Confederaţia sindicală a lui Condescu a câştigat 3,5 miliarde de lei vechi din „afacerea Săcelu”

Baza de Tratament Săcelu a atras, de-a lungul anilor nu doar turişti, ci şi tot felul de interese şi indivizi care au văzut în ea o adevărată cloşcă cu ouă de aur aşa că au făcut tot posibilul să devină proprietarii ei.

După ce Revoluţia a dat frâu liber capitalismului, baza de tratament a trecut din proprietatea fostei societăţi comuniste de turism în posesia companiei de lignit şi a sindicatelor miniere generând un profit frumuşel în buzunarul şmecherilor vremii. Mai exact, în 1996, interesele administraţiei regiei miniere din Oltenia, RALO, şi cele ale sindicatelor, CNCSMR, s-au intersectat, în ceea ce priveşte Baza de Tratament Săcelu, reieşind de aici o impecabilă colaborare ce a adus un profit, cui altcuiva decât forului condus de către Marin Condescu.

Pentru ca nimic să nu tulbure această relaţie, regia lignitului i-a făcut chiar şi concesii financiare lui Condescu.

Sindicatele cumpără, administraţia garantează

Regia Autonomă a Lignitului Oltenia, condusă pe atunci de către Gavril Baican,  s-a decis, în 1996, să cumpere o parte din activele Bazei de Tratament Săcelu de la Societatea Comercială de Turism Gorjul SA. Regiei i s-a alăturat, într-o comuniune perfectă, care nu se vede nici unde altundeva în lume între administraţie şi sindicate, Centrala Naţională  Confederativă a Sindicatelor Miniere din România (CNCSMR), aflată sub conducerea lui Marin Condescu.

Societatea condusă de Baican a cumpărat de la SC Gorjul SA, în total, opt active, plus terenul aferent în suprafaţă de peste 10.300 mp, obiectele de inventar şi dotările existente la acel moment. Pentru suma de 2.678.094.462 de lei vechi, regia a achiziţionat totul în afară de bazinele de apă, grupurile sanitare şi împrejmuirile, adică lucruri esenţiale fără de care staţiunea n-ar fi putut funcţiona. Pe acestea le-a luat confederaţia lui Marin Condescu contra sumei de  aproximativ 425 de milioane de lei vechi pe care, culmea, nici măcar nu i-a achitat în momentul tranzacţiei, conform contractului de vânzare-cumpărare.

Din condescendenţă, probabil, RALO s-a oferit să garanteze pentru confederaţie că îşi va plăti suma datorată vânzătorului, aşa că afacerea s-a putut încheia fără niciun fel de probleme. Regia a plătit la parafarea contractului 500 de milioane de lei vechi, urmând ca restul banilor să fie achitaţi în patru rate până la 31 decembrie 1997.

Condescu şi-a vândut partea lui Baican



Cinci ani mai târziu, Marin Condescu şi Gavril Baican s-au reîntâlnit în faţa un notar public pentru a încheia o nouă tranzacţie.  Cu toate că, după cum se specifica în contractul încheiat în 1996, CNCSMR putea ceda cu titlu gratuit RALO ceea ce preluase prin cumpărare de la Gorjul SA, Condescu nu s-a simţit atât de mărinimos, aşa că a încheiat o afacere profitabilă în momentul în care fostul său partener de contract s-a arătat dispus să-i cumpere partea.

CNCSMR a vândut Regiei Autonome a Lignitului  bazinele cu nămol, cele cu sulf, iod şi cel de curăţare; vestiarele, grupurile sanitare; gardurile împrejmuitoare şi 10.254 mp, cu preţul de 3.977.000.000 de lei vechi, fără TVA.

Cu toate că banii urmau a fi plătiţi în rate până la finalul anului 2001, cumpărătoarea a intrat în drepturi imediat ce s-a perfectat actul. Câştigul pe care l-a înregistrat confederaţia în urma acestei afaceri este unul colosal şi evident şi pentru că era de unde, după un timp, cele două părţi contractante au revenit cu un act adiţional la contract.

Conform acestuia suma pe care RALO urma să o plătească CNCSMR-ului scădea cu 36 de milioane de lei vechi, fără însă să existe, în scris, un motiv.
Analizând un pic cifrele, sindicatele lui Condescu au vândut fostei regii a lignitului bazinele de la Săcelu cu 3,9 miliarde de lei vechi, adică, cu mai mult decât plătise iniţial compania pentru întreaga Bază de Tratament.

Practic, bazinele, cu plajele aferente, WC-urile şi gardurile au fost cumpărate de fosta Regie a Lignitului Oltenia, de la sindicatele lui Condescu, intermediare în această afacere, deşi acestea puteau fi achiziţionate de la început, la un preţ rezonabil, chiar de societatea de turism de la care compania a cumpărat baza de tratament. 

Neli Matei

  16.07.2013. 06:59

Comentarii

Gicu
19.07.2013. 17:59

Cum se face ca de fiecare data cand apare cate o excrocherie in minerit apare si numele lui Boikan Gabor, acesta este numele adevarat al marelui specialist Baican Gavril.
Istoria nu iarta!
Nulitatile care il ridica in slavi si-l fac specialist ori na-au habar despre minerit ori i-au fost complici la megaexcrocheriile pe care le-a vandut profanilor in domeniu, ca fiind realizari marete.
Distrugerea mineritului in Oltenia, initial, si in toata Romania poarta amprenta profesionistului Boikan Gabor.
A inceput in 93, a continuat in 97, a trecut la nivel national in 2001-2004, iar in prezent isi continua opera din umbra imitatiei de ministru Nita, prin intermediul ginerelui Ardian Petrescu, patron la doua firme de constructii si director de investitii in CEO.
Boikan Gabor este adevaratul autor al jafului facut de Mantog si Vulpe, prin deplorabilul management aplicat in CNLO si de asemenea este initiatorul si autorul jafului facut de Fluieratoru pentru care acesta este in prezent arestat.
Acest individ,Boikan Gabor, groparul mineritului din Oltenia, oportunist nenorocit care prin functiile detinute a girat toate nulitatile in frunte cu ginerele sau va fi aruncat cat decurand la groapa de gunoi a istoriei. Pacat ca victimele incompetentei si faradelegilor sale vor fi copii nostri! Pacat ca din cauza acestui monstru vor suferi mii de oameni total nevinovati!