Conspiraţia tăcerii (III)

PSD Gorj vrea să trimită în Parlamentul României un personaj extrem de dubios prin prisma anturajului, afacerilor penale cu bani publici pe care le-a derulat de-a lungul timpului şi „relaţiilor” sale în diferite sfere de influenţă din judeţ. Mugurel Surupăceanu, căci despre el este vorba, a băgat doi oameni în puşcărie, iar al treilea plăteşte şi acum din pensie pentru afacerile păguboase tolerate firmelor „afaceristului” social democrat.

În ultimele numere am relatat doar câteva aspecte care au condus la reţinerea mea, în urmă cu opt ani, în urma unei delaţiuni a candidatului PSD la deputăţie, Mugurel Surupăceanu. Povestea continuă cu episodul arestării şi a implicării altor nume sonore în dosarul de şantaj...

Claudiu Matei

Din beciul IJP...

Aşa cum vă spuneam, în numărul trecut, mandatul de reţirere a fost emis la orele 20, 20 şi am fost condus în Arestul IJP. După o scurtă trecere printr-o celulă, am fost mutat în alta în care tocmai se schimbaseră aşternuturile murdare cu unele noi. Probabil, a fost cea mai lungă noapte din viaţa mea.... Am dezbătut, până spre dimineţă, pe marginea dosarului penal, împreună cu un avocat, aflat şi el în trecere prin celulele arestului. Nu ştiu dacă ceea ce spunea era din dorinţa de a nu mă speria prea tare, sau era chiar convingerea sa conturată în urma descrierilor mele despre plângere, declaraţii şi confruntări. Cert este că, avocatul m-a asigurat că a doua zi nu voi mai reveni în arest, că procurorul nu are motive să mă aresteze. Am adormit, după 4 dimineaţa, cu acest gând.... O sonerie stridentă m-a trezit după numai câteva minute. Nu ştiam unde sunt. Am realizat, după câteva secunde de buimăceală. Era 5 fix. Sunase „trezirea”. Trebuia să mergem la „program”. Auzeam zgomotul zăvoarelor de la alte uşi cum se deschid şi se închid, parcă la un interval precis de timp, întotdeauna acelaşi. Aveam să aflu când s-a deschis uşa celulei că, trebuia să mergem la WC, obligatoriu, altfel mai aveai ocazia în jurul orei 14. În cele zece minute am avut timp să ne şi spălăm. La 7 fix a urmat „apelul”, adică numărarea arestaţilor, iar după opt, masa. O zeamă verde, cred că era un fel de ciorbă de spanac şi un sfert de pâine neagră. Pâinea era pentru toată ziua. N-am mâncat. Nici atunci şi nici următoarele opt zile.

Pe la ora 9 am fost scos din celulă şi mi s-a spus că mergem la Parchet. Am cerut şireturile şi cureaua însă, cică nu aveam voie să le mai port. M-au urcat într-o dubă, împreună cu doi poliţişti. Nu mi-au pus cătuşele. Mi le-am pus singur la coborâre să nu aibă cei doi probleme cu şefii . Probabil un pic speriaţi de mulţimea de jurnalişti care protesta în curtea Parchetului, poliţiştii uitaseră de cătuşele mele.

...în biroul lui Moţa

Am trecut cu greu de scutul făcut de colegii ziarişti legaţi cu lanţurile pe scările Parchetului. Solidaritatea acestora mă emoţionase cumplit!

Am aflat rapid că fostul prefect Toni Greblă urma să mă apere ca avocat, iar un procuror Moţa, să mă acuze.

Declaraţiile date cu o zi în urmă la sediul Poliţiei Municipale s-au repetat întocmai, scenariul şi regia fiind asigurate „la meserie” de Surupăceanu.

Confruntările cu acesta şi gaşca sa de angajaţi, instruiţi să descrie „şantajul” mai explicit decât Codul Penal, au decurs mai repede decât mă aşteptam. Am fost nevoit să reascult minciunile secretarei sale, Simona Angela Dinuţă, cum că a auzit, prin uşa care despărţea secretariatul de biroul lui Surupăceanu, rămasă întredeschisă, ameninţările mele către şeful ei şi pretenţiile băneşti solicitate. Pe cele ale Sorinei Ursu, vânzătoarea de la magazinul lui Surupăceanu, care a declarat că ea m-a pus să scriu acea „chitanţă”, dar pe care celebrul, mai târziu, procuror Moţa n-a întrebat-o de ce nu m-a pus să scriu şi ce reprezenta suma ridicată. Cea mai elaborată dintre toate aceste declaraţii a fost cea a lui Forin Neamţu, pe atunci şeful depozitului de mobilă al firmei lui Surupăceanu (în prezent secretarul Primăriei Rovinari) care a auzit cum îl ameninţam pe acesta şi în incinta depozitului şi îi indicam ce să-mi dea. Unul dintre şoferii firmei, Ion Petrescu şi-a amintit şi el că obiectele de mobilier le-a adus la sediul redacţiei prin luna august a anului 2000, ca să se poată demonstra „infracţiunea continuă”. Pentru toţi aceştia, în fiecare an, pe 9 octombrie, aprind câte o lumânare la „morţi”. Poate, unii dintre ei, au copii acum, sau poate vor avea, de aceea nu blestem, dar să se-aleagă praful.

După toate acestea, nu i-a fost prea greu procurorului Moţa să întocmească un mandat de arestare pentru cinci zile, numai că, nu avea cine să-l confirme, prim-procurorul Nicolcescu dispăruse...

Plângeam. Moţa râdea precum o femeie cuprinsă de bufeurile menopauzei. M-am oprit brusc şi, în gând, mi-am zis că numai un retardat poate râde atunci când nu e cazul.

Poate o spuneam şi cu voce tare însă, am fost luat de alţi poliţişti şi scos din clădirea Parchetului, pe uşa din spate, pentru a evita o nouă confruntare cu mulţimea de ziarişti. Mă grăbeau, printre molozurile de la parterul clădirii actualului sediu al Parchetului, atunci aflată în construcţie, spre duba care mă aştepta în curtea spitalului pentru a mă duce iarăşi în arest.

Va urma

  22.10.2008. 07:51

Comentarii

mihai telescu
25.10.2008. 19:03

apreciez ceea ce faci domnule matei si sincer as vrea sa reusesti ceva cu ceea ce scoti acum la lumina dar..va fi oare posibil sa te faci auzit...?
este posibil ca aici in gorjuletul asta sa nu fie cineva cu magaria in anus,cineva care nu pupa fundulete de campioni,cineva care sa te ia in calcul?

bibi ţărănistu
22.10.2008. 10:37

Asta este judetul in care traim, Claudiu,nu mira pe nimeni ce s-a intamplat. Aceste ``progenituri`` ale clanului mischie , in speta surupaceanu, vlaicu, si gasca lor au avut mana libera la supt bani publici, sub atenta obladuire a tatucului . Ai cutezat sa arati afacerile lor?Simplu, trebuia sa dispari. Dupa legile nescrise ale mafiotilor, s-a procedat ca la carte. Cine avea curajul sa se impotriveasca, avea soarta ta. Apropo, ar fi interesant sa aveti si o ancheta despre cum a ajuns vlaicu in psd. Iti dau eu un fir. In `92-`94 parca,vlaicu era presedintele TNŢ , tineretul PNŢCD. In anul intai la inginerie, a fost picat la examen de paliţă , rector pe atunci şi preşedinte pdsr,până a trecut la partidul lor.Logic,pentru asta s-a aprobat in senatul univ.CB o sesiune de re-re-examinare , pe care proaspatul pdsr-ist vlaicu a trecut-o cu brio. Asta e Gorjul pdsr-ist din acea vreme , astea erau metodele practicate de clan, nu pot decat sa apreciez ca cineva arata prin ce a trecut, cu toate ca sunt convins ca nu iti face nici o placere sa scormonesti amintirile-coşmar. Bafta si succes.