EUFORIA VICTORIEI SE DUCE, DAR ŞI A PUTERII CARE… SEDUCE?

Victoria istorică a lui Barack Obama la alegerile prezidenţiale americane şi euforia victoriei zdrobitoare în faţa contracandidatului său, republicanul John McCain, continuă să reţină atenţia comentatorilor şi analiştilor de pretutindeni, fiind considerată expresia cea mai relevantă a ideii de schimbare cu orice preţ, într-o Americă ce îşi pliază mentalitatea conservatoare pe structura “boom”-ului economic, dar şi a crizei financiare cu care se confruntă astăzi omenirea, tocmai pentru a înţelege cât de mare este preţul seducătoarei puteri în societatea consumului şi cât de copleşitoare este magia banului, acolo unde bogăţia este la ea acasă!

Poate că ar trebui să-mi încep comentariul cu câteva cuvinte care m-au impresionat cel mai mult şi pe care le-am reţinut din discursul viitorului preşedinte, ţinut în faţa simpatizanţilor săi din Chicago, imediat după anunţul rezultatului alegerilor, în care spunea că “această campanie şi-a tras puterea din casele oamenilor simpli”, dar, sincer să fiu, nu ştiu prea bine şi nimeni nu mă poate convinge, cât de mare este partea din puterea pe care ţi-o conferă Casa Albă, pentru a veni în ajutorul oamenilor simpli, aceia care au visat şi au sperat într-o viaţă mai bună, pentru că dincolo de orice suspiciune, euforia victoriei ca o adiere se duce, dar peste toate se aşterne vălul puterii care seduce! Desigur, alegerea lui Obama este istorică, într-o ţară unde afro-americanii nu aveau, practic, acces în secţiile de votare şi unde amintirea asasinării cu aproape o jumătate de veac în urmă a liderului de culoare, Martin Luther King, îşi mai păstrează vii ecourile, dar, „cine ar fi crezut că un negru de vreo 47 de ani, pe nume Barack Obama, va deveni într-o zi candidat al Partidului Democrat?“, s-a întrebat el, cu câteva luni în urmă, parcă pentru a sfida cursul ineluctabil al destinului! Dacă analizăm, victoria sa, aşteptată cu nerăbdare în numeroase ţări, vine după opt ani de administraţie a preşedintelui republican George W. Bush, care şi-a îndepărtat opinia publică din străinătate, printr-o politică apreciată deseori drept agresivă şi unilaterală, contestată în chiar propria sa ţară. Oricum, viitorul preşedinte, care şi-a concentrat campania asupra temelor speranţei şi schimbării, va avea dificila sarcină de a relansa economia ţării, de a gestiona conflictele militare în care sunt angajate Statele Unite, de a rezolva problema unui deficit public de aproape 500 de miliarde de dolari şi de a reface imaginea ţării sale în străinătate. Atât Obama, cât şi vicepreşedintele său, Joe Biden, s-au angajat să reducă impozitele pentru 95% dintre salariaţi, să demareze o politică de lucrări masive şi să garanteze asistenţa medicală pentru toţi cetăţenii, iar pe plan internaţional, el a promis că va închide închisoarea de la Guantanamo şi va retrage, „în mod responsabil“, trupele americane din Irak, în termen de 16 luni, concentrându-şi eforturile diplomatice şi ale armatei americane asupra luptei împotriva reţelei Al-Qaida şi a talibanilor.

Stimaţii noştri cititori, poate că sunt necesare şi câteva date biografice, şi nici nu ştiu cât de interesante sunt ele pentru dumneavoastră, dar, vă rog să-mi permiteţi să reamintesc faptul că Barack Obama s-a născut la 4 august 1961 în Hawaii, la Honolulu, dintr-o mamă albă şi un tată kenyan, după ce tatăl său, Barack Obama Sr., s-a căsătorit cu Ann Dunham, pe când era student la Universitatea din Hawaii, dar cuplul s-a destrămat la doar doi ani după naşterea lui Obama, tatăl întorcându-se în Kenya, unde a devenit economist şi unde, din nefericire, a murit într-un accident de maşină, în 1982. Mama lui Obama s-a recăsătorit cu un bărbat de origine indoneziană, pe nume Lolo Soetoro, iar familia s-a mutat în Indonezia, ţară în care Obama a trăit până la vârsta de 10 ani, când s-a întors în Hawaii, pentru a locui alături de bunicii din partea mamei. Obama are şapte fraţi şi surori vitrege în Kenya, proveniţi din căsătoriile ulterioare ale tatălui său, şi o soră vitregă, Maya Soetoro-Ng, din a doua căsătorie a mamei. După ce a terminat cursurile de drept la “Columbia University”, în 1983, Obama a lucrat pentru o organizaţie de consultanţă financiară din New York şi a obţinut o slujbă în Chicago, în 1985, dovedindu-se un bun organizator pentru “Developing Communities Project”, un grup care încerca să amelioreze condiţiile de trai în cartierele nevoiaşe. Trei ani mai târziu, Obama s-a înscris la “Harvard Law School”, unde a devenit primul preşedinte de culoare al revistei de drept a instituţiei, iar apoi a lucrat la firma de avocatură “Sidley Austin” din Chicago, unde şi-a întâlnit viitoarea şi actuala soţie, Michelle Robinson. După ce a absolvit Harvard-ul, în 1991, Obama a lucrat ca avocat într-o firmă mică din Chicago, aboi a devenit lector în drept constituţional la “University of Chicago”, în 1993. În planul carierei politice, Obama a intrat în Senatul statului Illinois, în 1996, iar în perioada mandatului a lucrat la proiecte legislative privind ajutoarele sociale şi etica. Având o ascensiune fulminantă, Obama a câştigat un loc în Senatul SUA, în 2004, făcându-se remarcat în timpul mandatului prin viziunea sa liberală, motiv pentru care Publicaţia “National Journal” l-a clasificat drept cel mai liberal membru al Senatului, pe baza iniţiativelor şi a voturilor date de el cu privire la diferite proiecte de legi.

Poate, mai mult decât orice alt candidat la preşedinţia SUA, democratul Barack Obama a mizat pe „cartea” familiei în campania electorală, şi se poate spune, fără teama de a greşi, că soţia sa, Michelle, a jucat un rol crucial, în victoria viitorului preşedinte al celui mai puternic stat din lume. Tânără (44 de ani) şi elegantă, Michelle Obama este considerată de către simpatizanţi drept o nouă Jackie Kennedy, cu toate că detractorii săi, poate uşor iritaţi de modul direct de a le spune lucrurilor pe nume şi de umorul foarte „ascuţit”, o acuză de anti-americanism, că nu ar dovedi suficient spirit patriotic, ba, pentru unii ar etala chiar aroganţă şi rasism(!!??), deoarece la un discurs din perioada campaniei s-a declarat „pentru prima dată mândră” că este americancă şi că această „prima dată” s-a întâmplat pentru că soţul ei a fost primul american de culoare învestit la candidatura pentru cea mai înaltă funcţie! Viitoarea Primă Doamnă, avocat de profesie, a mărturisit că a avut unele reticenţe când soţul său s-a lansat în cursa pentru Casa Albă, deoarece voia să-şi apere viaţa de familie, dar, în cele din urmă a acceptat situaţia, punând, însă, unele condiţii, cea mai importantă fiind ca fetele(Malia şi Sasha), să-şi vadă tatăl cel puţin o dată pe săptămână, iar în altă ordine de idei, şi-ar fi dorit ca soţul său să renunţe las ţigări, la acest din urmă aspect reuşita sa fiind parţială, deoarece Barack mai fumează din când în când! Pe bună dreptate, fiicele sale, Malia (10 ani) şi Sasha (7 ani), au ajutat la transpunerea pe scena politică a tabloului clasic al unei familii americane unite prin iubire. Mulţi analişti apreciază pozitiv faptul că scene de familie, când fetele i-au făcut cu mâna tatălui lor de pe scenă, când au adormit în timpul unora dintre discursurile lui sau au întrebat, extrem de îmbufnate, de ce publicitatea „lu’ Tati” le întrerupe programul obişnuit de desene animate, au avut un impact decisiv şi emoţional asupra opiniei publice.Desigur, poate căviaţa cu dificultăţi abia acum începe, deoarece problema cu care se vor confrunta Malia şi Sasha, nu este legată neapărat de faptul că Barack a devenit preşedinte şi, mai ales, primul şef de stat american de culoare, ci, faptul că vor fi cu atenţie urmărite de toată presa şi de către o serie de tabloide în căutare de senzaţional.

În încheiere, stimaţi cititori, de dragul dumneavoastră şi al adevărului, poate că vom reveni cu tema aceasta a alegerilor americane, mai ales că ne aflăm şi noi, românii, în campanie electorală, iar, din orice unghi am privi şi cu oricâte dioptrii am diseca problema, victoria înseamnă victorie, dar ea se duce, pentru că după toate cele ce s-au petrecut, pentru Barack Obama, abia de acum încolo va începe aventura puterii care…seduce!

Prof. Vasile Gogonea

  09.11.2008. 21:33

Comentarii

Acest articol n-are nici un comentariu.