„RĂZBOIUL TRAIAN” SAU ÎNCEPUTUL SFÂRŞITULUI BĂSESCU?

prof. Vasile Gogonea
redactie@scandaldegorj.ro

Trebuie să spun de la început, că nu mă consider un adversar declarat al modului în care d-l Băsescu îşi îndeplineşte mandatul în fruntea celei dintâi demnităţi publice a ţării, aşa cum nu mă socotesc nici un simpatizant care apreciază la superlativ limbajul de cafenea politicianistă, al domniei sale, dar împărtăşesc ideea că este un lider autentic al unor vremuri tulburi şi contorsionate, care ştie să acroşeze cu abilitate latura sensibilă a „psihologiei mulţimilor”, un spirit frisonat de beţia puterii, cu abilităţi multiple şi îndelung confirmate în derularea jocului politic bazat pe interese meschine!

Ultima pornire furioasă a Preşedintelui împotriva „mogulilor” din presă, a unor ziarişti şi analişti supranumiţi „tonomat cu euro”, poate fi socotită ca o etapă decisivă în ceea ce am numi „Războiul Traian” al ultimului navigator în apele tulburi ale Mării Negre sau începutul sfârşitului carierei fulminante a omului politic Băsescu! Bomboana pe colivă a unei asemenea afaceri tenebroase pare să fi fost un articol apărut în „Jurnalul Naţional” despre modul în care d-l Băsescu şi-a şters datoriile în bănci, deoarece a promovat, pe când era ministru al transporturilor, o ordonanţă de urgenţă a Guvernului, prin care familia sa scăpa de returnarea unei datorii de circa 200.000 USD plus dobânzi către Banca Agricolă, obţinută în mod preferenţial când era parlamentar. Preşedintele Traian Băsescu, revenit de la Bruxelles, unde a participat la lucrările Consiliului de primăvară al UE, a lansat un şir de diatribe nervoase la adresa trusturilor de presă, dar şi a unora dintre jurnaliştii români, ca urmare a unor atacuri la persoana sa şi a membrilor familiei sale, avertizând că, în calitate de soţ şi tată, va replica de acum înainte la „toate mizeriile” care îi vor viza familia! Şeful statului şi-a îndreptat la început tirul împotriva trustului de presă al lui Dan Voculescu, pe care l-a numit în permanenţă „Felix Motanul”, supărat de articolul apărut în „Jurnalul Naţional”, în care se spunea că a iniţiat o ordonanţă, în timpul guvernării Isărescu, pentru a-şi şterge datoriile la Banca Agricolă, dar a negat că ar fi făcut aşa ceva şi că ar fi luat vreodată credit, el, soţia sau fiicele sale, acuzându-i de manipulare pe câţiva jurnalişti de la acest cotidian, ca după aceea să-şi extindă criticile la comentatorii politici, pe care i-a numit „analişti-tonomat”, în care „patronul bagă pachete cu euro” şi, în schimb, aceştia „recită ce îi place” proprietarului trustului. Pe unii analişti politici, “greii presei, adevăraţi bărbaţi”, Băsescu i-a urecheat din cauză că au declanşat o campanie împotriva fiicei sale, Elena, pe care tăticu a descris-o drept „un copil prea timid”, căreia nu îi scuză „greşelile, dar parcă a fost prea mult”, a spus capul familiei, ca un tată grijuliu şi supărat pe aceşti “paparazzi” dâmboviţeni!

Cu mânie proletară, ca într-un război monitorizat de apropiatul “summit” NATO, au fost luate în vizor toate televiziunile aparţinând lui Dan Voiculescu, Sorin Ovidiu Vântu şi Adrian Sârbu, pentru ultimul supărarea fiind pricinuită de sitcomul „Anticamera”, avându-l ca protagonist pe Florin Călinescu, interpretul preşedintelui Boerescu, cu o răutate demnă de mahalaua Ferentari, la modul grobian fiind folosită la adresa actorului expresia „defunctul Călinescu”, evident, cu aluzie la ceea ce s-a întâmplat în familia acestuia, prin decesul soţiei sale! Arătându-ne “un om de modă veche”, cum bine l-a caracterizat Irina Corduneanu, autoarea unui interviu realizat cu ani în urmă cu d-na Maria Băsescu, ofuscarea prezidenţială a vizat şi postul public de televiziune, care „şi-a recrutat nişte buni recitatori”, adică tot analişti-tonomat, în final, neînfricatul Matelot descriindu-se ca o victimă “inocentă” a unui atac al sistemului mafiot, care ar grupa, practic, întreaga presă(sic??), promiţând ca de acum înainte să răspundă tuturor atacurilor din partea “ziariştilor tonomat” subvenţionaţi de către moguli! Dovedindu-se un certăreţ consecvent, frate de sânge cu el însuşi, neîmpăcat cu “sataniştii” mediatici, locatarul de la Cotroceni clama ostentativ că ştie „care este furia sistemului mafiot zdruncinat”, iar, în consecinţă, în fiecare zi(sic??!!)va “replica la toate mizeriile” şi săgeţile pe care le îndreaptă o parte a mass-media împotriva familiei sale, dar “nu în calitate de preşedinte, ci în calitate de soţ şi tată, care are obligaţia să-şi apere familia”, parcă pentru a sugera faptul că România se află în vremea “Războiului Traian”, mai ceva ca acum două mii de ani!

Hotărât lucru, un şef de stat nu iese cu bâta pentru a se implica sau pentru a se complica într-o violenţă stradală, asemeni suporterilor stelişti sau rapidişti, pentru că există marele risc de “a fi suspendat mandatul”, un eveniment mai relevant şi mai dureros pentru scena vieţii politice decât minutul 74 al meciului Rapid-Steaua, care demonstrează că violenţa şi stările conflictuale au devenit fenomene cotidiene şi de nestăpânit, iar Preşedintele nu poate să intre în această încăierare ca un suporter înfocat care acum a coborât în stradă şi se ia la bătaie, se încaieră cu cei care îl atacă, manifestând un tip de comportament descalificant, nefiresc şi atipic! E un semn de vădită îngrijorare când şeful statului demonstrează că are probleme cu toată presa, şi în acelaşi timp se consideră un apărător al familiei sale, pentru că familia sa, desigur, e o chestiune privată pe care este îndreptăţit să şi-o apere, dar în momentul în care un membru al familiei intră în politică, deja nu mai este o chestiune strict personală, iar persoana care s-a încumetat să intre în politică, se implică într-o bătălie în care trebuie să ştie să vorbească şi să scrie corect limba română!

Printr-o revenire ulterioară, d-l Traian Băsescu a precizat că prin declaraţiile făcute la întoarcerea de la Bruxelles, pur şi simplu, nu a atacat presa în ansamblul său, ci “‘practici din presă, practica tonomatelor” în baza căreia “bagi pacheţelul cu euro la începutul lunii şi-ţi vorbeşte pe televizor toată luna spre bucuria patronului”, iar în acest fel “băieţii tonomat o ţin toată săptămâna, jignesc, vorbesc urât”, invocându-se libertatea presei, iar atunci când vor avea o lege să-i îngrădească, un decret prezidenţial care să le facă ceva(ce anume? n.n.), lucrurile se vor schimba, atenţionează mustrător şi…muşcător întâiul demnitar al ţării, pentru că “dictatura tonomatelor şi mogulilor de presă este inadmisibilă în democraţie, iar practicile pe care le au trebuie criticate, măcar şi în baza dreptului la replică”, subliniază d-l Băsescu!

E bine ca de fiecare dată, stimaţi cititori, să înţelegem corect şi pertinent, în acelaşi timp, dacă sunt strecurate în intervenţiile protagoniştilor expresii culpabilizatoare, să vedem, pur şi simplu, cum se explică disproporţia dintre atitudinea presei faţă de Traian Băsescu şi tânguielile sale de victimă a presei „ticăloşite”, pentru că la o privire atentă, constatăm că temerarul matroz a apelat la un truc folosit cu brio de-a lungul carierei sale, un fel de autovictimizare furioasă, ca o incantaţie pe care a exploatat-o la maxim atunci când era primar general al Capitalei, ca pretendent la Preşedinţie sau chiar ca preşedinte. Orice s-ar spune, e un artificiu des întâlnit şi ieftin, dar extrem de eficient la un popor de telenovele şi de concerte cu manele, când se invocă marele pericol al unor inamici feroce, neiertători veritabili canibali, prezentaţi ca fantome ale forţelor întunericului! La momentul potrivit, apare d-l Hercule al Cotrocenilor, Popey-Marinarul, asumându-şi înfruntarea cu Goliatul mediatic al corupţiei şi al stipendiilor financiar-valutare!

Stimaţi şi distinşi cititori, ca persoană care comentează o situaţie neverosimilă, cred cu sinceritate că menirea presei este aceea de face dezvăluiri, iar în acest sens, am certitidinea că nu i se poate pune „botniţă” celei de-a patra puteri în stat, oricare ar fi biroul în care se concepe o asemenea strategie frivolă şi neinspirată, iar dacă d-l Preşedinte Traian Băsescu are convingerea că va fi victorios în lupta cu presa, o asemenea eroare poate însemna începutul sfârşitului pentru cariera sa politică!

  24.03.2008. 08:01

Comentarii

Acest articol n-are nici un comentariu.