intr-un fel afacerea a ramas tot in sferele partidului. Cei pagubiti din toata aceasta afacere au iesit, ca de obicei, tot cetatenii, deoarece conducta de apa nu poate fi utilizata, cu toate ca primarul Florin tuila e gata sa jure ca reteaua este utilizabila. In realitate conducta nu a putut fi pusa in functiune, pentru ca apa ar trebui pompata din bazinul de la Lupoaia, lucru care ar presupune un consum foarte mare de energie electrica, necesar impingerii fluidului. Ar mai fi o posibilitate, racordarea retelei de la sursa din steic, dar aceasta nu este potabila, aici fiind o platforma industriala cu puturi de forare.

“ Bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile si imprescriptibile, dupa cum urmeaza: nu pot fi instrainate; ele pot fi date numai in administrare, concesionate sau inchiriate, in conditiile legii; nu pot fi supuse executarii silite si asupra lor nu se pot constitui garantii reale”. Cu toate ca legea este clara, Florinel tuila spune ca a procedat absolut corect.

Destul de clar este si faptul ca primarul nu se da in vant dupa protejarea patrimoniului primariei. Astfel, autoturismul ARO, vandut in urma cu cativa ani de Surupaceanu catre primarie, la suprapret, a fost cedat moca UR Motru, iar o Dacie, cumparata in aceleasi conditii de la firma prefectului, a fost vanduta unui sofer.

Florinel tuila insa contrazice din nou realitatea spunand ca ARO este in curtea primariei si este scos la vanzare, iar Dacia a fost vanduta de catre fostul primar, nu de catre el. Cert este ca vinderea in orice conditii a celor doua masini aduce cu mult mai putin bani decat cei dati la cumparare de catre primarie, avand in vedere ca acestea au fost vandute institutiei la preturi exorbitante, pe care nici un om normal nu le-ar plati pentru a le achizitiona.

Recent, am fost placut surprins de prestatia subprefectului Marius Vlaicu, la o emisiune TV. Vlaicu a vorbit la obiect, mai bine de o ora, fara sa bata campii sau sa citeasca. Raspunsurile subprefectului mi-au schimbat total parerea despre acesta. Vlaicu a demonstrat ca, in mare parte, cunoaste problemele judetului, fara a rasfoi prin hartoage ca alti politruci disperati, in necunostinta de cauza.

Chiar si prefectul Surupaceanu abordeaza in acelasi mod problemele ce tin de administratie. Daca la inceput amandoi erau putin peste zero la acest capitol, iata ca doar dupa cateva luni, cei doi s-au dovedit a fi buni invatacei.

Nu vreau sa-i laud pe cei doi si nu ma apuc acum sa enumar situatiile in care i-am vazut alaturi de oameni insa, Surupaceanu si Vlaicu au incercat sa dea un aer mai modernist Prefecturii Gorj. Intr-o mica masura au si reusit.

Unde am vrut sa ajung de fapt? Comparati-i pe cei doi cu unii dintre actualii parlamentari care reprezinta Gorjul si care mai vor odata.

Patru ani au frecat menta ba prin Bucuresti, ba prin Tg Jiu insa, problemele gorjenilor au ramas undeva pe teava de esapament a limuzinelor in care isi plimba besinile.

Intrebati-i dumneavoastra cititorii, pe strada, (daca-i cunoasteti), ca am vazut ca au iesit la vanatoare de voturi, despre problemele judetului si veti constata ca sunt descoperiti rau de tot la acest capitol. Descoperiti insemnand de fapt cu curul gol.