Stanciu, fiul unui boss de la Curtea de Conturi Gorj

„Săgeata” lui Surupăceanu, aproape de puşcărie

Dosarul în care unul dintre interpuşii lui Mugurel Surupăceanu este judecat pentru fapte de corupţie se apropie de final.
Mai mulţi directori din fosta conducere a Regiei Naţionale a Pădurilor (RNP) au fost trimişi în judecată în iulie 2007 pentru infracţiuni de corupţie comise într-o afacere cu un buldotanc achiziţionat de la una din firmele lui Surupăceanu, la acea vreme administrată de Florin Bogdan Stanciu, fiul fostului şef al Serviciului Control din cadrul Camerei de Conturi Gorj.
Buldotancul a fost important în 2003, din Ucraina, la preţul de 6.250 dolari. În decembrie 2004, Romsilva a plătit pentru acest utilaj, către firma ai căror asociaţi erau mama şi sora lui Surupăceanu, suma de 294.330 dolari. Anterior, Eufrat SRL oferise buldotancul spre testare Direcţiei Silvice Târgu Jiu, care l-a refuzat pentru că nu i-a găsit nicio utilitate.
Iuliana Surupăceanu şi Delia Georgiana Cambrea nu au fost citate nici măcar ca martori în acest caz, ţap ipăşitor fiind găsit doar administratorul firmei Bogdan Stanciu care aşteaptă pe 7 februarie sentinţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Stanciu, interpusul lui Surupăceanu, la o săptămână de sentinţă

După trei ani şi jumătate de judecată, dosarul în care Florin Bogdan Stanciu, „săgeata” deputatului penal Mugurel Surupăceanu, este judecat pentru comiterea unor infracţiuni de corupţie este aproape de final. La termenul din 24 ianuarie instanţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a acordat un ultim termen, scurt de această dată, pentru a fi administrate ultimele probe, pentru data de 7 februarie, când dosarul va primi o soluţie.
Bogdan Stanciu este cel care a preluat o parte din firmele lui Surupăceanu, în martie 2004, când acesta se pregătea să devină prefect. Una dintre ele, SC EUFRAT SRL, ai cărei asociaţi erau mama şi sora lui Surupăceanu, a vândut la finele lui 2004 un buldotanc nefuncţional RNP. La acea vreme Romsilva era condusă de către Ion Dumitru, actual deputat PSD, coleg cu Surupăceanu.


Primul tun de 9 miliarde

Procurorii anticorupţie au stabilit că în cursul lunii iulie 2003 S.C. Severom Trans S.R.L (societate fantomă) a importat din Ucraina un utilaj sub denumirea buldozer universal cu macara hidraulică pe şenile la o valoare în vamă de 6.250 de dolari. Din probele administrate la dosar de către procurori a reieşit faptul că, utilajul era un vehicul de tip militar model 1978 construit pe un şasiu de tanc tip T34 care avea în faţă montată o lamă reglabilă în „V”, iar în partea din spate un braţ hidraulic dotat la capăt cu gheare.
Vehiculul era destinat îndepărtării, respectiv aşezării de obstacole, de către trupele de geniu. Utilajul consuma în jur de 80 de litri de motorina pe oră, neîncadrându-se sub nici o forma în normele europene privind poluarea şi consumul.
Pentru a putea fi folosit la aplicaţii civile, în mod evident, beneficiarul trebuia să evalueze posibilităţile tehnologice ale acestuia, raportul preţ/economicitate/eficienţă şi să analizeze atent dacă ar fi fost util unui domeniu sau altul. Vehiculul nu era însoţit de nici un fel de document în afara celor vamale şi a facturii, respectiv nu avea carte tehnică, certificat de calitate sau conformitate emis de producător, certificat de garanţie, certificat de omologare etc.
Din iulie 2003 şi până în anul 2004 utilajul nu a fost utilizat în nici un fel.
În anul 2004, Ion Dumitru, pe atunci director general al Regiei Naţionale a Pădurilor Romsilva a acceptat discutarea în consiliul de administraţie, a unei propuneri de achiziţionare prin licitaţie a utilajului respectiv. Propunerea fusese întocmită de membri din conducerea regiei, cu acordul său, după ce firma care deţinea în realitate utilajul,  Eufrat SRL, controlată din umbră de Surupăceanu, făcuse o ofertă de vânzare regiei Romsilva. Anterior, Surupăceanu propusese Direcţiei Silvice Târgu Jiu cumpărarea mormanului de fier vechi, reprezentanţii acesteia testând utilajul şi constatând că este necorespunzător activităţilor din domeniul forestier.
La întocmirea notei de fundamentare şi a caietului de sarcini nu numai că au fost ignorate aspectele de natură tehnico-economică, mai mult, au fost trecute caracteristici menite să alunge firmele concurente, iar preţul de achiziţie propus era identic cu cel din ofertă.
Probatoriul administrat a arătat că achiziţia utilajului a avut loc cu în condiţiile nerespectării legislaţiei privind achiziţiile publice, a legii finanţele publice, a legii controlului financiar preventiv propriu, precum şi cu încălcarea propriilor ordinelor interne referitoare la acest control precum si a regulamentului intern al RNP.
Acest lucru a dus la cumpărarea unui produs inutil şi necorespunzător calitativ, cu un adaos de 1.744%, paguba în dauna Regiei Naţionale a Pădurilor ridicându-se la 8,7 miliarde de lei vechi, sumă cu care Regia s-a constituit parte civilă în cauză.
Astfel, în vreme ce utilajul fusese introdus în ţară la preţul de 6.250 USD în urma aşa zisei licitaţii, RNP Romsilva a plătit pentru el suma de 294.330 USD (calculat la cursul Băncii Naţionale Române leu/dolar din ziua cumpărării – 10 decembrie 2004). Suma de 8.685.695.760 lei vechi reprezintă avantaj patrimonial în folosul S.C. EUFRAT S.R.L din Târgu Jiu, societate administrată de  Stanciu Bogdan Florin.
Utilajului nu i s-a găsit nicio utilitate, a fost testat atât la Direcţia Silvică din Călăraşi şi Dâmboviţa constatându-se că prezenta serioase deficienţe tehnice, dificultăţi în manipulare şi exploatare. Deficienţele au fost constate atât înainte de efectuarea plăţii cât şi după aceea, iar în final nu i s-a găsit nicio întrebuinţare. Surupăceanu este fondatorul Eufrat SRL, transformată ulterior în Tutto Mobili SRL şi implicată şi în megaescrocheria de la Complexul Energetic Turceni.
În acest caz, Surupăceanu nu are nicio calitate, deşi el a tras sforile pentru ca „afacerea” să se realizeze, însă pe lunga listă cu martori apar două nume Sorin Buşan şi Stejărel Buşan.

Al doilea tun de 8,4 miliarde

În dosarul „tunul” de la Turceni însă, Surupăceanu este inculpat, alături de fostul director Dumitru Cristea şi Sorin Buşan, administratorul firmei care a vândut CET un utilaj nefuncţional, folosind aceleaş metode ca şi în primul caz, cel al RNP.
Dosarul se află deja din mai 2009 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Buşan a fost şi administratorul unei fundaţii înfiinţate de Surupăceanu pe când acesta deţinea un post de radio la Tg-Jiu, fiind acum cercetat pentru stopaj la sursă de către procurorii gorjeni. Fratele acestuia, Stejărel Buşan, martor în dosarul RNP, este şi el un apropiat al lui Surupăceanu, şi chiar dacă este şeful unei unităţi bancare din Tg-Jiu se mai ocupă din când în cînd şi de afacerile deputatului penal. Dar despre asta cu proxima ocazie....

Neli Matei

  27.01.2011. 17:06

Comentarii

Danescu Gheorghe
29.01.2011. 07:33

Domnule Claudiu pe cand o ancheta la primaria Sacelu sa vedeti acolo frauda depistata de Curtea de Conturi si cocolosita contactatima pentru mai multe informatii si materiale pe care le pot pune la dispozitie. Multumesc