BANII SUNT MAI MULT DECÂT UN CONCEPT SAU O CONVENŢIE...

prof. Vasile Gogonea
redactie @scandaldegorj.ro

Oameni buni, vedem şi auzim zi de zi, câte poveşti nu s-au spus şi nu se vor spune despre banii cei de toată lumea ştiuţi, dar de prea puţini dintre noi priviţi “cu ochiul minţii”, aşa cum se cuvine, mai ales că se vorbeşte despre o criză financiară mondială fără precedent, la dimensiunile globalizării şi ale delimitării “în arginţi” a “Satului global”, cum spunea Mc Luhan, în condiţiile în care toată lumea vorbeşte despre bani, dar nefiresc de puţini dintre noi reuşesc să asimileze acest concept. Dovada peremptorie poate fi socotită chiar prin distribuţia bogăţiei între oameni. Banii sunt “ochii diavolului” în tot felul de activităţi: în retribuirea muncii, în ştiinţă, în sport, în educaţie, în promovarea genocidului şi a discriminării, iar cifrele sunt citate de atâtea ori încât mă tem să nu intru în desuet, atunci când subliniez ceea ce se ştie foarte bine – că 20% dintre oameni deţin 80% din averea lumii! Păi, bine poate să fie, stimaţi cititori, dacă numai unul din cinci oameni cunoaşte cu adevărat ce înseamnă banul şi “fericirea” pe care el o stârneşte în sufletul omului? E mai mult decât şocant un asemenea lucru, din moment ce banii sunt folosiţi de toată lumea. Mulţi dintre noi utilizăm acest “instrument de schimb” cu valoare materială, dar mai ales emoţională, fără să ştim ce se scurge insidios prin mâinile noastre, iar de nenumărate ori, poate ne-am întrebat, de ce se numeşte iubirea de argint, adică de bani, de plăceri şi de averi, închinare la idoli?

Cu siguranţă, se numeşte închinare la idoli, pentru că cei ce iubesc banii, plăcerile trupului şi averile, se închină acestor patimi ca unor dumnezei şi le pun pe acestea mai presus decât pe Dumnezeu Însuşi. Adică, cel ce se iubeşte pe sine mai mult decât pe Dumnezeu este un închinător la idoli, aşa cum aidoma se întâmplă şi cu acela care se îngrijeşte de mâncare, de bani, de haine, de avere, mai mult decât de suflet, de biserică, de rugăciune, de spovedanie, de milostenie. Iubirea de sine are măsură iubirea de aproapele, trăire pe care noi obişnuim să o numim altruism. Poate că produc iritare, dacă afirm că iubirea de Dumnezeu nu are limită, adică este nelimitată, după porunca: să iubeşti pe Dumnezeu din toată inima ta, din tot cugetul tău şi din toată puterea ta, omule trăitor pe acest pământ! Se pare că cel iubitor de bani se închină banilor, în loc de a se ruga Lui Dumnezeu. Vă propun să pornim pentru început, stimaţi cititori, de la ceea ce nu sunt banii, deoarece, contrar opiniei generale, aceştia nu sunt doar nişte hârtii sau nişte simple bucăţi de metal. În teorie, se spune că banii sunt un concept sau o convenţie, o notiune ca multe altele sau chiar o idee, iar aceia care au înţeles acest lucru, de cele mai multe ori sunt deţinătorii celui mai mare secret din domeniul financiar. Cum e şi firesc, mă veţi întreba – de ce este aşa? Ei, bine, pentru că ideile noastre au o proprietate foarte interesantă, aceea că pot fi create din nimic, prin simpla voinţă a creierului uman. Desigur, cei patru din cinci oameni, despre care am amintit, vor spune că bat câmpii, deoarece toată lumea ştie că oricât te-ai gândi profund, nu poţi să materializezi bucăţi de hârtie emise de către Banca Naţională sau să faci să sune în buzunar nişte simple monede. Eu nu pretind aşa ceva, dar consider că poţi să creezi idei şi soluţii ingenioase care să producă bani, pentru că, nu-i aşa, o idee o generează o alta, iar un plan de afaceri, o teorie ştiinţifică prin care se obţine premiul Nobel, o carte care se poate vinde în milioane de exemplare, toate acestea au pornit de la o idee, devenind în subsidiar nişte colecţii de concepte. Să nu trecem prea uşor peste faptul că replicile cutremurului financiar cu epicentrul pe Wall Street se propagă tot mai puternic pe glob, tot prin idei şi prin stare de spirit, iar, departe de a lua sfârşit, criza începută în urmă cu mai bine de un an pare să fi intrat într-o nouă etapă, deosebit de agresivă şi cu efecte devastatoare pentru viaţa oamenilor săraci din lume! Nu numai băncile americane, ameninţate cu falimentul, caută soluţii de supravieţuire, dar şi băncile de pretutindeni sunt alertate, iar investitorii reacţionează printr-un puternic val de vânzări, mai ales că bursele americane traversează cel mai mare declin de la atacurile din 11 septembrie încoace, trăgând la fund şi ceilalţi indici bursieri ai lumii. Tocmai de aceea, bursa de la Bucureşti este şi ea aproape de limita de supravieţuire, după ce indicele compozit a pierdut de la începutul anului şi până acum peste 51%, în timp ce sectorul societăţilor de investiţii a scăzut cu 68,8%.

Prin toate acestea, impactul turbulenţelor globale s-a resimţit şi pe piaţa valutară, cursul de schimb apropiindu-se vertiginos de pragul de 3,7 lei/ euro, mai ales că sectorul imobiliar, considerat deosebit de sensibil şi de vulnerabil, nu rămâne nici el în afara efectului crizei globale! Se constată faptul că deprecierea monedei naţionale şi scăderea preţurilor proprietăţilor au cauzat pentru prima dată pierderi celui mai mare dezvoltator străin din România, grupul Immoest, deoarece acţiunile sale au atins recent la Bursa din Viena minimul istoric, cotaţia scăzând într-o singură zi cu 25%. Tocmai de aceea, nu este un secret pentru nimeni faptul că banii sunt şi un puternic generator de emoţii şi de reacţii emoţionale extrem de stresante. Omule, ia în mână o piatră şi să ne spui şi nouă, ce simţi? Bineînţeles, greutate, răceală, iar, dacă nu ai trăit nimic traumatizant în viaţă, legat de pietre, acest obiect s-ar putea să nu însemne nimic. În schimb, întinde mâna, închide ochii şi imaginează-ţi că primeşti în palmă un teanc de o sută de mii de “euroi”, pentru ca imediat o explozie de emoţii să te năpădească şi să se reverse din preaplinul firii tale! Poate că fiecare simte în sufletul său frisoane care ne copleşesc, deşi, pentru unii, apare ca o siguranţă pentru că îşi vor cumpăra casa pe care au visat-o, pentru alţii, va izbucni acea bucurie copilărească, deoarece pot să-şi obţină “gadgetul” pe care l-au aşteptat dintotdeauna, iar alţii sunt copleşiţi de exaltare, pur şi simplu, pentru că vor avea chiar bunul care descarcă adrenalina: o motocicletă rapidă, un “montain bike” sau o parapantă. Este firesc, deci, ca fiecare să resimtă o anumită emoţie, nu-i aşa? Dar, vă întreb, ce emoţie sau ce măsură pot avea aceia care fură bani? Dacă mă gândesc la un asemenea aspect, vai, Doamne, cum se va reflecta în mintea noastră faptul că hoţii şi tâlharii din România au furat, în 2007, conform datelor oficiale ale IGP, 14 miliarde de RON, adică vreo 4 miliarde de euro, iar din această sumă fabuloasă, mai puţin de un miliard a fost recuperat, adică mai puţin de zece la sută din prejudiciile provocate victimelor. Este vorba despre furturi, tâlhării, dar mai ales despre infracţiuni economico-financiare, unde sumele de bani puse în joc sunt mult mai mari decât la criminalitatea judiciară. Din date oficiale au fost constatate 330.000 de infracţiuni, dintre care au fost soluţionate peste 280.000, iar prejudiciul total cauzat în urma comiterii respectivelor infracţiuni depăşeşte suma de 14 miliarde de RON. Să reţinem că majoritatea faptelor penale sunt furturile(44.000), iar aici este vorba de 10.000 de locuinţe sparte, dar şi de peste 1800 de maşini furate, ca să nu trecem uşor cu vederea cele aproape 2500 de tâlhării, la care se adaugă infracţiunile de natură economico-financiară(peste 50.000), care au golit buzunarele sau conturile victimelor. Ei, bine, oameni buni, nu credeţi că banii sunt şi o măsură a valorii, în baza funcţiei lor unanim recunoscute! Fiind doar un concept, o idee, ei nu se pot folosi la aprecierea oamenilor, dar dacă majoritatea dintre noi (cei 80%) judecăm oamenii după câţi bani câştiga, mi se pare un lucru total eronat! Se apreciază că banii sunt o măsură a valorii materiale la momentul efectuării tranzacţiei, dar, ei sunt şi o măsură a valorii emoţionale pe care o atribuim obiectelor sau situaţiei create de existenţa sau lipsa acestor obiecte seducătoare, deoarece vorbim de o valoare emoţională mare, din moment ce banii nu sunt o măsură demnă de apreciat a valorii umane.

(VA URMA)

  22.09.2008. 13:30

Comentarii

Acest articol n-are nici un comentariu.